Prestația domnului avocat Kincses Előd în procedura de revizuire: aspecte negative și părțile pozitive.
Procedurile juridice interne grup Târgu Secuiesc - Revizuire-recurs la ÎCCJ

Mie mi-a plăcut mult de avocatul Kincses Előd și de modul în care a susținut cauza clientului său în procedura de revizuire la nivelul Curții de Apel București și la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Agresiv, vivace și persistent în a clama sus și tare că ”CEDO a zis că nu sunt bune declarațiile date de martori în faza de urmărire penală.”

La începutul procesului am vrut să deschid o cale de comunicare cu domnia sa dar mi-am dat seama curând că este rigid în atitudine și că indiferent ce spun mă lovesc de un zid pe care îl proiectează asupra ta prin superioritatea afișată la un mod cumsecade.

Aș fi vrut să fac în așa fel încât măcar un singur avocat maghiar ce a susținut cauza criminalilor de la Târgu Secuiesc să aibă decența de a cunoaște dosarul suficient de bine în așa fel încât să nu se repete măcar o parte din aberațiile auzite din gura lui György Frunda, în care un ofițer de miliție să fie prezentat având o imagine negativă, dar în același timp să fie prezentat respectându-se adevărul istoric al evenimentelor petrecute pe 22 decembrie 1989.

Nu s-a putut!

De acolo de sus, din înaltul turn al infailibilității ideilor sale, Kincses Előd și-a continuat imperturbabil lupta cu decizia ”nedreaptă” a instanțelor românești.

M-a deranjat foarte mult atunci când la audierea a trei martori la termenul din 11 octombrie 2011, după ce eu am stat cuminte și am permis, așa cum este și firesc, ca domnul avocat să pună întrebări celor trei martori fără să-l întrerup sau să-l deranjez, (nici nu prea aș fi avut ce să întrerup, dat fiind subțirimea mărturiilor martorilor ”apărării, m-am trezit că sunt întrerupt în timp ce puneam întrebări de domnul avocat Kincses, vădit deranjat de faptul că martorii care au fost propuși pentru a dovedi nevinovăția ucigașului Paizs Octavian, se transformă în niște banali martori de circumstanțiere pozitivă a calităților ucigașului. Domnia s-a manifestat zgomotos și a pufăit dezaprobator când întrebările puse martorilor nu au convenit cauzei lor. Simțeam cum transmitea un mesaj agresiv, de superioritate, ca și când ar fi vrut să pună ceva de genul: acesta este procesul meu și al clientului meu care trebuie să ”audieze” martori… cum îți permiți să vii să te bagi cu întrebările tale și să strici totul?

Ce am învățat eu în acești ani în care am fost obligat de soartă să pierd timpul prin tribunale ca parte vătămată și civilă, este că în România nu este bine să faci pe deșteptul în fața judecătorilor și nici să le consumi timpul prețios cu alegații pe lângă obiectul dosarului. Ei oricum vor decide așa cum cred de cuviință. Am observat că cel mai bine este ca la începutul fiecărui proces să-ți expui cu claritate cererile în probațiune după care să te retragi în linia a doua și să lași celelalte părți din proces să-și dea cu stângul în dreptul și să greșească (aici incluzându-i bineînțeles și pe judecători).

Este un pic riscant (dovadă ce s-a întâmplat la Curtea de Apel București, când ucigașul Paizs a fost achitat), dar pe termen lung este cu siguranță productiv dat fiind că în cazul Agache nu s-au pierdut procese definitive și am reușit și condamnarea statului român de două ori la CEDO, pentru încălcarea drepturilor mele.

Dar să vedem ce a afirmat domnul Kincses Előd de acolo de sus din ”infailibilitatea” turnului său de fildeș:

·     "Subliniem și cu acest prilej că o serie de martori au dovedit că la 22 decembrie 1989 maiorul Agache Aurel, în apărarea dictatorului, a ieșit de la sediul Miliției cu pistolul în mână - atitudinea sa provocatoare i-a înfuriat pe demonstranți. Este dovedit însă că la fața locului, cu ocazia provocării mulțimii, nu a fost de față regretatul Paizs Octavian."

Este singurul aspect în care am fost dezamăgit de prestația domnului Kincses în acest dosar. Nu mă așteptam ca tocmai el să nu verifice acest aspect al problemei. A făcut exact la fel ca avocatul Frunda. Nu a căutat nici măcar o secundă să verifice dacă acest lucru s-a întâmplat în realitate.

Dacă ar fi făcut un efort minim în acest sens și ar fi citit în primul rând cu atenție rechizitoriul, ar fi văzut că procurorul nu pomenește nimic de așa ceva, și cu siguranță dacă ofițerul de miliție ar fi fost înarmat și ar fi pornit de nebun pe străzi provocând gloata, cu siguranță s-ar fi pomenit așa ceva în actul de acuzare.

În realitate, pe data de 22 decembrie 1989, la ora 10.00 prin radiograma nr. S/65.809 generalul maior Câmpeanu Romeo, aflat la conducerea Inspectoratului General al Miliției a dat ordin „că nu se folosește armamentul din dotare și nici alte forme de violență împotriva muncitorilor care demonstrează. În caz de atac al sediilor sau organelor noastre, de către elemente anarhice, huliganice, se ripostează în conformitate cu legea, prevenindu-se pătrunderea în sediile organelor noastre și dezarmarea cadrelor”. Astfel că ofițerul de miliție Agache Aurel alături de ceilalți colegi ai săi a depus arma pe care o avea în dotare, un pistol calibru 7,65 mm, model 74, seria A. D. 9045. Conform mărturiei din data de 08 mai 1991 dată de ofițerul de miliție Irimia Gheorghe, Agache Aurel nu prea a fost de acord cu ideea de a depune armamentul simțind faptul că postul de miliție o să fie atacat de elemente infractoare. Dar fiind militar s-a supus acestui ordin, practic semnându-și astfel condamnarea la moarte.

Armamentul din dotare al ofițerului de miliție Agache Aurel a fost un pistol calibru 7,65 mm, model 74, seria A. D. 9045. În momentul uciderii sale pistolul respectiv se afla în fișetul din camera ofițerului de serviciu, la sediul miliției din orașul Târgu Secuiesc.

Acest lucru este precizat și într-o adresă a Inspectoratului de poliție al județului Covasna aflată în dosarul de fond (1775/98), care în pofida examinării ”amănunțite” a acestui dosar, cumva i-a ”scăpat” domnului avocat.

Dar este mult mai ușor să se preia o minciună și să fie folosită pentru a arăta imaginea unui milițian fanatic care apără regimul de unul singur provocând demonstrații. Eu înțeleg faptul că trebuie să își apere clientul care îl plătește, dar nu cu prețul trecerii peste niște limite ale bunului simț și ale adevărului istoric în ultimă speță.

Și ca și cum nu ar fi fost de ajuns această minciună cu ofițerul de miliție înarmat, pentru a se putea justifica linșarea cu sălbăticie a unui om se folosește sintagma ”cu ocazia provocării” pentru transfera responsabilitatea morții acestuia din sarcina gloatei în sarcina ofițerului de miliție.

  • Domnul Kincses a afirmat: ”Se încearcă discreditarea martorului Hosu Petru - persoană de etnie română care a încercat să salveze viața victimei - prin răstălmăcirea unor declarații, care se găsesc în dosarul suplimentar al Parchetului. Declarația nedatată, nesemnată nu a fost depusă la dosarul trimis instanței de judecată datorită neîndeplinirii cerințelor art.86 ind.2, alin. 5 (f.51, anexa 1 la memoriu).

Din păcate domnul Kincses a înțeles greșit cele afirmate de mine. Singura declarație existentă în dosarul cauzei e chiar aceea declarație nedatată și nesemnată. Declarația nedatată, nesemnată este singura declarație depusă la dosarul trimis instanței de judecată și în mod normal aceasta nu ar fi avut ce căuta în dosarul trimis instanței ci ar fi trebuit scoasă din dosar chiar în virtutea neîndeplinirii cerințelor art.86 ind.2, alin. 5.

Nu am încercat discreditarea martorului sub nici un chip ci doar am subliniat faptul că fabulațiile doamnei Isabelle Tocan de la Curtea de Apel (despre care domnul Kincses spune că a fost ”calomniată” de către subsemnatul), deci acele fabulații nu aveau un temei real. Cât privește calomnia, se pare că totuși nu a existat atât timp cât decizia dată de judecătoarea de la Curtea de Apel a fost considerată greșită de instanța de recurs.

  • Precizează că HOSU PETRU a declarat că maiorul de miliție a fost linșat pentru că populația cunoștea că acesta era un om rău și care merita a fi pedepsit pentru abuzurile făcute în apărarea regimului dictatorial.”

Personal, nu am înțeles de trebuia avocatul Kincses să sublinieze în fața Curții de Apel și a Înaltei Curți, ce a declarat martorul Hosu Petru despre ofițerul de miliție Agache Aurel. Nu a făcut altceva decât să se descalifice într-o oarecare măsură în ochii instanței. Excesul de zel al martorului și al avocatului nu avea cum să ajute în nici un fel pentru-că în justiție nu are nici o relevanță faptul că ofițerul de miliție a fost un om rău iar clientul domnului Kincses a fost un om minunat, bunătatea și virtutea firii umane întruchipată într-un frizer.

De altfel, ulterior s-a văzut că ÎCCJ nu a suflat nici un cuvințel despre ofițerul de miliție în schimb l-a zugrăvit pe ucigașul Paizs într-o lumină extrem de neplăcută. Așa că mă întreb încă odată, ce a avut de câștigat cu acest exces de zel?

  • ”Privitor la susținerea gratuită a părții civile că subsemnatul avocat aș fi considerat că depoziția martorului Hosu Petru nu ar avea relevanță (pag. 10, alin. 2, f.31), arăt că am solicitat judecarea cauzei în fond pentru ipoteza în care până la termenul din 22 mai 2012 nu ar fi fost efectuată ascultarea acestuia prin comisie rogatorie, exclusiv pe considerentul că prin probele testimoniale administrate în fața Curții de Apel din București s-a dovedit nevinovăția condamnatului pe nedrept Paizs”,

Totuși această susținere a mea nu este chiar atât de gratuită. Țin să reamintesc că eu sunt cel care am susținut audierea acestui martor și la instanța de fond și la apel, și doream audierea prin comisie rogatorie a acestuia pentru a putea demonstra Curții Europene a Drepturilor Omului că mi-au fost încălcate de către autoritățile din Ungaria drepturile prevăzute de convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu scopul de a obține, în viitorul nu foarte îndepărtat, a condamnării statului maghiar pentru violarea articolelor 2, 6 și 13 din Convenție cu privire la faptul că autoritățile maghiare au efectuat o anchetă pur formală, neefectivă și lipsită de eficacitate în procedurile penale ce au avut loc în Ungaria. Deci pentru mine declarația acestui martor nu avea nici o relevanță așa cum și pentru avocatul Kincses era atât de relevant acest martor încât la termenul din 17 mai 2011 a lăsat la latitudinea instanței să aprobe dacă acest martor să fie audiat la cererea părții civile sau nu.  Dacă la termenul din 17 mai 2011 avocatul Kincses lăsa la latitudinea instanței de judecată audierea numitului Hosu Petru, după trecerea unui an, la termenul din 22 mai 2012 același apărător arată că a verificat adresa la care locuiește acest martor luând ulterior și legătura telefonic cu acesta, menționează că « audierea martorului Hosu Petru este utilă cauzei și insistă în a fi administrată»”. Stau și mă întreb, oare ce a intervenit în perioada de 1 an de zile de a trecut de la o atitudine neinteresată la o atitudine ”utilă” și insistentă. Probabil se creaseră condițiile pentru o audiere în condiții de ”contradictorialitate”, nu?

  • Ca o ultimă chestiune care nu cred că a fost în ordine în ceea ce privește prestația domnului Kincses în fața Înaltei Curți a fost atunci când a afirmat că:  ” În acest context eventualitatea acceptării tacite a moștenirii privitoare la o avere inexistentă se exclude de plano! Iată explicația faptului că părțile civile din familia Agache de ce nu au declarat recurs împotriva neacordării despăgubirilor civile. Firește, de acea fiindcă erau conștienți faptului că nu pot obține obligarea la plată a „moștenitorilor” ne acceptanți a averii inexistente!”

Poate ar fi fost mai bine să mă întrebe direct pe mine de ce nu am făcut apel la decizia Curții de Apel din București, ca să nu fie nevoit să facă presupuneri fanteziste. I-aș fi răspuns cu mare plăcere.

Adevărul este că minuta deciziei Curții de Apel a fost comunicată în Ungaria lui Papp Eniko (fila 50 din dosar) și de două ori lui Paizs Majos Margit (filele 51 și 52), dar nu a fost comunicată nici uneia din cele 5 părți civile, astfel părțile civile fiind private de posibilitatea de a face recurs în termen de 10 zile, termenul de recurs curgând de la comunicarea copiei de pe dispozitiv (minută), conform codului de procedură penală.

Să trec însă în revistă și reușitele notabile ale domnului avocat Kincses.

  • Manipularea instanței pentru a anula o cerere în probațiune a părților civile.

La termenul din 17 mai 2012 apărătorul ales al apelanților revizuenți a declarat că « va depune la dosarul cauzei dovada cuvenită din Ungaria unde a avut loc decesul lui Paizs Octavian din care rezultă că nu s-a deschis succesiunea de pe urma acestuia » Tot la acest termen Agache Aurel Dionisie rebotezat de instanță ”Agache Ion”, după care este redenumit ”Anghel Ioan” « solicită ca mijloc de probă și efectuarea comisiei rogatorii în Ungaria pentru a se comunica dacă de pe urma lui Paizs Octavian s-a dezbătut succesiunea ». Instanța de judecată a dispus prorogarea discutării comisiei rogatorii «  până după depunerea de către părți a înscrisurilor despre care au făcut vorbire la acest termen de judecată » Instanța ”pune în vedere părților să depună la dosarul cauzei înscrisurile solicitate astfel cum au precizat în fața instanței, respectiv dacă s-a deschis succesiunea cu privire la defunctul Paizs Octavian » La termenul din 14 iunie 2011 apărătorul ales al revizuenților « Arată că nu solicită efectuarea unei comisii rogatorii cu privire la clarificarea dezbaterii succesiunii.(deși cel care solicitase acest lucru la termenul anterior a fost Agache Aurel Dionisie). Arată că va depune la dosar un înscris la dosar privind pe Papp Eniko din care reiese că nu cere succesiunea de pe urma lui Paizs Octavian.  La termenul din 13 septembrie 2011 instanța de judecată « Pune în vedere apărătorului ales al apelanților revizuienți să depună la dosar înscrisuri, așa cum s-a angajat, privind eventuala deschidere a succesiunii defunctului Paizs Octavian, în Ungaria, sub această condiție fiind prorogată efectuarea unei comisii rogatorii.  »  La termenul din 11 octombrie 2011 apărătorul apelanților revizuienți « învederează și faptul că nu se află încă în posesia înscrisurilor cu privire la nedeschiderea succesiunii în Ungaria ».

La termenul din 08 noiembrie 2011 « apărătorul apelanților depune la dosar înscrisuri, respectiv declarațiile apelanților revizuienți Paizs Ferenc și Papp Eniko Katalin, autentificate la notariat.  » Aceste înscrisuri nu au nici o legătură cu documentele pe care apărătorul s-a angajat să le depună la instanță privind dezbaterea succesiunii în Ungaria fiind simple declarații notariale făcute de cei doi apelanți în România.

Completul de judecată condus de Isabelle Tocan nu a mai respectat decizia luată de a face ca părțile revizuente să depună înscrisurile care să dovedească că nu s-a dezbătut succesiunea în Ungaria, locul unde revizuentul inculpat Paizs Octavian a decedat. Printr-o astfel de încălcare a propriei decizii s-a anulat și prorogarea discutării efectuării de comisie rogatorie în Ungaria pentru a se comunica dacă de pe urma lui Paizs Octavian s-a dezbătut succesiunea, solicitare făcută de părțile civile ca mijloc de probă în proces. Totul a fost mușamalizat prin exonerarea de vinovăție a revizuentului inculpat Paizs Octavian iar discutarea solicitării comisiei rogatorii nu s-a mai făcut, astfel un mijloc de probă solicitat de părțile civile nu a mai fost supus dezbaterii, cu consecințe în ceea ce privește respingerea acțiunii civile la instanța supremă.

Și nici instanța supremă nu a remarcat acest lucru, mai ales că la termenul din 03 septembrie 2013  cu privire la latura civilă « reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, a susținut că, în opinia sa, renunțarea la moștenire trebuie să fie expresă, iar atât timp cât nu există nicio declarație de renunțare expresă la moștenire este vorba de o acceptare tacită, dovedită inclusiv prin perseverența părților în procesul penal.

În replică, apărătorul ales a precizat că doi dintre urmași locuiesc în Ungaria, unde acceptarea tacită nu e recunoscută de legea maghiară, iar acceptarea trebuie să fie dovedită, nu presupusă, motiv pentru care a apreciat că punctul de vedere al acuzării în această privință nu poate fi primit. »

Avocatul Kincses a făcut aceste afirmații fără a aduce vreun argument juridic concret sau dovada existenței jurisprudențiale din dreptul succesoral maghiar. Instanța supremă ar fi trebuit în acest caz să solicite dovada concretă a celor afirmate de apărătorul ales mai ales că la termenul din 06 decembrie 2011 Agache Aurel Dionisie a depus o probă cu înscrisuri constând în practică judiciară privind procedura de dezbatere a moștenirii în Ungaria, pe care completul de judecată a apreciat-o ca fiind utilă soluționării cauzei, probă care consta în reproducerea de pe situl http://www.successions-europe.eu/ a modului în care se face succesiunea în Ungaria și care în esență spune că « Succesiunea se deschide în momentul morții decedatului. Bunurile decedatului trec în proprietatea moștenitorului chiar din momentul decesului. Moștenitorul este răspunzător pentru datoriile decedatului până la cel mult nivelul valorii succesiunii. » 

În decizia nr. 2953 Înalta Curte s-a mărginit doar la a constata că  : « Având în vedere că la dosarul cauzei nu există înscrisuri care să ateste că numiții Paizs Ferenc, Paisz Majos Margit și Papp Eniko ar fi acceptat succesiunea defunctului-inculpat Paizs Octavian (existând numai înscrisuri în sensul neînregistrării unei proceduri succesorale -fil.72) urmează a respinge acțiunile civile exercitate de părțile civile Agache Aurel Dionisie, Agache loan, Agache Ileana, Agache Andrei Ovidiu, Depner (fostă Agache) Ileana împotriva acestora întrucât, potrivit art.21 alin.l C.pr.pen. „Acțiunea civilă rămâne în competența instanței penale în caz de deces al uneia din părți, introducându-se în cauză moștenitorii acesteia". » Dar acele înscrisuri doveditoare lipsesc tocmai datorită neglijenței atât instanței de fond cât și a celei de apel care au omis să ia măsurile necesare pentru a clarifica situația succesorală existentă în Ungaria în pofida cererilor repetate ale părților civile din dosar. Și ele lipsesc și datorită vicleniei domnului avocat Kincses, care și-a dat seama că acele înscrisuri dacă ar fi prezentate ar dăuna cauzei sale, așa că a manipulat instanța după bunul său plac, bineînțeles profitând de lipsa de interes a instanței în a-și urmări propriile hotărâri.

  • La data de 03 februarie 2012 este audiată prin comisie rogatorie în calitate de martor, condamnata Filip Orban Daniella Kamilla. Demn de remarcat este faptul că martora este reprezentată de avocatul Kincses Elod care este în același timp și avocatul revizuenților apelanți. Deci cum s-ar spune în termeni nejuridici avocatul și centrează și dă cu capul în minge.

Am stat și m-am întrebat cum Dumnezeu putea fi audiată în condiții de ”contradictorialitate” această condamnată, devenită ad-hoc martoră dacă avocatul Kincses era și reprezentant al revizuenților, deci teoretic putea pune întrebări, așa cum s-a întâmplat în cazul celorlalți martori și era și avocatul ”martorei”. Dar probabil cam acesta este sensul noțiunii de contradictorialitate în opinia domnului avocat.

În final nu pot să nu remarc faptul că domnul avocat nu a avut mare succes cu procesele ce au ținut de cazul Agache. Astfel a pierdut procesul în cazul revizuirii când a reprezentat familia Paizs și a pierdut numai puțin de 3 procese reprezentând-o pe criminala Filip Orban Daniela Kamilla, pe care a reprezentat-o, într-un proces de revizuire, într-un proces de reabilitare judecătorească și într-un proces ce a avut ca obiect contestația la executarea pedepsei cu închisoarea.

Acum i-a mai rămas o ultimă șansă de a mai câștiga ceva în cazul Agache. Cu 2 săptămâni în urmă a depus ceva ce seamănă cu o plângere la CEDO acuzând statul român de încălcarea repetată a articolului 6 alin.3 lit. d din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Șansele domniei sale sunt minime, deoarece această plângere reprezintă o gafă inadmisibilă și nu este o glumă bună sau în cel mai bun caz un test pentru jurnaliștii novici în ale CEDO, demonstrându-se încă odată, dacă mai era necesar, că nu este suficient să repeți papagalicește și cu obstinație cuvântul CEDO ca să fii impregnat de spiritul și semnificația profundă a acestei instituții europene.

 Un singur moment ceva mai relaxant și mai respectuos, a fost când atunci când instanța a întrebat-o pe martora Kato Veronika dacă dorește un interpret de limbă maghiară, martora a spus că nu iar avocatul Kincses a subliniat: ”onorată instanță nu este nevoie de interpret, domnul Agache cunoaște foarte bine limba maghiară așa că va înțelege ce spune martora”, la care președinta completului de judecată i-a replicat râzând că în schimb, membrii completului de judecată nu cunosc limba maghiară ci doar limba română. 

Oricum, în comparație cu avocatul Frunda, trebuie să recunosc că s-a descurcat mult mai bine și nivelul de implicare a fost implicit mult peste ce a arătat Frunda. Nu ai cum să te superi pe o asemenea figură și chiar dacă a rămas prizonier unei anumite ținute și atitudini specifice avocaților maghiari ce au pledat în cazul Agache, nu poți să nu remarci vivacitatea remarcabilă a acestui septuagenar.

Iar acesta măcar a recunoscut existența unor mărturii viabile, cum este cea a martorului Hosu Petru. Astfel este recunoscută contribuția ucigașului Hejja Dezideriu la scoaterea victimei din salvare și implicit dat fiind relevanța mărturiei, este recunoscută în mod indirect, fără a nominaliza sau aminti acest lucru, și contribuția ucigașei Filip Orban Daniella Kamilla. Evident că dacă s-ar rejudeca și cazul ucigașei, atunci, ca un avocat bun ce este, ar ataca mărturia lui Hosu Petru, considerând-o irelevantă. 

 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel