Note de ședință trimise Înaltei Curți de Casație și justiție de avocatul Kincses Előd după termenul din 03 septembrie 2013
Procedurile juridice interne grup Târgu Secuiesc - Revizuire-recurs la ÎCCJ

Dos. nr. 37089/3/2009

T.: 3 septembrie 2013

Către

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE Secția Penală

*

Subsemnații intimați PAJZS FERENC, PAJZS MAJOS MARGIT și PAP ENIKO, având în vedere modul în care a fost susținut oral recursul declarat și motivat în scris de Parchet, depunem următoarele

note de ședință

solicitând respingerea recursului modificat ca nelegal și nefondat.

Cu privire la nelegalitatea recursului Parchetului și în privința laturii penale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat constant în sensul că dreptul de acces la o instanță „ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al unui stat contractant ar permite ca o decizie judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți. (...) Executarea unei sentințe sau a unei hotărâri a oricărei instanțe trebuie, astfel, să fie considerată ca parte integrantă a unui proces.”

Ceea ce a afirmat Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru hotărârile instanțelor interne este valabil și pentru propriile sale hotărâri, în măsura în care Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este un sistem de valori subsidiare care nu face decât să remedieze incapacitatea existentă la nivel intern. De altfel, rolul executării unei hotărâri este la fel de important ca și judecata, o hotărâre fiind importantă numai în măsura în care aceasta poate fi pusă în executare.

Potrivit disp. art. 46 pct. 1 din Convenție, „înaltele părți Contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții în litigiile în care ele sunt părți.”

Principiul subsidiarității - ca principiu al raporturilor dintre dreptul internațional al drepturilor omului și dreptul intern - este aplicabil atât sub aspect substanțial, cât și din punct de vedere procedural. Drept urmare, în caz de conflict între normele juridice internaționale privind drepturile omului și dreptul român, nu se va aplica principiul ierarhiei juridice și nici principiul succesiunii în timp, ci se va aplica norma cea mai favorabilă pentru drepturile omului.

Subliniem, că în reglementarea națională există o serie de dispoziții legale care conduc la concluzia obligativității hotărârilor CEDO, chiar și în lipsa unui text expres în acest sens:

-     disp. art. 10 alin 2. din O.G. nr. 94/1994: „hotărârea Curții sub aspectul sumei constituind reparația echitabilă și a al celorlalte cheltuieli (...) constituie titlu executoriu.”

-     disp. art. 408 indice 1 C.pr.pen.: „hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care CEDO a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenție pot fi revizuite la cererea persoanei al cărei drept a fost încălcat, a soțului sau a rudelor apropiate ale condamnatului, chiar și după moartea acestuia, ori a procurorului, din oficiu.”

-     disp. art. 322 pct. 9 C.proc.civ.: „revizuirea se poate cere dacă CEDO a constatat o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.”

Neîndoielnic, reluarea procedurii judiciare interne constituie efectul cel mai important pe care îl poate produce o judecată internațională. Controlul executării hotărârilor revine Comitetului de Miniștri conform disp. art. 46 pct. 2 din Convenție. Este de subliniat faptul că Adunarea parlamentară a Consiliului Europei a impus Comitetului Miniștrilor un drept de control din ce în ce mai instituționalizat. Comitetul Miniștrilor încearcă să obțină, la sugestia Secretariatului Directoratului General pentru Drepturile Omului, măsuri individuale nepecuniare, în calitate de reparații, în scopul de a asigura restabilirea situației anterioare. Comitetul solicită guvernului pârât să prezinte dovada adoptării tuturor măsurilor generale de natură să evite, pe viitor, repetarea încălcărilor și nu ezită să solicite statului noi măsuri din cauza lipsei unei ameliorări a situației.

În cazul în care s-ar ajunge la reținerea vinovăției condamnatului decedat Paizs Octavian pe baza probelor testimoniale administrate în faza de urmărire, cu încălcarea principiului contradictorialității, denigrate prin hotărârea CEDO, atunci Statul român va răspunde în fața Comitetului Miniștrilor, potrivit celor sus arătate.

Admiterea recursului Parchetului ar încălca atât hotărârea instanței europene, cât și îndrumările ICCJ date prin decizia penală nr. 59/26.01.2009, pronunțată de Completul de 9 judecători. La rândul ei și Instanța Supremă a considerat că stabilirea vinovăției inculpatului Paizs nu se poate face pe baza probelor existente în dosarul de bază. Drept urmare a dispus administrarea tuturor probelor, astfel cum sunt arătate în hotărârea CEDO, în sensul ca să fie audiați nemijlocit de către instanță atât martorii acuzării, cât și cei propuși în apărare. Doar instanța de apel s-a conformat acestor îndrumări. Absolut toți martorii audiați (Kato Veronica, f. 116, Finta Attila, f. 117, Savastre Ioana, f. 118, Vardo Gizella, f.163, Duka Eugeniu, f.164, Filip Orban Daniela, f.231. Hosu Petru, f.293) au dovedit neparticiparea regretatului Paizs Octavian la săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte. Ținând cont de faptul că atât Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, cât și înalta Curte de Casație și Justiție, în completul de 9 judecători s-au pronunțat în sensul că probele testimoniale administrate înainte de revizuire nu sunt suficiente pentru reținerea vinovăției inculpatului Paizs Octavian, doar cu nesocotirea îndrumărilor acestor instanțe de prestigiu s-ar putea admite recursul Parchetului, care este nelegal și nefondat.

Cu privire la latura civilă:

Am fost foarte surprinși auzind că reprezentantul Parchetului - în lipsa recursului părților civile ! ? - a solicitat obligarea moștenitorilor neacceptanți la plata despăgubirilor civile în locul condamnatului decedat, Paizs Octavian. Am rămas stupefiați din trei considerente:

1.      În privința neacceptării succesiunii se află în dosarul Tribunalului București comunicarea Camerei Notarilor Publici Brașov nr. 116/23.03.2010 (f. 240), neobservată de procurorul de ședință. Nu au fost observate nici declarațiile autentice de neacceptare a succesiunii, date de revizuenți (f. 160-, 162, dosarul Curții de Apel din București). În plus, mai depunem adeverința eliberată de Primăria municipiului Tg.Secuiesc nr. 14205/04.09.2013, din care rezultă faptul că Paizs Octavian, care a decedat la 28.09.2009 „la data decesului nu figura în evidențele noastre cu bunuri impozabile”. În acest context eventualitatea acceptării tacite a moștenirii privitoare la o avere inexistentă se exclude de plano! Iată explicația faptului că părțile civile din familia Agache de ce nu au declarat recurs împotriva neacordării despăgubirilor civile. Firește, de acea fiindcă erau conștienți faptului că nu pot obține obligarea la plată a „moștenitorilor” neacceptanți a averii inexistente!

2.      Reamintim că transmisiunea succesorală - în dreptul civil român - nu este obligatorie pentru moștenitori (art. 686 V.C.civ.). Succesorul, prin actul său unilateral de voință, poate, fie să-și confirme titlul său de moștenitor, acceptând succesiunea, fie să-l lepede, renunțând la succesiune. Este de notorietate că dreptul de opțiune este un drept absolut. Succesibilul nu are să justifice motivele care l-au determinat să accepte sau să renunțe. În raport cu inexistența averii de moștenit nu înțelegem, de ce susține reprezentantul Parchetului că revizuenții ar fi acceptat să moștenească averea inexistentă? Chiar dacă ar fi avut avere de moștenit, copii condamnatului aveau la îndemână instituția acceptării moștenirii sub beneficiu de inventar!

3.      În sensul reglementării înscrise în art. 14, alin. 3 C.proc.pen, repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile. Având în vedere dreptul de dispoziție a părților litigante și ținând cont de faptul că părțile civile nu au declarat recurs, modificarea recursului de procurorul de ședință, privind obligarea moștenitorilor revizuenți la plata despăgubirilor civile trebuie să fie respinsă pe baza prevederilor art. 362 , lt. a, comb. cu art. 385 ind. 2 C.proc.pen ca inadmisibilă. Această soluție se impune cu atât mai vârtos, cu cât procurorul în fața Curții de Apel din București nu a susținut acțiunea civilă pornită de persoanele vătămate, deci nici cerințele art. 18, C.proc.pen. nu sunt îndeplinite.

În încheiere subliniem faptul că martorul de naționalitate română, Hosu Petru, audiat prin interpret de instanța maghiară, - deoarece nu este vorbitor fluent al limbii maghiare - a declarat, fără să fie întrebat: „Mulțimea nu l-a linșat pe victimă din cauza naționalității de român sau din cauza că era ofițer de poliție, ci din cauză că a fost un om rău. A făcut abuz de putere, ca ofițer de poliție, a făcut lucruri de neiertat cu oamenii, în timpul audierilor” (pag. 4 din depoziție, f.294). Această declarație aparține unei persoane care a încercat să-l salveze pe maiorul Agache, l-a și introdus în salvare, de unde, astfel cum s-a dovedit a fost scos exclusiv de condamnatul Hejja Dezideriu.

Tg.Mureș, la 10 septembrie 2013.

Cu stimă, prin av

Kincses Előd

 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel