Procedurile juridice interne grup Târgu Secuiesc - Revizuire-recurs la ÎCCJ

ROMÂNIA

 ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. 37089/3/2009

ÎNCHEIERE 

Ședința publică din 03 septembrie 2013

Completul compus din:

Ana Maria Dascălu                        - Președinte

Ștefan Pistol                                  - Judecător

Simona Cristina Neniță                  - Judecător

Magistrat asistent: Cristina Roșu

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procuror Eleonora Centea

*******

Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 352 din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală, privind pe revizuientul-inculpat Paizs Octavian - decedat.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns numitul Paizs Ferenc, asistat de apărător ales, avocat Kincses Elod, lipsă fiind intimatele părți civile Agache Aurel Dionisie, Agache Ioan, Agache Andrei Ovidiu, Agache Ileana, Depner Ileana și numiții Paizs Majos Margit și Papp Eniko Katalin, pentru care a răspuns același apărător ales, avocat Kincses Elod.

Magistratul asistent a referat că procedura de citare cu intimatul parte civilă Agache Andrei Ovidiu s-a îndeplinit prin afișare la Consiliul Local Brașov iar de la adresa de domiciliu s-a restituit dovada de citare cu mențiunea „destinatar mutat”. A mai referat că intimații, pentru inculpatul Paizs Octavian, au depus la dosarul cauzei memorii.

Înalta Curte a apreciat procedura de citare ca fiind legal îndeplinită.

Nefiind formulate cereri pentru administrarea unor probe noi și nici alte chestiuni prealabile, înalta Curte a constatat recursul în stare de judecată și a dispus trecerea la dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C.pr.pen., astfel cum era formulat anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 2/2013, criticând hotărârea recurată cu privire la greșita achitare în apel a revizuientului-inculpat Paizs Octavian, decedat la data de 28.09.2009. A susținut că instanța a făcut trimitere la mai multe hotărâri C.E.D.O., care, în opinia acuzării, nu au nici o legătură cu speța de față, că instanța de control judiciar a apreciat greșit contradicțiile existente între probele administrate atunci când a stabilit că acestea conduc la concluzia că revizuentul (decedat) nu a avut nici o legătură cu faptele din decembrie 1989 care au condus la decesul maiorului Agache. Procurorul a făcut o analiză a probelor administrate în prezenta cauză, dezvoltând motivele scrise de recurs; astfel, cu privire la revizuentul Paizs Octavian, a arătat că poziția acestuia a fost una contradictorie, încă din faza de urmărire penală, în fiecare declarație relatând o cu totul altă situație de fapt. A susținut că aceste declarații nu pot avea nici o valoare probatorie, necoroborându-se cu alte probe administrate în cauză, arătând că sunt declarații în care Paizs Octavian nici nu recunoaște că a fost prezent la evenimentele de la Târgu Secuiesc, în timp ce în altele recunoaște că a fost prezent la momentul sosirii mașinii salvării. A mai susținut că prezența revizuentului la acel eveniment a fost dovedită și prin declarația martorei Kozma Gizella, dată în faza de urmărire penală, la procuror, în data de 04.11.1991 din care rezultă că victima a fost scoasă din mașina salvării de către inculpatul Paizs Octavian împreună cu coinculpatul Hejja Dezideriu, declarația fiind menținută la o nouă chemare pentru audiere de către procuror la data de 07.11.1991, și care se coroborează cu procesul verbal de recunoaștere de pe planșă foto încheiat la data de 04.11.1991. De asemenea, martora l-a recunoscut pe inculpat, în urma prezentării unor planșe foto, ca fiind cel care l-a tras pe maiorul Agache din mașina salvării și i-a aplicat mai multe lovituri. Referitor la împrejurarea că, după 20 de ani de la fapte, în declarația dată în 08.11.2011, în fața Curții de Apel București, aceeași martoră a revenit asupra declarației inițiale, motivând că declarația din 1991 a fost dată fiindu-i teamă de comuniști, a solicitat a se avea în vedere prima declarație întrucât era cea mai apropiată de momentul uciderii maiorului Agache, motivația acesteia neputând fi acceptată. Mai mult, a apreciat că nu poate fi primită motivația acestei martore, întrucât la dosar nu există nici o probă care să dovedească activitatea de intimidare. A mai făcut referire la declarația coinculpatei Filip Orban Daniela care, în reluarea procedurii penale, a avut calitatea de martor. Astfel, în declarațiile date inițial în 28-29.11.1991  ultima fiind dată chiar în prezența unui apărător ales, nu există nici un dubiu cu privire la eventualele amenințări/presiuni exercitate asupra sa, aceasta declarând că „l-am recunoscut pe numitul Paizs Ocsi, care cât timp am fost eu acolo nu am văzut să lovească în Agache, dar incita pe cei prezenți să lovească pe maiorul Agache". Referitor la martorul Vardo Vilmos, a arătat că acesta, în faza de urmărire penală, a dat la data de 03.12.1991 o declarație din care rezultă că inculpatul a tras victima din salvare, participanții continuând sa o lovească (filele 53-55 d.u.p.). A mai susținut că toate aceste probe se coroborează și cu declarația unui alt martor direct, respectiv Orban Andrei, care nu a mai putut fi audiat în faza de judecată, întrucât a decedat, declarația data la 03.12.1991 în faza de urmărire penală fiind relevantă și veridică, acesta declarând că atunci „când a venit mașina salvării fost pus pe brancardă și urcat în mașină. Lumea l-a scos. Am văzut că cheia mașinii a fost scoasă de frizerul Ocsi ca mașina să nu poată pomi." în concluzie, a susținut că există probe certe de vinovăție, neexistând nici un dubiu cu privire la participarea inculpatului la agresiunile exercitate asupra maiorului Agache. în consecință, a solicitat admiterea recursului, apreciind însă că atât timp cât a intervenit decesul inculpatului nu se mai poate constata prescripția răspunderii penale. Astfel, în final a solicitat încetarea procesului penal în temeiul art. II pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală, întrucât a intervenit decesul făptuitorului. în ceea ce privește latura civilă a cauzei, a solicitat menținerea hotărârii instanței de fond.

Apărătorul ales al intimatului revizuient-inculpat Paizs Octavian, a solicitat a se avea în vedere pct. 69 din hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, în care se statuează că drepturile la apărare sunt restrânse într-o manieră incompatibilă cu garanțiile prevăzute de art.5, atunci când o condamnare se întemeiază, în mod determinant, pe declarațiile unei persoane pe care acuzatul nu a putut să o interogheze. în același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că instanțele au greșit atunci când, în cazul martorului Vilmos, nu a fost avută în vedere și depoziția de retractare a primei depoziții dată în cursul urmăririi penale. A mai arătat că, deși înalta Curte a criticat hotărârea instanței de fond, în sensul că în mod greșit s-au avut în vedere doar declarațiile martorilor date în faza de urmărire penală și a dispus reaudierea tuturor martorilor care mai existau, respectiv 8, instanța de fond nu a ținut cont de aceste îndrumări, ci doar instanța de apel, care a procedat la audierea acestor martori. în opinia apărării, în faza de apel nu s-a furnizat nici o probă de vinovăție.

Cu privire la susținerile acuzării în legătură cu motivul schimbării declarației martorei Gizella Kozma, în sensul că la momentul primei declarații i-a fost teamă de comuniști, a arătat că acesteia sunt întemeiate, pe motivul că, la doar doi ani după evenimente, mai existau încă polițiști sau procurori de pe timpul lui Ceaușescu. Referitor la susținerea acuzării potrivit căreia martorul Orban nu mai putea fi audiat în faza de rejudecare a procesului, a arătat că acesta a decedat în 2008, astfel că în anul 1998 putea fi audiat. în ceea ce privește audierea martorilor Filip Popa Daniela și Hosu Petru, a susținut că acestea au fost exhaustive. A precizat că martorul Hosu a fost cel care a încercat să îl salveze pe maiorul Agache și care a dovedit faptul că Paizs Octavian nu a participat, fiind doar de față, întrucât lucra la 10-15 min de respectivul loc. Depozițiile martorilor date în faza de urmărire penală, înlăturate prin decizia Curții Europene a Drepturilor Omului, nu pot fi primite întrucât acestea au fost date cu încălcarea dispozițiilor procedurale. Cu privire la latura civilă, a precizat că moștenitorii inculpatului nu au acceptat succesiunea, astfel că nu pot fi obligați la suportarea consecințelor civile, cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost condamnat pe nedrept, o soluție de achitare fiind corectă.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, a susținut că, în opinia sa, renunțarea la moștenire trebuie să fie expresă, iar atât timp cât nu există nici o declarație de renunțare expresă la moștenire este vorba de o acceptare tacită, dovedită inclusiv prin perseverența părților în procesul penal.

În replică, apărătorul ales a precizat că doi dintre urmași locuiesc în Ungaria, unde acceptarea tacită nu e recunoscută de legea maghiară, iar acceptarea trebuie să fie dovedită, nu presupusă, motiv pentru care a apreciat că punctul de vedere al acuzării în această privință nu poate fi primit.

După care,

ÎNALTA CURTE:

Având nevoie de timp pentru a delibera,

DISPUNE:

Amână pronunțarea deciziei la data de 17 septembrie 2013.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 03 septembrie 2013.

PREȘEDINTE...................................................MAGISTRAT ASISTENT

ÎNCHEIERE 

Ședința publică din 17 septembrie 2013

ÎNALTA CURTE:

în aceeași compunere și pentru aceleași motive 

DISPUNE:

Amână pronunțarea deciziei la data de 01 octombrie 2013.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 17 septembrie 2013.

PREȘEDINTE...................................................MAGISTRAT ASISTENT

 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel