În cazul Agache, nimeni nu a răspuns material sau profesional pentru daunele morale și materiale constatate de către instanțele de judecată în ceea ce privește abuzurile și greșelile comise.
Actualitate, cronologii, legislație - Evenimente la zi

De a lungul anilor în cadrul soluționării laturii juridice a cazului Agache s-au produs multe abuzuri și încălcări ale drepturilor omului.
Până la această dată Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dictat în cadrul a trei plângeri daune morale și materiale după cum urmează:
Cererea nr. 1505/02 în cauza Reiner împotriva României:
  • Pentru Paizs, Octavian suma de 4.050 EUR (patru mii cincizeci euro), cu titlu de daune morale;
  • Pentru Reiner Anton, suma de 3.000 EUR (trei mii euro), cu titlu de daune morale;
  • Pentru Héjja Dezideriu, suma de 1.050 EUR (una mie cincizeci euro), cu titlu de daune morale;
  • Pentru Konrád Ioan, suma de 2.000 EUR (două mii euro), cu titlu de daune morale;
  • Celor patru li s-a mai acordat suma de 1.500 EUR (una mie cinci sute euro), cu titlu de cheltuieli de judecată;
Cererea 2712/02 în cauza Agache și ceilalți contra României:
  • Pentru cei cinci membrii ai familiei Agache s-a acordat suma de 25.000 EURO (douăzeci și cinci de mii de euro), cu titlu de daune morale.
  • Totodată s-a mai acordat suma de 1.000 EURO (una mie euro), cu titlu de cheltuieli de judecată;

Cererea 35032/09 în cauza Agache contra României:
  • Pentru Agache Aurel Dionisie 4800 EUR (patru mii opt sute de euro), cu titlu de daune morale.
  • Totodată s-a mai acordat suma de 650 EURO (șase sute cincizeci euro), cu titlu de cheltuieli de judecată;
Totodată  prin decizia nr. 837/R din 2.12.2009 a Curții de Apel Brașov s-a dispus obligarea Inspectoratului Județean de Poliție al Județului Covasna la plata unor daune morale în sumă de 3.000 lei în procedura care privește accesul la informație prin xerocopiere a documentelor din dosarul personal al tatălui meu, colonel post mortem Agache Aurel.
Nimeni din cei vinovați nu a plătit.
Pe plan profesional totul a mers șnur pentru magistrații care au judecat cauzele. Astfel dl Oprescu Mihai, judecătorul de la instanța de fond care a încălcat dreptul prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 6 alin 3, - decizia Reiner și alții contra României, a avansat la Curtea de Apel București ca judecător și de vreo câțiva ani se vrea judecător la ÎCCJ, iar dl. judecător Stan Mustață, judecătorul care a încălcat același articol la nivelul instanței de apel este acuma președintele secției I penale a Curții de Apel București. Au trecut deja câțiva ani buni de la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei CEDO și de la CSM nimeni nu i-a chemat pe toți acești onorabili magistrați măcar pentru a le lua un punct de vedere darămite pentru a răspunde în vreun fel pentru încălcarea respectivă a drepturilor unor inculpați.
Nici pe foștii procurori Fabian Karoly (sau Carol cum se alintă domnia sa în cartea de identitate) și Luppinger Attila nu i-a întrebat nimeni ceva, darămite să răspundă material sau disciplinar în vreun fel pentru pagubele deloc neglijabile pe care contribuabilul român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să le plătească membrilor familiei Agache și celor 4 ucigași care au câștigat la CEDO.
La fel și în cazul domnului Florin Răzvan Radu, fost director al Direcției Drept Internațional și Tratate din cadrul Ministerului Justiției, care nu a fost întrebat sub nici o formă dacă ar avea vreo răspundere în ceea ce privește daunele acordate în cauza nr. 35032/09
Ministrul Justiției din România a recunoscut la Conferința organizată de Asociația Franco-Română a Juriștilor privind răspunderea magistraților desfășurată la 16 mai 2011 că în România profesia de magistrat este printre puținele care nu răspunde pentru ce face. Analiza indică faptul că răspunderea materială nu funcționează, iar răspunderea disciplinară este, parafrazând un clasic, sublimă, dar lipsește aproape cu desăvârșire.
Domnul ministru al justiției, Cătălin Predoiu a subliniat că: ”În materie de răspundere materială, prevederile art.96 din Legea nr.303/2004 și-au produs până acum în practică efectele exclusiv în raport cu statul român. Până în prezent nicio acțiune de regres exercitată de stat împotriva magistratului care, în exercițiul funcțiunii sale judiciare a cauzat eroarea judiciară, nu s-a materializat în practică din 2004 (data reglementării) și până în prezent.
Cauzele acestei anomalii sunt binecunoscute „doctorilor” sistemului judiciar. Răspunderea materială este condiționată de prealabila răspundere penală sau disciplinară și, din întâmplare desigur, în toate cazurile ce ar fi putut angaja răspunderea materială, s-a invocat prescripția răspunderii disciplinare sau prescripția răspunderii penale.
Convenabil mecanism. Dar cât de dăunător pe termen lung, pentru Justiție, pentru magistrații serioși care se văd obligați să profeseze laolaltă cu cei neserioși sau neprofesioniști, pentru cetățeni care și-au pierdut astfel încrederea!”
Cât privește pe funcționarii publici cu statut special de la IPJ Covasna care mi-au încălcat drepturile, lucrurile au decurs un pic diferit, în sensul că s-a făcut o cercetare administrativă formală în care cei de la direcția Control Intern de la București au pasat această plângere la Covasna unde băieții, probabil la o berică au ”cercetat problema” și au ajuns la concluzia că IPJ Covasna ca instituție este vinovată și nu bieții de polițiști mielușei care și-au bătut joc de mine cu metodele lor pseudo-staliniste de a se raporta la un petent.
Exact cum spunea și ministrul justiției la aceeași conferință cu o vorbă de duh ce reliefează cu exactitate situația dezastruoasă existentă cu privire la răspunderea materială și disciplinară: cum e turcu’, și pistolu’!”.
Băieții și fetițele din sistem zburdă în voie și pe bani frumoși își bat joc de simpli cetățeni ce au ghinionul de a fi beneficiarii ”profesionalismului” lor fără ca să existe vreo șansă reală să răspundă și ei pentru porcăriile comise în activitatea lor.
De curând, în cadrul unei proceduri juridice desfășurate în Ungaria am fost nevoit să recunosc că ne simțim jenați și rușinați de faptul că autoritățile judiciare române, în indolența și nesimțirea lor nemărginită, au avut neobrăzarea și nerușinarea de a-și bate joc de o procedură juridică, unde evident aceștia ar fi trebuit să se raporteze la un alt nivel.
Conștient de faptul că acești nesimțiți vor continua să zburde cu nonșalanță prin sistemul românesc îmbâcsit de complicități imorale și lipsite de etică, mă văd nevoit să recunosc că nu există șanse reale pentru ca vreunul dintre aceștia să răspundă material sau disciplinar.
Din păcate mi-a fost imposibil ca să stau inactiv și să aștept trecerea timpului în mod tacit, așa cum au făcut autoritățile judiciare române, pentru a mă spăla pe mâini și să mă amăgesc că am făcut tot ce depindea de mine ca un act justițiar să aibă o finalitate demnă de memoria tatălui meu.
Raportat la scara tragismului universal cu siguranță că nu e mare lucru dar privind în urmă la toți acești 24 de ani de bătaie de joc din partea unor autorități judiciare care ar fi trebuit să fie în slujba cetățenilor, simt o amărăciune care mă face să mă întreb, oare cine mi-a provocat mai multe suferințe: barbarii din secuime care au luat viața tatălui meu în decembrie 1989 sau toți acești magistrați și funcționari (în ordinea descrescătoare în funcție de nivelul de suferință pricinuit: de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, Tribunalul București, , Direcția Drept Internațional și Tratate din cadrul Ministerului Justiției, Curtea de Apel București, Înalta Curte de Casație și Justiție, Inspectoratul de Poliție al Județului Covasna, Direcția Control Intern din IGP), care atâția ani mi-au otrăvit sufletul cu deciziile lor inepte și idioate.
 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel