89! Plumb - Efortul de sisif a domnului Vasile T. Suciu
Mass Media - Mass Media română - cărți

În data de 21 februarie 2013, de la ora 17.30, la Tîrgu-Mureș, Sala Flora a Cinematografului Arta a fost gazda lansării cărții '89 Plumb, de col.(r) prof. Vasile T. Suciu. Cartea este parte a trilogiei DE UNDE ATÂTA URĂ?, Editura Tipomur Târgu-Mureș, 2004, vol. I si EROI ȘI MARTIRI AI REÎNTREGIRII ROMÂNIEI MARI (1940-1945), Editura Tipomur, 2006, vol. II. Evenimentul mult așteptat a umplut sala de asistență. Cartea a fost prezentată de distinse personalități ale municipiului, iar moderatorul evenimentului a fost domnul profesor Dimitrie Poptămaș. Alocuțiunile au fost rostite de domnii: Petru Suciu, preacucernicul părinte Nicolae Gheorghe Șincan, Dimitrie Poptămaș, Lazăr Lădariu, Valentin Marica, Virgil Pană, Ioan Stoica, Hamar Alpár-Benjamin, Nistor Man, Mircea Titus Morariu, Valentin Bretfelean, care a transmis salutul şi din partea municipalității, a primarului dr. Dorin Florea, comisar-șef IPJ Mureș, Traian Gliga, Vasile Tomoioagă, din partea editurii.

"Această carte este un pomelnic al morților Revoluției din 1989. Cartea nu este limitată la un județ, ci la întreaga țară. Este o muncă imensă", a spus Dimitrie Poptămaş. "Cartea nu a fost scrisă, a fost zidită. Album și dicționar al morții, care cuprinde 1183 de persoane. Este remarcabilă ambiguitatea evenimentelor, între realitatea lor și manipulare", a declarat poetul Valentin Marica.

Din partea editorului, câteva cuvinte au fost rostite de domnul Vasile Tomoioagă, directorul editurii clujene, iar domnul comisar-șef Traian Gliga al IPJ Mureș s-a referit, pe scurt, la activitatea autorului cărții, la importanta acestei apariții editoriale și a transmis felicitările și salutul colegilor din partea instituției pe care a reprezentat-o la eveniment. În cele din urmă, domnul Petru Suciu a ținut să mulțumească celor care i-au acordat tot sprijinul pentru a duce la îndeplinire dorința fratelui său, Vasile T. Suciu, numindu-i și mulțumindu-le fiecăruia în parte.

 Cartea este rodul muncii de sisif a colonelului (r.) Vasile T. Suciu, care a trudit la studiul documentar 89! Plumb timp de 18 de ani, cu dorința și îndemnul ca toți românii militari și civili să trăiască în unitate, frăție, pace, omenie și pentru ca niciodată român cu român să nu se mai omoare.

Colonelul (r) Vasile T. Suciu a murit la 6 decembrie 2008 din cauza unei boli neiertătoare, după o lungă și grea suferință. A lucrat la această carte aproape până în ultimele sale zile, dar nu a apucat să termine manuscrisul. E ultima sa lucrare dintr-o carieră de cercetător istoric care s-a consacrat unei idei nobile: salvarea de la uitare a victimelor unor confruntări sângeroase în anumite momente tragice ale istoriei contemporane, de la revoluția din 1848-1849 în Transilvania până la evenimentele sângerosului 1989 pe teritoriul României.

Organizator este domnul Petru T. Suciu, fratele autorului, cel care a preluat sarcina testamentară de a tipări această carte.

În paginile acestui studiu documentar au fost adunate laolaltă mii de documente care reliefează jertfa adusă de oamenii care în decembrie 1989 au murit cu prilejul evenimentelor ce au dus la căderea regimului dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu.

Îmi aduc aminte și acuma de scrisoarea pe care am primit-o la sfârșitul anului 1991 de la autorul cărții.

Pe 10 octombrie 1991 i-am răspuns cu o scrisoare pe care domnia sa a inserat-o în cartea ce apare zilele acestea. Era un răspuns plin de durere și frustrare întrucât trecuse puțin timp de la pierderea tatălui. Din acest punct de vedere nimic nu s-a schimbat în cei 21 de ani de la aceea scrisoare: ”... pe tatăl meu l-au