Punctul de vedere al lui Agache Aurel Dionisie cu privire la procedura de revizuire inițiată de fiul ucigașului Paizs Octavian.
Procedurile juridice interne grup Târgu Secuiesc - Revizuire-recurs la ÎCCJ

Dosarul 37089/3/2009

Înalta Curte de Casație și Justiție  Secția Penală

Termen:

21 mai 2013.

 Moto: Nr. 1: Deosebit de relevantă este, în opinia instanței, declarația martorului HOSU PETRU, administrată prin comisie rogatorie de această instanță de apel. Acesta, spre deosebire de ceilalți martori, are o viziune destul de clară a evenimentelor, s-a aflat potrivit susținerilor sale o perioadă mare de timp în preajma victimei, pe care, în virtutea relațiilor de prietenie, a încercat să o ajute. Acesta declară însă că, în cursul evenimentelor relatate, PAIZS OCTAVIAN nu a fost prezent

Moto: Nr. 2: ”Această imperfecțiune a relatării faptelor și împrejurărilor cauzei este explicabilă atât prin prisma relativității mărturiei persoanei care a perceput faptele ex propriis sensibus, care poate produce distorsionări ale realității, dar și atitudinii martorilor în fața organelor de anchetă din perioada imediat următoare anului 1989.

Acesta din urmă este cazul martorei Vardo ( Kozma) Gizella,....”.

Extrase relevante din decizia 352/A din 20.11.2012 în dosarul 37089/3/2009 care s-a aflat pe rolul Curții de Apel București secția a II penală.

Sumar:

A. Motivarea solicitării de conexare dosarului ”de casă (suplimentar)” al Parchetului Covasna nr. 129/P/1990, la materialul probator existent în prezenta cauză. - Filele 2-3 .

B.  Motivarea și demonstrarea faptului că paragraful din moto nr. 1, prin care se consideră că martorul Hosu Petru îl disculpă pe inculpatul Paizs Octavian este o eroare judiciară.- Filele 3 -10

C. Motivarea și demonstrarea faptului că paragraful din moto nr. 2, prin care se consideră că martora Vardo Gizella a perceput faptele ex propriis sensibus este o eroare judiciară, pe când în realitate această martoră a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă. - Filele 11- 24.

D. Motivarea și demonstrarea că această procedură juridică este o mascaradă judiciară în care se mimează respectarea exigențelor art. 6 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - Filele 25- 29.

E. Anexe : xerocopii după declarațiile martorilor Hosu Petru precum și alți martori, declarații aflate în dosarul suplimentar (de casă) al Parchetului Covasna nr. 129/P/1990. - Filele 29 - 50.

 

 

 

 

A. Motivarea solicitării de conexare dosarului ”de casă (suplimentar)” al Parchetului Covasna nr. 129/P/1990 la materialul probator existent în prezenta cauză

Subsemnatul Agache Aurel Dionisie, parte vătămată și civilă în prezenta cauză, luând în considerare lipsa procedurii de citare cu părțile de la dosar, fapt ce va duce la acordarea unui nou termen, vă solicit în mod respectuos să dispuneți conexarea dosarului ”de casă (suplimentar)” al Parchetului Covasna nr. 129/P/1990 la materialul probator existent în prezenta cauză pentru a se putea constata eroarea judiciară apărută în urma unei aprecieri eronate a probațiunii; pentru a se putea constata existența unor vicii de judecată și de apreciere a stării de fapt dedusă judecății, pentru a se putea constata existența unei superficiale analize a cauzei ce a fost soluționată, cu urmarea evidentă a achitării inculpatului revizuent (decedat) Paizs Octavian.

Pentru a nu exista dubii cu privire la solicitarea mea, fac precizarea că din copia certificată a dosarului 129/P/1990, care se află atașat la prezenta cauză, lipsesc foarte multe documente devenite relevante datorită deciziei absurde 352/A din 20.11.2012 a Curții de Apel București.

Este de-a dreptul penibil și jenant faptul că de a lungul a nu mai puțin de 16 ani (data întocmirii rechizitoriului -15 decembrie 1997- și până în prezent), de când acest dosar a fost studiat, chipurile cu atenție, de câte 2 ori de către complete de judecată ale Tribunalului București (1998-1999 și 2009-2011) și ale Curții de Apel București  (1999 și 2011-2012) precum și de către un complet de judecată al Curții Supreme de Justiție (2000-2001), nici un judecător și nici un procuror nu a observat că declarația martorului Hosu Petru existentă la filele 44-47 din copia certificată a dos. 129/P/1990 nu este finalizată (se întrerupe brusc), nu este nici datată și nici semnată de martor.(Anexa 1).- (filele 44-47 dos. 129/P/1990).

Nu s-a găsit nici măcar un judecător sau un procuror care să-și pună un semn de întrebare cu privire la faptul că, deși în declarația nr. 5566/91 dată de martorul Hosu Petru la data de 18 noiembrie 1991 la procuratura generală a României, acesta specifică: ”Mențin declarațiile scrise personal, din 14 și 15 noiembrie 1991 în fața organelor de poliție din cadrul Departamentului Poliției – Direcția judiciară în legătură cu actele de agresiune împotriva fostului maior de miliție Agache Aurel”, și totuși la dosarul cauzei există doar o singură declarație, neterminată, nedatată și nesemnată.

Tot în această declarație din 18 noiembrie 1991 martorul specifică:  ”Am indicat numele acestora după fotografiile existente pe fișele de la evidența populației care mi-au fost prezentate de către organele de poliție.” (filele 3 dos. 129/P/1990)

Nici în ceea ce privește acest aspect al identificării pe baza fotografiilor, nu s-a găsit nici un judecător sau procuror care să constate inexistența în dosar a procesului verbal prin care martorul Hosu Petru a indicat numele celor implicați în agresiunea asupra victimei Agache Aurel, pe perioada cât acest martor a fost prezent la locul agresiunii, fapt ce avea să ducă, în cele din urmă, la o gravă eroare judiciară la nivelul Curții Supreme de Justiție.

Dacă pentru completele de judecată ale anilor 1998-2001, care au binevoit a face ”dreptate” în acest dosar, linia de conduită a fost aceea de participare activă la un simulacru de proces în care au fost încălcate cu brutalitate drepturile părților din dosar, fapt sancționat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în două cauze (cererea 1505/2002 - Reiner și alții împotriva României precum și cererea 2712/2002 - Agache și alții împotriva României), ne-am fi așteptat ca în lumina deciziei CEDO care a dus la cererea de revizuire a inculpatului Paizs Octavian, să existe o altă abordare în perioada 2007-2013.

Dar colac peste pupăză, mascarada judiciară și simulacrele de proces au continuat, atingând noi nivele, mult mai subtile, în care judecătorii și procurorii au lucrat masiv la tehnica copy-paste după sentințele precedente, fără a încerca măcar să deslușească ce s-a întâmplat pe 22 decembrie 1989 la Târgu Secuiesc cu ocazia linșării victimei Agache Aurel.

Dar de aici și până la fabulațiile completului de judecată al Curții de Apel București compusă din președinte – judecător Isabelle Tocan și judecător Ioana Constantin, cu largul concurs al procurorului Mariean Vraciu, este o cale atât de lungă, încât am decis să ies din starea de dezgust și de silă încercată de a lungul procedurii juridice atât la nivelul instanței de fond cât și cea de apel, și în pofida tuturor încălcărilor drepturilor mele procedurale suferite, să vă aduc la cunoștință informații cu privire la subiectul acestui dosar.

Dacă cele două judecătoare de la Curtea de Apel București s-ar fi ghidat cu adevărat după  principiul aflării adevărului, pentru  a realiza o concordanță deplină între situația de fapt, așa cum s-a petrecut aceasta în materialitatea ei și concluziile corecte care trebuiau luate, nu s-ar fi ajuns la această decizie aberantă cu privire la achitarea inculpatului Paizs Octavian.

B.  Motivarea și demonstrarea faptului că paragraful din moto nr. 1, prin care se consideră că martorul Hosu Petru îl disculpă pe inculpatul Paizs Octavian este o eroare judiciară.

Nici una din cele două judecătoare de la Curtea de Apel București, judecătoare care chipurile trebuie să aibă un rol activ în aflarea adevărului, nu a remarcat faptul că deși în declarația dată pe data de 18 noiembrie 1991 (fila 44 din dosarul trimis de Parchetul Covasna instanței de judecată), martorul Hosu Petru spune clar și răspicat că își menține declarațiile din 14 și 15 noiembrie 1991, aceste declarații nu există în dosarul de la instanță pentru simplul motiv că procurorul de caz Kiss Alexandru, de la Parchetul Covasna, a omis pur și simplu să le pună în dosar. Ele stau bine mersi în dosarul de casă (suplimentar) al parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna în timp ce judecătorii fabulează cu privire la faptul că martorul Hosu Petru îl disculpă pe ucigașul Paizs Octavian.

Judecătorii, dacă ar fi cercetat cu atenție dosarul și ar fi văzut că lipsesc declarațiile acestui martor și ar fi cerut parchetului includerea acestora în dosar, ar fi observat că martorul Hosu Petru declară clar (la fila 96 din dosarul de casă (suplimentar) al Parchetului Covasna) că: Către salvare s-au îndreptat mai mult persoane și în acest timp am fost tras de mână de o fostă colegă de serviciu ”Bende Amalia” care era împreună  soțul ei. Cunosc că aceștia lucrau la I.M. Tg. Secuiesc  secția forjă, ea ca muncitoare la ștanță iar el ca electrician de întreținere. Femeia mi-a spus să plec ca să nu am și eu necazuri. Am plecat acasă și nu știu ce s-a mai întâmplat până seara în jurul orei 18.00 când am mers din nou în centru unde în fața maternității l-am văzut pe Agache întins jos dar era mort, acoperit cu o haină de culoare albastră.” (Anexa 2).

Deci devreme ce el a fost tras de mână și nu a văzut finalul linșajului, cum îl poate disculpa pe ucigașul Paizs Octavian?

De unde au cele două judecătoare certitudinea că Paizs Octavian nu se afla între aceste persoane care s-au îndreptat către salvare ?

În declarația dată organului de poliție, la data de 14 noiembrie 1991, declarație pe care a menținut-o și în data de 18 noiembrie 1991 și de care nu s-a dezis nici la audierea în fața instanței din Budapesta la data de 03 octombrie 2012  (chiar a descris condițiile în care a dat acele declarații organului de poliție), martorul Hosu Petru descrie cu lux de amănunte evenimentele la care a fost martor.

Cu toate că există un rechizitoriu, și nu mai puțin de 5 sentințe în această cauză, nici până în momentul de față nu s-a stabilit cu certitudine derularea cronologică și prezentarea liniară a actelor de agresiune la care a fost supusă victima Agache Aurel precum și participația concretă a fiecărui inculpat din acest dosar. Nici un judecător sau procuror nu a identificat în mod concret în care salvare a fost urcat Agache Aurel (dat fiind faptul că au existat la fața locului nu mai puțin de 3 salvări), care a fost traseul exact al victimei Agache Aurel pe parcursul linșajului din centrul orașului, precum și cele două etape distincte în care victima a fost agresată cu sălbăticie, etape despărțite de un refugiu în farmacie.

De altfel declarația martorului Hosu Petru care există la dosar (filele 44-47 dos. 129/P/1990) prezintă doar prima din etapă a agresiunii și se întrerupe brusc la mijlocul paginii 47 cu cuvintele „lasă-mă în pace tată că știi cât rău mi-a făcut” și a sărit pe el cu picioarele timp în care am luat și eu”.

Dar nici un judecător sau  procuror nu și-a pus nici măcar o secundă întrebarea cum de există un vacuum de informație la un martor care până în acel moment descria evenimentele cu o acuratețe neobișnuită pentru o situație de agresiune în care erau implicate zeci de persoane.

Luând în considerare faptul că judecătoarele Curții de Apel București au dat o relevanță deosebită declarației date de martorul Hosu Petru prin comisie rogatorie la data de 03 octombrie 2012, martor despre care se ajunge la concluzia că ”are o viziune destul de clară a evenimentelor” se poate pune în mod firesc întrebarea la ce fel de claritate a viziunii evenimentelor se referă instanța de judecată, de vreme ce însăși instanța de judecată prin întrebările puse tuturor martorilor nu face altceva decât să sporească incertitudinea și să inducă într-un mod subtil judecata spre o exonerare a vinovăției inculpatului Paizs Octavian.

Se pune pe bună dreptate întrebarea, dacă declarația martorului Hosu Petru din 14 noiembrie 1991, declarație care nu este atașată la acest dosar precum și procesele verbale din 15 noiembrie 1991 pe care acest martor le-a semnat (la fel neatașate prezentului dosar), au vreo relevanță în prezenta cauză atât timp cât martorul nu s-a dezis în nici un fel de aceste declarații și procese verbale de identificare, pe care și le asumă și nu le retractează sub nici un aspect, așa cum reiese în mod indirect din declarația din 3 octombrie 2012 dată prin comisie rogatorie.

Consider că aceste declarații și procese verbale din 1991 sunt cele mai relevante și plauzibile de a fi luate în considerare în stabilirea stării de fapt dedusă judecății. Motivele sunt numeroase și țin de o logica juridică elementară:

-          Aceste declarații și procese verbale de identificare nu au fost retractate de martorul Hosu Petru cu prilejul audierii prin comisie rogatorie la data de 03 octombrie 2012, mai mult chiar, după 23 de ani se confirmă existența acestora și se aduc unele detalii suplimentare cu privire la modalitatea în care acestea au fost luate, nerelevându-se nici un fel de presiune din partea organelor de anchetă cu ocazia consemnării acestora.

-           Aceste declarații și procese verbale de identificare sunt luate la o perioadă relativ scurtă de la producerea linșajului victimei Agache Aurel, perioadă de timp suficient de scurtă pentru ca martorul să redea cu lux de amănunte momentele de agresiune petrecute în cele două etape distincte ale linșării victimei Agache Aurel în piața centrală a orașului Târgu Secuiesc, perioadă relativ scurtă de timp care a permis identificarea de către martor, pe baza fotografiilor prezentate, a doi dintre autorii faptelor de agresiune fizică sălbatică asupra victimei Agache Aurel, respectiv a numitei Filip Orban Daniela Kamilla și a numitului Hejja Dezideriu precum și confirmarea în mod cert a implicării numitului Orban Andrei Alexandru într-o succesiune de evenimente caracterizate de mimarea, într-un mod vizual-simbolic, a unor tentative nereușite de a-și extrage fiica din rândul celor care agresau victima Agache Aurel.

-          Declarația din 14 noiembrie 1991 a martorului Hosu Petru, neretractată la 03 octombrie 2012, este o continuare firească a declarației nedatate și nesemnate de martor (existentă la filele 44-47 din dosarul 129/P/1990) și aduce amănunte suplimentare atât cu privire la prima etapă a linșajului și relevă cu certitudine evenimentele care s-au întâmplat în a doua etapă a linșajului pe perioada în care martorul a fost prezent la fața locului respectiv: de la doborârea pe caldarâmul de piatră cubică a victimei Agache Aurel în fața maternității, urmată de agresarea cu sălbăticie de un grup de persoane din care acest martor identifică pe numita Filip Orban Daniela Kamilla, de momentul în care acest martor a urcat victima în salvare, și a fost martor la agresarea acesteia în interiorul salvării de către numitul Hejja Dezideriu precedată de agresarea verbală a martorului și amenințarea cu violențe de către numitul Hejja și de momentul final al prezenței acestui martor la locul agresiunii lângă salvare, moment în care ”Către salvare s-au îndreptat mai mult persoane și în acest timp am fost tras de mână de o fostă colegă de serviciu ”Bende Ammalia” care era împreună  soțul ei.  ... Am plecat acasă și nu știu ce s-a mai întâmplat până seara în jurul orei 18.00” (Anexa 2).

De fapt care este în mod concret contribuția martorului Hosu Petru la elucidarea circumstanțelor în care victima Agache Aurel a fost linșată:

I.  Pentru prima fază a agresiunii când victima Agache Aurel era căzută în fața agenției de loterie locală:

Martorul Hosu Petru descrie cu lux de amănunte acțiunile extrem de violente ale numitei F.O.D.K. asupra victimei Agache Aurel.

  • ØÎn declarația inițială(nesemnată și nedatată) descrie la modul general acțiunile violente și descrie semnalmentele unei persoane feminine care este asociată cu prezența unui bărbat mai în vârstă care încearcă fără succes să o împiedice pe aceasta să comită actele de agresiune. După ce povestește momentul în care victima cade în fața agenției de loterie locală martorul declară:  « Din acel grup am remarcat o femeie cu păru lung înspre blond, în față având părul scurt breton ondulat, înaltă cam la 1,70, îmbrăcată într-un cojoc de culoare închisă, cred că gri, având la mânece și jos îmbrăcat cu blană, în picioare a avut cizme maro cu vârful ascuțit și cu toc. Această femeie a avut o atitudine de ură față de Agache, a strigat la taică-su care a vrut să o tragă la o parte, în limba maghiară „lasă-mă în pace tată că știi cât rău mi-a făcut” și a sărit pe el cu picioarele. » (fila 47 - Dos.129/P/1990).
  • ØAcelași martor descrie în declarația dată în 14 noiembrie 1991 acțiunile violente ale acestei femei: « Menționez că atunci când se afla căzut jos în față la Loto Prono am mai reținut că Agache era lovit cu picioarele de către o femeie cu următoarele semnalmente: circa 30-35 de ani, 1,70 m, înălțime slăbuță, blondă spre șaten, probabil vopsit, părul lins pieptănat pe spate, care era lung, ajungând până în dreptul omoplaților. În față era pieptănată cu cărare pe mijloc și pe frunte avea breton puțin ondulat, Aceasta avea nasul ascuțit și puțin coroiat și era îmbrăcată cu un cojoc din blană culoare maro deschis lung până peste genunchi cu guler manșetă și bordură la poale din blană negru cu alb (înspicat) iar în picioare purta cizme maro cu vârf ascuțit și tocuri înalte și ascuțite. Menționez că cojocul avea bordura de la poale și mânecă precum și gulerul din blană cu firul mai lung, acestea părând mai umflate.

Și pe aceasta dacă o văd în mod cert o pot recunoaște. Această femeie a sărit ce circa 2-3 ori cu picioarele pe abdomenul și în zona organelor sexuale ale lui Agache. Această femeie l-a mai lovit pe Agache și din poziție laterală tot cu piciorul.

În acest timp de ea s-a apropiat un cetățean în vârstă de circa 50-55 de ani, circa 1,75 m, cărunt, nu-mi amintesc cu ce era îmbrăcat dar rețin că avea o haină (probabil pardesiu sau palton) de culoare bej.

Acesta a prins-o pe femeie de mână și a încercat să o tragă la o parte la care femeia a reproșat în limba maghiară „lasă-mă tată că a făcut mult rău ». (filele 93-95 – Dos. Suplimentar 129/P/1990).

  • ØLa data de 15 noiembrie 1991 martorul Hosu Petru dă o declarație olografă în fața organelor de poliție în care declară că după ce a privit atent mai multe fotografii ale unor persoane (bărbați și femei) cu domiciliul în Târgu Secuiesc a recunoscut 3 persoane (doi bărbați și o femeie) după cum urmează:

« pe femeia care a sărit cu picioarele pe Agache am recunoscut-o în fotografia reprezentând pe Orbán Daniela Kamila fiica lui Andrei Alexandru și Elena născută la 28.01.66 în Târgu Secuiesc, domiciliat în Tg. Secuiesc, Curtea 16, nr. 3, jud. Covasna.

- Pe bărbatul care a încercat să o tragă pe femeia de lângă Agache și care s-a adresat acestuia cu tată l-am recunoscut în fotografia reprezentând pe Orbán Andrei Alexandru, fiul lui Alexandru și Irma, născut la 11.03.1934 în Târnăveni, jud. Mureș, domiciliat în Tg. Secuiesc, Curtea 16 nr. 3. » …………..(filele 98-99 – Dos. Suplim.129/P/1990).

- Pe cetățeanul care avea în mână o coadă de steag și l-a lovit cu acesta pe Agache în timp ce se afla în salvare l-am recunoscut în fotografia reprezentând pe Hejja Dezideriu Iuliu fiul lui Dezideriu și Emilia născut la 23.08.46 în Tg. Secuiesc domiciliat în Tg. Secuiesc, str. Grădiniței nr.1, jud. Covasna.” (Anexa 3).

  • ØTot în data de 15 noiembrie 1991 poliția română întocmește un proces verbal în care este stipulat printre altele faptul că martorului Hosu Petru i-au fost prezentate mai multe fotografii reprezentând cetățeni (bărbați și femei) cu domiciliul în Tg. Secuiesc. « După  ce a privit atent fotografiile ne-a indicat și relatat următoarele:

- a indicat fotografia reprezentând pe Orbán Daniela Kamilla, fiica lui Andrei –Alexandru și Elena, născută la 28 ianuarie 1966 în Târgu Secuiesc, domiciliată în Tg. Secuiesc, Curtea 16, nr. 3, jud. Covasna, afirmând că este femeia care a sărit cu picioarele pe capul lui Agache.

- a indicat fotografia reprezentând pe Orbán Andrei Alexandru, fiul lui Alexandru și Irma, născut la 11.03.1934 în oraș Târnăveni, jud. Mureș, domiciliat în Tg. Secuiesc, Curtea 16 nr. 3, jud. Covasna afirmând că acesta este cetățeanul care a încercat să o tragă de mână pe femeia menționată mai sus și care i s-a adresat acestuia cu ”tată”.

- a indicat fotografia reprezentând pe Hejja Dezideriu Iuliu, fiul lui Dezideriu și Emilia, născut la 23.08.1946 în Tg. Secuiesc, domiciliat în tg. Secuiesc, str. grădiniței nr. 1, sc. B, et.4, ap. 19, jud. Covasna, afirmând că este cetățeanul care avea o coadă de steag în mână cu care l-a lovit pe Agache în timp ce se afla în salvare. (fila 100 – Dos. Suplim.129/P/1990). (Anexa 4).

  • ØLa data de 18 noiembrie 1991, la Procuratura Generală a României, Direcția de urmărire penală și criminalistică, sub nr. 5566/91 martorul Hosu Petru dă o declarație în care arată că își menține declarațiile date în fața organelor de poliție în legătură cu actele de agresiune împotriva victimei Agache Aurel și precizează că dintre persoanele care au participat la aceste acte de agresiune și care au fost mai insistenți și au lovit de mai multe ori a recunoscut trei persoane printre care « o femeie, de circa 30-35 de ani, 1,70 m înălțime, slăbuță, blondă spre șaten, pieptănată cu cărare pe mijloc și îmbrăcată cu un cojoc de blană maro » și precizează

« Referitor la femeia sus menționată cu semnalmentele respective, arăt că aceasta a sărit de 2-3 ori cu picioarele pe abdomen și în zona organelor sexuale ale lui Agache Aurel. Aceasta l-a mai lovit și din poziție laterală cu piciorul. Îmi aduc aminte că în acest timp s-a apropiat de ea un cetățean în vârstă de cca. 50-55 de ani, 1,75 m înălțime, cărunt, îmbrăcat cu un pardesiu sau palton de culoare bej, care a prins-o pe femeie de mână și a încercat să o tragă la o parte, la care aceasta a reproșat în limba maghiară ”lasă-mă tată că a făcut mult rău”.

Rețin că tot femeia respectivă când l-a lovit pe Agache în testicule cu vârful cizmei, aceasta s-a exprimat în limba maghiară ”acum îți mai trebuie femei”.

Menționez că din vedere am cunoscut persoanele descrise care au agresat pe fostul maior Agache, fiind toate din orașul Tg. Secuiesc, nu le cunoșteam numele, însă oricând puteam să arăt cine sunt.

Am indicat numele acestora după fotografiile existente pe fișele de la evidența populației care mi-au fost prezentate de către organele de poliție. »

II.  Pentru faza a doua a agresiunii când victima Agache Aurel era căzută în fața maternității:

” După ce a fost scos din farmacie Agache a fost lovit în continuare de mulțimea care afla pe trotuar până când a căzut jos în rondul de flori. M-am apropiat din nou de el încercând să opresc pe cei care îl loveau timp în care au mai venit 2 tineri împreună cu care am încercat să facem paravan în jurul lui pentru a-l proteja de lovituri. În acest timp am văzut o autosalvare și l-am rugat pe unul din cei doi tineri să oprească salvarea ceea ce a și făcut. Împreună cu celălalt tânăr l-am ridicat pe Agache de jos și l-am transportat până la salvare. În timp ce-l transportam Agache s-a întors înspre mine, recunoscându-mă a spus ”ajută-mă”, i-am spus că-l ajut  dar să se miște mai repede.

Menționez că Agache datorită loviturilor primite era într-o stare foarte gravă aproape de inconștiență. Împreună cu tânărul care a rămas lângă mine am reușit să-l introducem în salvare și am închis ușa după care i-am spus șoferului să-l ducă cât mai departe de oraș dacă nu vrea să-l ducă la spital, acesta s-a urcat  la volan pentru a pleca dar în acest timp a apărut un cetățean cu o coadă de steag în mână, lungă de circa 50 cm și cu aceasta l-a amenințat pe șofer spunând în limba maghiară ”Dacă pornești, s-ar putea să mori și tu,  i-am spus acestuia că Agache este aproape mort și să-l lase în pace dar acesta m-a amenințat și mine spunându-mi tot în limba maghiară că s-ar putea să o pățesc și eu. Acesta s-a dus și a deschis ușa de la salvare și i-a aplicat lui Agache cu coada de la steag pe care o avea în mână 2-3 lovituri în zona corpului. Către salvare s-au îndreptat mai mult persoane și în acest timp am fost tras de mână de o fostă colegă de serviciu ”Bende Amalia” care era împreună  soțul ei. Cunosc că aceștia lucrau la I.M. Tg. Secuiesc  secția forjă, ea ca muncitoare la ștanță iar el ca electrician de întreținere.

Femeia mi-a spus să plec ca să nu am și eu necazuri.

Am plecat acasă și nu știu ce s-a mai întâmplat până seara în jurul orei 18.00…….”

Aceasta este contribuția martorului Hosu Petru la elucidarea circumstanțelor în care victima Agache Aurel a fost linșată.

Martorul Hosu Petru fiind tras de braț și purtând o discuție cu fosta colegă de serviciu (Bende Amalia) în timp ce un grup de persoane se apropiase de salvare cu scopul de a extrage victima din salvare și de a-l linșa la fața locului, nu a fost martor la momentul final al linșajului și nu a fost martor nici la momentul în care cadavrul neînsuflețit al victimei Agache Aurel a fost profanat prin punerea unui șobolan mort în gură, introducerea unui pix în penisul acestuia, acoperirea ochilor cu monede urmată de incendierea parțială a trupului neînsuflețit.

Facem mențiunea că situația relatată de martorul Hosu Petru privind extragerea de la locul linșării victimei Agache Aurel este extrem de plauzibilă întrucât tot în dosarul suplimentar al parchetului Covasna se află o declarație a numitei Bende Amalia care confirmă că s-a aflat la locul evenimentului. (Anexa 5).

Din declarația martorului Bende Amalia reiese că se afla pe trotuarul din fața farmaciei și a aflat de la un maistru pe nume Berariu că un milițian a fost bătut crunt. ”el a vrut să meargă să-l ajute pe milițian dar eu i-am spus să nu se amestece că îl vor bate și pe el. Nu am văzut dacă milițianul era pus în salvare sau nu fiindcă am plecat spre casă. Dintre oamenii care erau în jurul milițianului nu am cunoscut pe nimeni. (declarație nedatată, fila 248 – Dos. Suplim.129/P/1990). (Anexa 5).

Un argument semnificativ cu privire la relevanța declarației martorului Hosu Petru cu privire la participația inculpatului revizuent Paizs Octavian la actele de agresiune comise asupra victimei Agache Aurel, este și declarația apărătorului părții respective, domnul Kincses Elod, care, observând impedimentele puse audierii acestui martor prin comisie rogatorie, afirmă în mod nonșalant, că în măsura în care până la termenul din 22 mai 2012 acest martor nu va fi audiat va cere judecarea cauzei în fond și fără această probă.

Deci dacă până și avocatul revizuentului inculpat nu mai considera necesară audierea acestui martor, considerând astfel ca fiind nerelevantă declarația acestuia cu privire la participația inculpatului revizuent Paizs Octavian la actele de agresiune comise asupra victimei Agache Aurel.

Totodată fac mențiunea că numai datorită solicitării subsemnatului, completul de judecată al Curții de Apel București a decis audierea prin comisie rogatorie a acestui martor, asta după ce TMB – ca instanță de fond  a refuzat în mod categoric să răspundă solicitării noastre persistente.

Și nu am solicitat acest lucru înflăcărat de decizia ICCJ din 2009, ci pentru considerentul practic de a afla dacă acest martor mai trăiește, de a afla adresa acestui martor din Republica Ungară și de a încerca audierea prin comisie rogatorie a acestuia, pentru a putea demonstra Curții Europene a Drepturilor Omului că mi-au fost încălcate de către autoritățile din Ungaria drepturile prevăzute de convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu scopul de a obține, în viitorul nu foarte îndepărtat, a condamnării statului maghiar pentru violarea articolelor 2, 6 și 13 din Convenție cu privire la faptul că autoritățile maghiare au efectuat o anchetă pur formală, neefectivă și lipsită de eficacitate în procedurile penale ce au avut loc în Ungaria.

Închei capitolul referitor la martorul Hosu Petru susținând ca fiind aberantă motivarea Curții de Apel București cu privire la ”deosebita” relevanță a mărturiei prin comisie rogatorie a martorului Hosu Petru, luând în considerare declarația semnată și datată la 14 noiembrie 1991 și a proceselor verbale de identificare a martorilor din 15 noiembrie 1991, deoarece prin declarația din 03 octombrie 2012 martorul nu a retractat în nici un fel cele susținute și consemnate cu propria mânuță cu 21 de ani în urmă.

C. Motivarea și demonstrarea faptului că paragraful din moto nr. 2, prin care se consideră că martora Vardo Gizella  perceput faptele ex propriis sensibus este o eroare judiciară, pe când în realitate această martoră a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Totodată consider total eronată motivarea instanței cu privire la perceperea faptelor ”ex propriis sensibus”  pentru martora Vardo Gizella

Eu consider că există o latură  obiectivă a infracțiunii de mărturie mincinoasă săvârșită de martoră care a constat în acțiunea martorei Várdó (fostă Kozma) Gizella de a face declarații mincinoase în fața completului de judecată cu ocazia audierii în ședință publică la data de 08 noiembrie 2011, în dosarul penal nr. 37089/3/2009 (1142/2011) aflat pe rolul Curții de Apel București, Secția a II Penală, aceasta fiind o cauză în care se ascultă martori, potrivit art. 260 alin. (1) C. Pen.

În fapt.

La data de 08 noiembrie 2011, martora Várdó (fostă Kozma) Gizella a dat o declarație de martor în dosarul penal nr.37089/3/2009 (1142/2011), aflat pe rolul Curții de Apel București, Secția a II Penală.

În cadrul acestei declarații, aceasta a depus jurământul pe onoare și conștiință și i s-a pus în vedere martorei Várdó (fostă Kozma) Gizella că dacă nu spune adevărul, săvârșește infracțiunea de mărturie mincinoasă. Completul de judecată i-a făcut cunoscut martorei Várdó (fostă Kozma) Gizella obiectul cauzei și i s-a arătat care sunt faptele sau împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerându-i-se să declare tot ce știe cu privire la aceasta.

Ascultarea martorului a început la ora 11.54.

            Declarația martorei Várdó (fostă Kozma) Gizella, consemnată la fila nr. 163 din dosarul penal nr.37089/3/2009 (1142/2011), aflat pe rolul Curții de Apel București, Secția a II Penală, este următoarea:

« În data de 22.12.1989 am fost în centrul orașului Tg. Secuiesc pentru 3-5 minute, l-am văzut pe Agache Aurel fiind lovit de mai multe persoane, dar nu pot identifica pe nimeni. ÎI recunosc pe Paizs Octavian din filele aflate la fila 65 bis dosar urmărire penală, îl cunoșteam din vedere și știam că era frizer. Nu l-am văzut în centrul orașului  în data de 22.12.1989. Menționez că la data respectivă soțul meu, martorul Várdó Vilmos, nu se afla împreună cu mine. Nu mi-a spus dacă a fost de față atunci când Agache Aurel a fost lovit, nu știu ca Paizs Octavian să îi fi influențat, în vreun fel declarația de martor. Nu eram acolo când a venit Salvarea.

După ce mi s-a citit declarația de la urmărirea penală arăt că am dat-o fiindu-mi frică de comuniști, dar de fapt nu l-am văzut pe Paizs Octavian trăgându-l din salvare, nici nu eram acolo când a venit salvarea. Îmi recunosc semnăturile de pe declarația dată în cursul urmăririi penale, dar nu am spus ceea ce este consemnat în ea.

Am văzut o femeie lovindu-l pe Agache Aurel cu tocul de la cizmă.

Nu îmi amintesc dacă în cursul urmăririi penale mi s-au prezentat fotografii din care am recunoscut persoanele care le-au tras pe Agache afară din Salvare.

Revin și arăt că mi s-au arătat fotografii inclusiv cu Paizs Octavian.

Îmi aduc aminte că l-am recunoscut pe Paizs din fotografii, dar nu am spus că l-a dat jos pe Agache jos din salvare, Nu îmi aduc aminte dacă au fost exercitate amenințări asupra mea la momentul recunoașterii.

Nu mi s-a permis să citesc declarația din cursul urmăririi penale înainte să o semnez. »

Ascultarea a încetat la ora 12.12.

În cadrul urmăririi penale care s-a aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna sub nr. 129/P/1990, având ca obiect elucidarea circumstanțelor în care a fost omorâtă victima Agache Aurel, la data de 04 noiembrie 1991 martora Várdó (fostă Kozma) Gizella a dat următoarea declarație de martor: 

« Procuratura României

Procuratura Județeană Covasna

Dos nr.129/P/1990

Declarație

Subsemnata Kozma Gizella, fiica lui Lajos și Iuliana, născută la data de 25.06.1950, în orașul Târgu Secuiesc, cu același domiciliu, Curtea 47, nr.7, județul Covasna, după ce am luat la cunoștință consecințele legale asupra mărturiei mincinoase și am depus jurământul în legătură cu împrejurările decesului maiorului Agache Aurel survenit la data de 22.12.1989, declar următoarele:

Locuiesc în centrul orașului Tg. Secuiesc, în apropierea magazinului metalo-tehnica determinată de evenimentele ce au avut loc în cursul zilei de 22.12 1989 și eu am ieșit în centrul orașului. Am fost împreună cu Várdó Vilmos (concubinul meu), Várdó Árpád, soția acestuia Várdó Gizella, Váncsa Olga, soțul acesteia Váncsa Gyula. Am urmărit discursurile unor personalități din oraș de pe balconul Casei de Cultură. La un moment dat am devenit atenți că pe partea opusă a centrului, respectiv unde sunt farmaciile lumea s-a adunat brusc. și grupul nostru fiind curios ce s-a întâmplat acolo, ne-am apropriat și atunci am văzut că pe ușa farmaciei a fost îmbrâncit un cetățean îmbrăcat în uniformă de milițian pe trotuar. Eu nu am cunoscut pe aceea persoană dar lumea din jurul meu spunea că este vorba de maiorul Agache. Mulțimea care era în fața farmaciei s-a năpustit asupra milițianului și l-a doborât în aproprierea rondelurilor de flori din fața farmaciei. Majoritatea erau femei care loveau cu cozi de steag. Dintre aceste femei am recunoscut-o pe fiica avocatului Orbán care lovea cu piciorul încălțat în cel căzut. La un moment dat am văzut că s-a descălțat de una din cisme scurte de culoare maro, cu tocuri înalte, cu flecuri metalice și cu care a aplicat lovituri în capul victimei. Eu nu am cunoscut-o pe aceea femeie până la acea dată, dar când am văzut modul cum a acționat am întrebat cine este și atunci mi s-a spus că este fiica avocatului Orbán. Am auzit personal când aceasta în timp ce lovea în Agache Aurel, în limba maghiară s-a exprimat în sensul „nemernic murdar l-ai închis pe tata”. Tot atunci am zărit și pe avocatul Orbán pe care îl cunosc de mai mult timp întrucât concubinul meu i-a reparat mașina. Acesta nu era lângă grupul agresiv, stătea mai la distanță lângă un copac. Chiar am auzit când a încercat verbal să o calmeze pe fiica sa. La un moment dat am observat că a venit o salvare având conducătorul auto chiar persoana care l-a transportat pe soțul meu cu salvarea de la Târgu Secuiesc la Sfântu Gheorghe în urmă cu 4-5 ani, când a fost internat la spital. Îmi aduc aminte că acesta se numește Száva István. Maiorul Agache a fost pus în aceea salvare fără să pot preciza cine au fost persoanele care l-au ridicat. Atuncea alte persoane au intervenit, au luat cheia de contact de la șofer și nu au lăsat să plece, acesta a și fugit de acolo abandonând în acest loc salvarea. Maiorul Agache din nou a fost scos din salvare de către numiții Héjja și Paizs dar a căror prenume nu îl cunosc. Așa rețin că în momentul în care Maiorul Agache a fost scos din salvare pe fiica avocatului Orbán nu am mai văzut în acel loc.

Întrucât eu nu prea cunosc locuitorii din oraș după nume, dar din vedere destul de bine în cazul în care mi se prezintă fotografii de la evidența populației ași mai putea indica și alte persoane care au comis acte de violență asupra victimei sau cel puțin au fost la locul conflictului.

Atât declar, susțin și semnez după ce am luat cunoștință de traducerea în limba maghiară. »

Procuror                                                                            Martor

Fabian  Carol                                                                    Kozma

4 noiembrie 1991

*************

În completarea declarației mele mai arăt că mi-am adus aminte că în ajutorul victimei a încercat să intervină numita Lengyel Erzsébet, care a încercat să o ridice mai înainte ca să apară salvarea.

Procuror                                                                            Martor

Fabian  Carol                                                                    Kozma

*************

Tot la data de 04 noiembrie 1991 procurorul Fabian Carol a arătat martorei Várdó (fostă Kozma) Gizella un set de fotografii în vederea identificării persoanelor care apar în declarația acesteia și ulterior s-a încheiat și un proces verbal semnat de martoră.

4 noiembrie 1991

Subsemnata Kozma Gizella după ce mi-au fost prezentate fotografiile de la evidența populației, arăt că aceea persoană pe care am indicat că a fost prezent la locul conflictului și după ce s-a stabilit că se numește Reiner Anton, împreună cu numiții Héjja și Paizs l-au tras din mașină/ salvare/ pe victima Agache Aurel

Procuror                                                                            Martor

Fabian  Carol                                                                    Kozma

**************

Procuratura României

Procuratura Județeană Covasna

Dos nr.129/P/1990

Proces verbal

Anul 1991 luna noiembrie ziua 4

Procuror Fabian Carol de la Procuratura Județului Covasna.

Azi data de mai sus, la sediul Procuraturii Județene Covasna am procedat la prezentarea unui set de fotografii (29 buc.)  mărite 6X4 cm de pe fotografii de la evidența populației numitei Kozma Gizella din Tg Secuiesc, Curtea 17 nr. 7 jud. Covasna pentru recunoașterea acelor persoane care la data de 22 decembrie 1989 au fost la locul unde a fost agresionată victima Agache Aurel.

Cu prilejul prezentării fotografiilor, susnumita a indicat patru fotografii care au fost identificato ca reprezentând pe

1.) Orban Andrei Alexandru, 2.) Reiner Anton, 3.) Paizs Octavian, 4.) Orban Daniela Kamilla. Dintre aceste persoane martora nu a cunoscut după nume pe numitul Reiner Anton.

Drept pentru care am încheiat prezentul proces verbal

Procuror                                                                            Martor

Fabian                                                                                Kozma

**************

Pe data de 07 noiembrie 1997, la 6 ani după declarațiile inițiale, procurorul Kiss Alexandru de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a audiat-o pe martora Várdó (fostă Kozma) Gizella, care după ce i s-a citit declarația și-a menținut în totalitate declarația dată.

07 11 1997

În continuarea declarației mele arăt următoarele:

După citirea declarației mele dată în fața procurorului de la Parchetul Județean Covasna arăt că mențin acea declarație în totalitate. Cele arătate în fața procurorului corespund adevărului.

Atât declar, susțin și semnez

Procuror                                                                            Martor

Kiss Alexandru                                                                 Kozma Gizella

                                                                                     În prezent Várdó Gizella

Minciunile pe care le-a comis sub jurământ martora Várdó (fostă Kozma) Gizella sunt următoarele (catalogate și raportate în funcție de desfășurarea cronologică a evenimentelor din 22 decembrie 1989 și ulterior):

1.  « În data de 22.12.1989 am fost în centrul orașului Tg. Secuiesc pentru 3-5 minute ».

Așa cum reiese din declarația dată de martora Várdó (fostă Kozma) Gizella la data de 04 noiembrie 1991 și menținută în fața procurorului de caz, după citirea acesteia la data de 07 noiembrie 1997, aceasta a redat cu acuratețe desfășurarea unor evenimente (confirmate și de alți martori) în centrul orașului Târgu Secuiesc la data de 22 decembrie 1989, cum ar fi: „ Am urmărit discursurile unor personalități din oraș de pe balconul Casei de Cultură ” ” (Acest fapt este confirmat și de martorul Cszesznék Olivér în declarația din data de 29 noiembrie 1991 - Fila 27 - Dos.129/P/1990), ….”am văzut că pe ușa farmaciei a fost îmbrâncit un cetățean îmbrăcat în uniformă de milițian pe trotuar” (Acest fapt este confirmat și de martorul Várdó Vilmos în declarația din data de 03 decembrie 1991 - Fila 53 - Dos.129/P/1990),…. „am recunoscut-o pe fiica avocatului Orbán care lovea cu piciorul încălțat în cel căzut”, …. „Am auzit personal când aceasta în timp ce lovea în Agache Aurel, în limba maghiară s-a exprimat în sensul „nemernic murdar l-ai închis pe tata”, (Acest fapt este confirmat și de martorul Várdó Vilmos în declarațiile din data de 03 decembrie 1991 - Fila 54 - Dos.129/P/1990 și  Fila 56 - Dos.129/P/1990 - declarația lui Várdó Vilmos din data de 24 martie 1992). …. am zărit și pe avocatul Orbán pe care îl cunosc de mai mult timp întrucât concubinul meu i-a reparat mașina. Acesta nu era lângă grupul agresiv, stătea mai la distanță lângă un copac. ….”La un moment dat am observat că a venit o salvare având conducătorul auto chiar persoana care l-a transportat pe soțul meu cu salvarea de la Târgu Secuiesc la Sfântu Gheorghe în urmă cu 4-5 ani, când a fost internat la spital. Îmi aduc aminte că acesta se numește Száva István.”(Confirmarea prezenței șoferului Száva István: declarațiile martorilor Száva Otto Ștefan - fila 34- Dos.129/P/1990, Orban Andrei Alexandru - fila 37 - Dos.129/P/1990 ), …. „Maiorul Agache a fost pus în aceea salvare, ….. „Maiorul Agache din nou a fost scos din salvare de către numiții Héjja și Paizs”, „mi-am adus aminte că în ajutorul victimei a încercat să intervină numita Lengyel Erzsébet, care a încercat să o ridice mai înainte ca să apară salvarea.” ( Martora Lengyel Erzsébet ulterior căsătorită sub numele de Măgurean a confirmat prezența ei la locul agresiunii victimei Agache Aurel și ajutorarea acestuia – fila 35).

Toate aceste evenimente au fost confirmate în mod independent și de alți martori, fapt ce duce inevitabil la concluzia că acestea au avut loc și în realitate. Din punct de vedere cronologic era imposibil ca martora Várdó (fostă Kozma) Gizella să fi stat în centrul orașului Târgu Secuiesc doar pentru 3-5 minute, întrucât  aceste evenimente s-au derulat pe parcursul a aproximativ 2 ore. Deci martora Várdó (fostă Kozma) Gizella minte cu privire la acest aspect, încercând de fapt să acrediteze ideea că nu a fost prezentă decât pentru o perioadă infimă de timp, ceea ce nu i-ar fi permis să vadă derularea evenimentelor. Descrierea cu acuratețe a evenimentelor: momentul împingerii victimei Agache Aurel din ușa farmaciei, la ajutarea victimei înaintea sosirii salvării de către Lengyel Erzsébet, la sosirea salvării conduse de Száva István, la agresarea victimei de către Filip Orban Daniella asistată de tatăl acesteia avocatul Orban, la agresarea victimei de către ceilalți inculpați după sosirea salvării este certă.

2. « Menționez că la data respectivă (22 decembrie 1989 - conform paragrafului precedent din declarația dată la 08 noiembrie 2011) soțul meu, martorul Várdó Vilmos, nu se afla împreună cu mine”.» Martora Várdó (fostă Kozma) Gizella minte și cu privire la acest aspect al problemei, fiind infirmată de declarația dată la data de 24 martie 1992 de către concubinul său Várdó Vilmos (ulterior soț după ce s-a căsătorit cu acesta la 23 mai 1994). Martorul Várdó Vilmos a declarat, la fila nr. 56 din dosarul 129/P/1990 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, citez textual: „Împreună cu Váncsa Gyorgy, Kozma Lajos, Kozma Gizela, Váncsa Olga, Várdó Gizela, ne-am îndreptat spre aceea direcție. (după cum reiese din declarație este vorba de locul unde era agresată victima Agache Aurel).

De altfel chiar martora Várdó (fostă Kozma) Gizella  a declarat la data de 04 noiembrie 1991 că: „Am fost împreună cu Várdó Vilmos (concubinul meu), Várdó Árpád, soția acestuia Várdó Gizella, Váncsa Olga, soțul acesteia Váncsa Gyula”. Fac precizarea, pentru a nu exista confuzii, că la momentul declarației din 1991 martora se chema Kozma Gizella iar cealaltă persoană la care se face referire sub numele de Várdó Gizela este soția lui Várdó Árpád fratele lui Várdó Vilmos, concubinul și ulterior soțul martorei Kozma Gizela, care după căsătorie a purtat același nume ca și cumnata sa. Martorul Várdó Vilmos a indicat prezența la locul agresiunii victimei Agache Aurel atât a concubinei sale cât și a cumnatei sale, care vor avea după 1994 același nume.

Cert este că martora Várdó (fostă Kozma) Gizella a mințit cu privire la faptul că martorul Várdó Vilmos nu s-a aflat cu ea la locul desfășurării evenimentelor din 22 decembrie 1989 din centrul orașului Târgu Secuiesc. De vreme ce  s-a aflat alături de martorul Várdó Vilmos, despre care martorul Orban Andrei Alexandru a declarat la fila 37: „ că rețin bine minte și frații Várdó Bela și  Várdó Vilmos în imediata apropiere a maiorului „ este evident că și martora Várdó (fostă Kozma) Gizella care era și ea în grupul constituit din cei 2 frați și încă 2 vecini de stradă (soții Váncsa) s-a aflat în imediata apropiere a victimei Agache Aurel.

Acest lucru mai este dovedit și de declarația martorei Vantsa Olga care deși este nesinceră în ceea ce privește faptul că a fost împreună cu martora Várdó (fostă Kozma) Gizella de la început la locul agresiunii declară imediat după aceea: ”Este adevărat că m-am întâlnit cu ea la locul  unde era căzută victima, dar numai când aceasta era deja decedată. Știu că Kozma Gizella împreună cu concubinul ei Vardo Vilmos au fost de la început la centrul orașului și astfel este posibil ca ei să fi văzut mai multe din cele întâmplate în acel loc.” (declarația din data de 11 iunie 1992 - Fila 44 - Dos.129/P/1990-dosarul de casă al parchetului). (Anexa 6).

Prezența martorei Várdó (fostă Kozma) Gizella alături de Vardo Vilmos la locul agresiunii este confirmat și de Vardo Arpad (fratele martorului Vardo Vilmos) care declară următoarele: ”La data de 22 decembrie 1989 și eu am fost în centru orașului Târgu Secuiesc împreună cu fratele meu Vardo Vilmos, cu concubina acestuia Kozma Gizella și soția mea Vardo Gizella. La un moment dat am devenit atenți că în fața farmaciei din centru orașului s-a iscat un conflict și când ne-am dus în acel loc de la lumea adunată am aflat că este bătut mai. Agache Aurel.” (declarația din data de 11 iunie 1992 - Fila 46 - Dos.129/P/1990-dosarul de casă al parchetului). (Anexa 7).

3. ÎI recunosc pe Paizs Octavian din filele aflate la fila 65 bis dosar urmărire penală, îl cunoșteam din vedere și știam că era frizer. Nu l-am văzut în centrul orașului în data de 22.12.1989…. În declarația din 04 noiembrie 1991 martora Várdó (fostă Kozma) Gizella a dat detalii referitoare la implicarea inculpatului Paizs Octavian confirmate și de martorul Várdó Vilmos (filele 54 și 56 din dosar), pe care altfel nu avea cum să le știe. Prezența inculpatului Paizs Octavian la locul agresiunii este certificată de declarațiile mai multor martori, chiar și inculpatul a confirmat că s-a aflat lângă salvare.

Fila 36 - Dos.129/P/1990. Declarația lui Orban Alexandru din data de 03 decembrie 1991.: „Am văzut că cheia mașinii a fost scos de frizerul Paizs Öcsi  ca mașina să nu poată porni. Se agita și el în jurul lui d-nu. Agache” .

* Fila 38 - Dos.129/P/1990. (Declarația lui Orban Alexandru din data de 24 martie 1992): „ … Am văzut pe Paizs Octavian, că s-a apropiat de cabina salvării, pe partea unde se află conducătorul auto, opus locului unde m-am aflat eu. La un moment dat lumea a afirmat că Paizs Öcsi a scos cheia de contact a salvării, ca  mașina să nu poate pleca.”

* Fila 53 - Dos.129/P/1990( declarația lui Várdó Vilmos din data de 03 decembrie 1991):”…Am reușit să-l urc pe Agache în Salvare, însă numiții Hejja Dezideriu și Paizs Octavian l-au tras jos din salvare și lumea a continuat să-l lovească. Dintre agresori, i-am remarcat pe cei doi care l-au tras jos din Salvare și i-au aplicat mai multe lovituri cu mâinile și picioarele…

 * Fila 76 - Dos.129/P/1990 ( declarația lui Filip Orban Daniela din data de 28 noiembrie 1991): „Pe lângă grupul de persoane din jurul fostului maior, am remarcat și pe frizerul Paizs Öcsi”.

* Fila 80 - Dos.129/P/1990 (declarația lui Filip Orban Daniela din data de 29 noiembrie 1991): „am recunoscut….pe numitul Paizs Öcsi, frizer de meserie, care instiga lumea să dea în cel căzut…”

* Fila 83 - Dos.129/P/1990( declarația lui Filip Orban Daniela din data de 29 noiembrie 1991): „De asemenea am recunoscut pe numitul Paizs Öcsi, care cât timp am fost eu acolo prezentă nu l-am văzut să-l lovească pe maiorul Agache Aurel, dar incita pe cei prezenți să lovească pe maiorul Agache.”

* Fila 99 - Dos.129/P/1990 (Declarația lui Héjja Dezideriu dată pe 26 noiembrie 1991): „În fața salvării și lângă ușa șoferului se aflau cca. 10 persoane, majoritatea bărbați care discutau cu șoferul. Printre aceștia l-am recunoscut pe frizerul Paizs Otto zis Öcsi....În afară de frizerul Paizs Öcsi pe care l-am văzut la fața locului….”

* Fila 105 - Dos.129/P/1990 (Declarație lui Héjja Dezideriu, dată pe 27 noiembrie 1991): „….rețin prezenta în acest loc a conflictului a frizerului Paizs Otto”.

4: «Nu eram acolo când a venit Salvarea. După ce mi s-a citit declarația de la urmărirea penală arăt că am dat-o fiindu-mi frică de comuniști, dar de fapt nu l-am văzut pe Paizs Octavian trăgându-l din salvare, nici nu eram acolo când a venit salvarea. »….În declarația din 04 noiembrie 1991 martora Várdó (fostă Kozma) Gizella a declarat: „La un moment dat am observat că a venit o salvare având conducătorul auto chiar persoana care l-a transportat pe soțul meu cu salvarea de la Târgu Secuiesc la Sfântu Gheorghe în urmă cu 4-5 ani, când a fost internat la spital. Îmi aduc aminte că acesta se numește Száva István.”(Confirmarea prezenței șoferului Száva István: declarațiile martorilor Száva Otto Ștefan - fila 34, Orban Andrei Alexandru - fila 37).

 Martora Várdó (fostă Kozma) Gizella  minte când spune că nu a fost prezentă la venirea salvării deoarece dacă nu ar fi fost prezentă la sosirea salvării martora nu ar fi putut nominaliza pe șoferul Salvării (Száva István – în română Ștefan) aducându-și aminte chiar și de faptul că, mai demult, acesta i-a transportat fostul soț la spital.

5. « După ce mi s-a citit declarația de la urmărirea penală arăt că am dat-o fiindu-mi frică de comuniști. ». Martora Várdó (fostă Kozma) Gizella face o afirmație mincinoasă încercând să inducă în eroare instanța de judecată cu privire la existența unui grup de presiune „comunist” care a influențat-o și ar fi determinat-o să spună neadevăruri despre inculpați. Această afirmație este pur speculativă și nu are nici un element probatoriu la baza ei.

6. « Nu mi-a spus (Várdó Vilmos ) dacă a fost de față atunci când Agache Aurel a fost lovit, nu știu ca Paizs Octavian să îi fi influențat, în vreun fel declarația de martor.  Martora Várdó (fostă Kozma) Gizella minte deoarece are la cunoștință faptul că Várdó Vilmos a fost de față atunci când victima Agache Aurel a fost lovită ( a se vedea argumentația de la a doua minciună a martorei).

Cât privește dacă martora a știut de influențarea martorului Várdó Vilmos de către inculpatul Paizs Octavian, și în acest caz martora minte deoarece a fost prezentă alături de mine și de încă 2 persoane când însuși martorul Várdó Vilmos a recunoscut că a fost influențat de către inculpatul Paizs Octavian.

În sprijinul afirmației mele vă prezint ca dovadă înregistrarea audio și o traducere autorizată a acesteia, depuse la dosarul în care la ÎCCJ s-a aprobat cererea de revizuire (10664/1/2007).

Este vorba  de o convorbire din data de 14 aprilie 2003 între partea intimată vătămată Agache Aurel Dionisie și martorul Várdó Vilmos (unul din martorii cheie ai procuraturii în dosarul uciderii victimei Agache Aurel). Este probabil ultima mărturie pe care a dat-o acest martor înainte de a muri (17 iunie 2005). La această mărturie a lui Várdó Vilmos, au fost prezenți soția acestuia, Várdó Gizzela, și ziariștii Iochom István de la Háromszék și Bartos Loránt de la Kronika.

Din această mărturie reiese cu claritate faptul că revizuentul Paizs Octavian, atât de a lungul urmării penale cât și în timpul desfășurării procesului la instanța de fond a acționat cu consecvență în ceea ce privește obstrucționarea actului de justiție. Pe lângă faptul că a reușit să obțină ca martorul Várdó Vilmos să-și schimbe depozițiile inițiale, este evident faptul că a reușit să obțină ca soția lui Várdó Vilmos, care este și ea martoră principală la actele de agresiune comise de revizuent să nu se prezinte la termenele din proces în care acesta a fost citată, ea ascultând orbește de soțul său, celălalt martor care îl acuză pe revizuent.

Voi prezenta, în paralel paragrafe din decizia CEDO nr. 1505/02 și din această convorbire pentru a putea evidenția aspectele menționate mai sus.

***

CEDO 1505/02 - paragraful 9: „În luna octombrie 1990 și în decursul anului 1991, mai mulți martori, printre care Orban Andrei Alexandru și VÁRDÓ VILMOS, au fost interogați de poliție cu privire la faptele din 22 decembrie 1989. La data de 4 noiembrie 1991, martorul KOZMA GIZELLA a fost interogat de poliție și a declarat că a văzut un grup de persoane lovindu-l pe AGACHE AUREL. Procurorul a întocmit un proces-verbal care atesta faptul că martorul KOZMA GIZELLA îi identificase, în fotografiile prezentate de poliție, pe domnii Reiner (primul reclamant) și Paizs ca făcând parte din persoanele care l-au agresat pe AGACHE AUREL.

    CEDO 1505/02 - paragraful 14.: „La data de 3 decembrie 1991, martorul VÁRDÓ VILMOS a fost interogat de poliție și a afirmat că i-a văzut pe domnii Hejja, Paizs și Reiner agresând victima. .......”

Traducere după înregistrarea audio paragraful 47.  AGACHE AUREL DIONISIE: Bine, e totuna, să mergem mai departe… Da. Însă numiții Héjja Dezideriu și Paizs Öcsi, frizerul, l-au tras jos din Salvare.

48.  VÁRDÓ VILMOS: Asta este adevărat.

49.  AGACHE AUREL DIONISIE: Lumea a continuat să-l lovească. Dintre agresori, i-am recunoscut pe cei doi care l-au tras jos din Salvare și i-au aplicat mai multe lovituri cu mâinile și picioarele. O femeie bine …

50.  VÁRDÓ VILMOS: Ce e adevărat e adevărat!

***

  CEDO 1505/02 - paragraful 14. .....La data de 24 martie 1992, VÁRDÓ VILMOS a fost interogat de Parchet și a declarat că i-a văzut pe domnii Hejja și Reiner agresând victima. În ceea ce îl privește pe domnul Paizs, VÁRDÓ VILMOS a revenit asupra declarației sale din data de 3 decembrie 1991 și a precizat că îl confundase cu altcineva.

Traducere după înregistrarea audio - paragraful 122.   AGACHE AUREL DIONISIE: Aici mai este un lucru interesant!... în ceea ce privește declarația mea dată organelor de poliție cât și cea înregistrată pe bandă de casetofon la procuratură la acea dată în care am declarat că Héjja Dezideriu împreună cu frizerul Paizs Octavian zis Öcsi l-au tras jos din Salvare pe Agache Aurel

           123.     VÁRDÓ VILMOS: Asta este adevărat!

124.    AGACHE AUREL DIONISIE: …arăt că la acea dată am fost în eroare cu privire la persoana lui Paizs Octavian deoarece l-am confundat cu o altă persoană.

125.   VÁRDÓ VILMOS: Da! Atunci m-a întrebat acest Kiss …dacă nu cumva l-am confundat cu altcineva…

130.    AGACHE AUREL DIONISIE: Aceasta a fost făcută în fața lui Fabian în 1992. Eu cunosc aceasta situație că mi-ați povestit data trecută… 24 iunie 1992…

131.    VÁRDÓ VILMOS: E adevărat!...stați un pic!….Când m-au luat pe mine a doua oară și pe tine te-am trimis acasă (Kozma Gizellá …notă AAD), ți-am spus să pleci și să nu vii cu mine …cu noi, venise Pista Száva, Terebesi

139.    VÁRDÓ VILMOS: atunci ne-a chemat Fabian în birou, și Paizs și soția erau acolo deja de dinainte, atunci m-a întrebat: Vili, nu cumva l-ai confundat cu doctorul...

140.    AGACHE AUREL DIONISIE: Fabian a întrebat?

141.    VÁRDÓ VILMOS: Fabian!….cu doctorul, spunea…. pentru că și el avea halatul la fel ca și Paizs.

142.    AGACHE AUREL DIONISIE: și ce ați spus dumneavoastră?

143.    VÁRDÓ VILMOS: Păi eu nu cred să-l fi confundat, dar cine știe, spuneam… acolo stătea soția lui Paizs și acolo era și Paizs înăuntru …atunci când m-au dus și pe mine înăuntru.

144.   AGACHE AUREL DIONISIE: Ei când v-au adus dumneavoastră pălinca? …înainte sau după?

145.    VÁRDÓ VILMOS: Pălinca? ....după!…înainte!…

146.    AGACHE AUREL DIONISIE: …înainte?

147.    VÁRDÓ VILMOS:  …înainte…

148.    AGACHE AUREL DIONISIE: ...înainte?

149.    VÁRDÓ VILMOS: ...Înainte!.

150.   AGACHE AUREL DIONISIE: Atunci (cu referire la discuția avută înainte cu o lună-notă AAD) am făcut o confuzie, nu era soia, ci linte.

151.    VÁRDÓ VILMOS: Păi eu nu știu cum se spune la „lencse” (linte) în română.

152.    AGACHE AUREL DIONISIE Linte.

153.    IOCHOM ISTVÁN: Asta este.

154.    AGACHE AUREL DIONISIE: un… un…

155.   VÁRDÓ VILMOS: …un kilogram de linte mi-a dat mie și un kilogram de pălincă, să spun aceste lucruri, …ca totul să fie bine…

156.     AGACHE AUREL DIONISIE: Paizs?

157.   VÁRDÓ VILMOS: Da! ...și după aceea m-au dat la ziar că pentru o jumătate de kilogram de pălincă am spus ce au vrut ei (cu referire la anchetatori-notă AAD)…căcatul!

***

În paragraful 27, sentința CEDO nr. 1505/02 prezintă succint cele întâmplate la termenul din data de 18 ianuarie 1999 specificând următoarele: „La data de 18 ianuarie 1999, instanța a respins cererea de amânare a ședinței formulată de reclamanți din cauza lipsei avocatului lor, care a fost substituit de unul dintre colaboratorii săi. (avocata Fazakas Forro Csilla – notă Agache Aurel Dionisie). După ce l-a audiat pe domnul Paizs, instanța a audiat 3 martori, Várdó Vilmos, Duka Eugen și Lote Ludovic, care au depus mărturie în cursul urmăririi penale. Martorul Várdó Vilmos a declarat că nu cunoaște niciuna dintre persoanele pe care le-a văzut agresându-l pe Agache Aurel în anul 1989. Martorul Duka Eugen a declarat că îi cunoștea de mult timp pe domnii Paizs și Hejja și că nu îi văzuse pe niciunul dintre reclamanți agresând victima. La rândul său, Lote Ludovic a declarat că nu a recunoscut-o decât pe Filip Orban Daniela Kamilla în mulțimea de 300-400 de persoane care agresau victima. El a adăugat că îl cunoștea de mult timp pe domnul Paizs, pe care nu l-a văzut lovindu-l pe Agache Aurel, și că pe ceilalți reclamanți nu îi cunoaște.”

Traducere după înregistrarea audio - paragraful 192.   AGACHE AUREL DIONISIE: Eu credeam că v-au dus la Sfântu Gheorghe, ca nimeni să nu știe nimic, pentru că nu e voie să mergeți împreună cu acuzații, cum s-a întâmplat și la București!

193.   VÁRDÓ VILMOS: Păi nu! …și atunci ei m-au dus acolo,… alde Paizs.

194.   AGACHE AUREL DIONISIE: alde Paizs

195.   VÁRDÓ VILMOS: …ei făceau….

196.   AGACHE AUREL DIONISIE: știu, pentru că v-am văzut cum vă vorbeați.

197.  VÁRDÓ VILMOS: Nu ne-au dat nimic de mâncare! ...domnule, …toată ziua am stat acolo…a început pe la 12.00.

198.   AGACHE AUREL DIONISIE: Oare de ce? Nici acum nu știu de ce v-au lăsat acolo?

199.   VÁRDÓ VILMOS: Eu știu de ce! Pentru că Csilla  a întrebat atunci când am venit pe la orele 7.00 la București. Pentru că atunci când mergeam spre București este restaurantul acela…

200.   AGACHE AUREL DIONISIE: da.

201.   VÁRDÓ VILMOS: Acolo Paizs zice: să mergem să bem un „deci” (o sută de grame - în maghiară)

202.   AGACHE AUREL DIONISIE: 100 de…

203.  VÁRDÓ VILMOS: da, spun eu, oricum trebuie să vă opriți, pentru că eu trebuie să mă duc să mă piș, că nu mai pot.

204.   AGACHE AUREL DIONISIE: …spuneau ei.

205.  VÁRDÓ VILMOS: nu! Spuneam eu…atunci am intrat…Csilla îmi spune: păi trebuie să spuneți așa și așa, Vili, că de nu, și dumneata „te vei lovi la călcâie”, vei fi implicat și dumneata, că și dumneata l-ai lovit pe el (cu referire la colonelul Agache Aurel - notă AAD)…. Spun eu: doamnă avocat, ascultă aici, dacă începem în felul acesta, …eu nici măcar nu mă duc acolo! Eu pe el nu l-am lovit! Să depună cineva mărturie că l-am lovit eu!

206.   AGACHE AUREL DIONISIE: Cu asta vă amenința ?

207.   VÁRDÓ VILMOS: da! ...

208.   AGACHE AUREL DIONISIE: Avocata

209.   VÁRDÓ VILMOS: da! Csilla .

210.  AGACHE AUREL DIONISIE: Fazakas Forro Csilla.

211.   VÁRDÓ VILMOS: Da! ...pe mine …păi ați fost acolo..!

Cu toate că revizuentul Paizs a reușit să obțină schimbarea declarațiilor martorilor, acesta îi ceartă și îi abandonează pe martorii Lote Ludovic și Várdó Vilmos, spunându-le că: „...amândoi sunteți niște căcați! Amândoi ați vorbit prost! (paragraful 235 din traducerea după înregistrarea audio a convorbirii lui Agache Aurel cu martorul Várdó Vilmos).

Motivația pentru care martora Várdó (fostă Kozma) Gizella a mințit sub jurământ este dată de enorma presiune exercitată asupra ei de a lungul anilor, dar acest lucru nu o absolvă de implicațiile penale ale săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În aceeași convorbire din 14 aprilie 2003 la care au fost prezenți și ziariștii Iochom István de la Háromszék și Bartos Loránt de la Kronika, martorii Várdó Vilmo și Várdó Gizzela reliefează și presiunea mediatică și a opiniei publice în ceea ce privește pe martorii care au avut curajul să depună mărturie în cazul uciderii maiorului de miliție Agache Aurel.

Traducere după înregistrarea audio -  paragraful 259.  VÁRDÓ VILMOS: Mie îmi e frică de domnul Iochom că mă dă la ziar.

261.  KOZMA GIZELLÁ: Am fost dată destul și pe cuvântul meu că va începe din nou! (cu referire la coșmarul pe care cei doi l-au suferit din cauza cazului Agache - notă AAD).

577.  KOZMA GIZELLÁ: Mai bine nu spun nimic! Tac.

578.  VÁRDÓ VILMOS: Noi atât am fost hărțuiți!

579.  IOCHOM ISTVÁN: Cu siguranță!

580.  VÁRDÓ VILMOS: Atât...Dénes! ... își băteau joc de noi, încât multă vreme nu aveam curaj să ies în oraș....Toți prietenii... dacă intram într-un restaurant să bem ceva... toți se uitau la mine, îi auzeam cum spuneau: uite-i, vin martorii lui Agache!

D. Motivarea și demonstrarea că această procedură juridică este o mascaradă judiciară în care se mimează respectarea exigențelor art. 6 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Deoarece revizuentul Paizs Octavian a încercat și a reușit să influențeze martorii cheie ai acuzării în așa fel ca aceștia să declare că nu l-au văzut pe revizuent lovind pe victima Agache Aurel ar fi fost imperios necesar ca tuturor martorilor care vor fi audiați în acest proces să li se asigure protecția și să fie sprijiniți pentru a se putea prezenta și depune mărturie fără ca ei să fie influențați de către condamnații revizuenți și grupul de interese care stă în spatele acestuia.

Acest lucru l-am cerut și în dosarul 10664/1/2007 care s-a aflat pe rolul ÎCCJ: În măsura în care totuși veți considera necesară audierea martorilor considerăm că este necesar, ca prin decizia de admitere în principiu a cererii de revizuire să fixați limite clare și precise în care să aibă loc revizuirea, și sub aspectul care privește luarea unor măsuri pozitive prin asigurarea protecției și a prezenței la audiere a tuturor martorilor, deoarece revizuentul Paizs Octavian a încercat  și a reușit să influențeze 3 martori cheie ai acuzării în așa fel ca aceștia să declare că nu l-au văzut pe revizuent lovind pe victima Agache Aurel și să obțină ca un al patrulea martor (Vardo Gizzela) să nu se prezinte la nici un termen pentru a depune mărturie

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în mod clar că paragraful 1 din art. 6 din Convenție, combinat cu paragraful 3, obligă statele contractante să ia măsuri pozitive ce constau în special în a-i permite acuzatului să interogheze sau să obțină interogarea martorilor acuzării (Barberà, Messegué și Jabardo împotriva Spaniei.)

Deoarece revizuentul Paizs Octavian a încercat și a reușit să influențeze martorii cheie ai acuzării în așa fel ca aceștia să declare că nu l-au văzut pe revizuent lovind pe victima Agache Aurel este imperios necesar ca tuturor martorilor care vor fi audiați în acest proces să li se asigure protecția și să fie sprijiniți pentru a se putea prezenta și depune mărturie fără ca ei să fie influențați de către condamnații revizuenți și grupul de interese care stă în spatele acestuia. Luând în considerare ce s-a întâmplat în acest dosar o audiere a martorilor în spiritul contradictorialității nu va putea fi făcută fără ca să fie îndeplinite aceste criterii.„

Evident că nimeni nu ne-a băgat în seamă și așa s-a ajuns ca și de această dată cel care a adus martorii la ședințele de la Curtea de Apel București a fost fiul inculpatului Paizs Octavian, adică revizuentul Paizs Ferenc, un influent om de afaceri în orașul Târgu Secuiesc.

Cum ar fi putut declara martora Várdó (fostă Kozma) Gizella că își menține declarațiile date în 1991, reconfirmate în 1997, când ea este o femeie simplă obligată să muncească prin Ungaria și care este căutată sistematic acasă de fiul inculpatului condamnat la ani de închisoare și pe baza declarațiilor sale?

Cum ar fi putut declara martora Várdó (fostă Kozma) Gizella că își menține declarațiile date în 1991, reconfirmate în 1997, când după ce de a lungul anilor a fost supusă presiunii opiniei publice manipulată de liderii politici locali maghiari și de presiunea mediatică înfiorătoare? S-au scris cărți despre activitatea și moartea ofițerului de miliție Agache Aurel, s-au publicat sute de articole de ziar atât în presa din România cât și în presa din Ungaria și Statele Unite ale Americii.

•   1252 de oameni și-au depus semnătura pe un act în care s-a reiterat faptul că „ofițerul de miliție Agache Aurel a căzut victimă furiei populare din ziua de 22 decembrie 1989 pentru fărădelegile sale nenumărate și însemnate, comise în funcția și în legătură cu aceasta pe care le deținuse pe timpul dictaturii.”

Cum ar fi putut declara martora Várdó (fostă Kozma) Gizella că își menține declarațiile date în 1991, reconfirmate în 1997, când revizuentul Paizs Ferenc, o supune oprobiului opiniei publice locale declarând în săptămânalul local Székely Hírmondó: ”Am hotărât să încep greva pentru că eu simt că sentința este nedreaptă. Mi-ar plăcea dacă s-ar rejudeca din nou acest caz. Ce au făcut până acuma nu a fost decât un proces contrafăcut. Au scos patru oameni din mulțime, și acest lucru este de neînțeles. După părerea mea cei care au depus mărturie sunt martori falși care au fost angajați din diferite motive. Doi martori au susținut că tatăl meu a fost acolo și în contrapartidă 10 martori au susținut că nici măcar nu l-au văzut la locul faptei, necum ca el să fi făcut ceva. Eu îl cred pe tatăl meu și el mi-a spus cu sinceritate că nu a fost acolo. Trebuie văzut și cine sunt cei doi martori care l-au văzut pe tatăl meu, cine e Várdó Vilmos și cine e soția acestuia. Astfel de oameni pot fi mituiți cu o jumătate de sticlă de votcă să spună una sau alta.(de altfel așa sa și întâmplat de vreme ce Paizs Octavian i-a oferit în 1991 o sticlă de băutură  și un kilogram de linte pentru a-și schimba declarația)  Acești martori și-au retras mărturiile, au recunoscut că l-au confundat cu un doctor. (fiul inculpatului Paizs Octavian știe cel mai bine cum pot fi mituiți și cumpărați martori deoarece era și el în mașina cu care l-au transportat pe martorul Várdó Vilmos la București în 18 ianuarie 1999, dată la care au reușit să obțină ca acest martor să declare în instanță cam ce voiau ei). În „89 eu eram copil și nu știu ce s-a întâmplat cu precizie. Dar presupun că Agache a meritat ce a primit.”

Pe lângă toate aceste presiuni active care pot zdruncina încrederea oricărui martor, mai ales a unei femei lipsite de putere și de apărare, mai vine și presiunea pasivă a aducerii chiar de către revizuent a unui martor al acuzării la ședința de judecată a Curții de Apel București cu mașina proprie.

Nu este normal ca cel care are interes în modificarea unei sentințe în sensul achitării tatălui său și însuși revizuent al deciziei de condamnare din 2001 să aducă cu mașina la instanța de judecată un martor al acuzării. Atâta timp cât martora Várdó (fostă Kozma) Gizella are bani să plece în Ungaria la muncă pe perioadă lungi, are și bani pentru un bilet de tren până la București, mai ales că în conformitate cu codul de procedură penală are dreptul la decontarea cheltuielilor avute cu transportul.

Într-adevăr revizuentul Paizs Ferenc are dreptul în numele tatălui său, decedatul Paizs Octavian, conform prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării, dar acest lucru nu presupune aducerea de la domiciliul personal al martorei acuzării.

Să fii transportat și stai câteva ore în mașină alături de fiul celui care a fost condamnat pe baza declarației tale, reprezintă în sine un element de presiune suplimentar, și se poate presupune că s-a și discutat despre mărturia pe care urma să o depună.

Chiar dacă dosarul are o vechime mare și miza acestuia este relativ mică. Totuși nu se poate ca lucrurile să fie abordate în acest fel.

Luând în considerare ce s-a întâmplat în acest dosar, audierea martorului Vardo (fostă Kozma) Gizella nu s-a făcut în spiritul în spiritul contradictorialității, luând în considerare criteriile de presiune active și pasive enumerate mai sus.

Audierea acestei martore a fost pur formală, iar procurorul de caz și completul de judecată nu și-au îndeplinit rolul activ pentru aflarea adevărului, îndeplinind doar de fațadă un act de procedură penală, fiind astfel un simulacru de act de justiție.

Și pe deasupra, când subsemnatul am atras atenția la un termen ulterior mărturiei mincinoase că am depus o plângere (în curs de soluționare și în prezent) împotriva martorei Vardo Gizela, doamna judecătoare Isabelle Tocan face pe deșteapta și refuză să primească la dosar o copie a acelei plângeri penale, spunând în mod zeflemitor că doar instanța de judecată poate aprecia relevanța mărturiei martorei.

Cum a apreciat instanța Curții de Apel București această mărturie se vede cu ochiul liber, băgându-se la plezneală un dicton latin, predicând generalități și vorbindu-se relativități și de distorsionarea realității (când de fapt și de drept mărturia acestei martore din anul 1991 se coroborează cu alte declarații din dosar), făcându-se o judecată sumară, neprofesionistă, și de rea credință (în opinia mea), fără ca măcar să se întrebe sau să analizeze, măcar în mod formal, cu privire la contradicțiile evidente care există între declarația acestei martore și elementele probatorii din dosar.

Consider și eu că susținerea din fila 6 a recursului Parchetului de pe lângă Curtea de apel Brașov este corectă: « Astfel instanța de recurs a dat eficiență exclusiv declarațiilor date după două decenii de la cele administrate în faza de urmărire penală, prin care martorii oculari au retractat în mod nejustificat și vădit pro cauza, exonerându-l de vinovăție pe inculpatul Paizs Octavian. »

Suntem de acord și cu susținerea de la pagina 8 : «Martorul Vardo Vilmos, audiat fiind la data de 18.01.1999 de către judecătorul care a soluționat cauza pe fond, nu lămurește acel moment și nu precizează de ce nu-și mai menține declarația dată în faza de urmărire penală, încercând să strămute vinovăția de la un nivel personal asupra unei colective arătând că ”pot spune că din ce am văzut mulțimea care a lovit victima era preponderent feminină și țigani” », cu precizarea că motivele reale pentru care acest martor și-a schimbat declarația, au fost relevate în convorbirea din data de 14 aprilie 2003 între partea intimată vătămată Agache Aurel Dionisie și martorul Várdó Vilmos, la această mărturie a lui Várdó Vilmos, au fost prezenți soția acestuia, Várdó Gizzela, și ziariștii Iochom István de la Háromszék și Bartos Loránt de la Kronika.

Referitor la susținerea domnului procuror în recurs cu privire la încercarea de a strămuta vinovăția de la un nivel personal asupra unei colective, pot preciza că acest lucru s-a întâmplat în foarte multe din declarațiile martorilor prezenți.

Martorii prezenți la fața locului nu dau declarații detaliate, în general ferindu-se să dea nume, spunând că nu au cunoscut pe nimeni, dar în general își dau părerea că este victima a fost agresată ba de femei, ba de țigani, ba de oameni din comunele învecinate (Berde Béla:-”Părerea mea este că majoritatea persoanelor care se găseau în centrul orașului în ziua respectivă erau din comunele învecinate. Mai arăt faptul că nu cunosc nici o persoană din cei care erau în grupul care l-a agresat pe Agache - declarație din 13.02.1991, fila 179 – Dos. Suplim.129/P/1990), dar în nici un caz de locuitori din oraș.

În anul 1991 momentul în care s-au făcut cercetări în această cauză presiunea mediatică sprijinită de autoritățile UDMR-iste din zonă era foarte puternică, oamenii erau timorați și nu au avut curajul de a da detalii de frică să nu ajungă în oprobiul opiniei publice locale.

De altfel presiunea împotriva martorilor se simțea foarte tare și reiese și din declarația lui Hosu Petru: ”În legătură cu evenimentele de mai sus, eu am fost audiat doar la poliție, cred că în două rânduri. Nu-mi amintesc cu exactitate data audierilor, cred că în anul 1991. La poliție, am spus că nu doresc să depun mărturie în fata instanței, deoarece familia mea locuiește acolo și nu vreau să aibă neplăceri. Înainte de consemnarea declarației mele la poliție, am spus că depun mărturie doar dacă nu trebuie să mă prezint în instanță. Probabil așa s-a făcut că procurorul general din București m-a asigurat personal că nu voi fi audiat în calitate de martor în cauză în fața instanței. Astfel, acest lucru nu s-a întâmplat.”.

Într-un raport de investigații din 30.10.1991 întocmit de slt. Fabian Iosif se arată că în urma investigațiilor făcute  s-a stabilit că ”mr. Agache s-a refugiat în farmacia din centru, de unde a fost scos de un grup de persoane, care l-a urmărit de la sediul fostei miliții.

Din grupul de manifestanți care l-au urmărit pe mr. Agache a fost remarcat numitul Paizs Octavian – de ocupație frizer, care instiga persoanele din jur la răzbunare împotriva ofițerului……

 Investigația s-a efectuat în rândul mai multor persoane care s-au destăinuit numai în momentul în care le-am promis că nu vor fi citate nicăieri și nu vor păți nimic” ( raport din 30.10.1991, fila 104 – Dos. Suplim.129/P/1990). (Anexa 8).

Toată această mascaradă judiciară începută la începutul anilor 90 și continuată cu succes până în anul 2012 prin această mascaradă judiciară a întrebărilor puse martorilor prin comisie rogatorie (doar pentru a suplini și compensa, în mod formal și de fațadă, încălcările constatate de către CEDO a drepturilor procesuale ale inculpatului revizuent Paizs Octavian, într-o cauză atât de complexă și la un timp atât de îndepărtat (23 de ani) de la producerea evenimentului linșajului victimei Agache Aurel nu face altceva decât să sublinieze simulacrul de proces căreia îi sunt și eu victimă (din perspectiva unei părți vătămate și civile).

Cu stimă

Agache Aurel Dionisie

10 mai 2013.

 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel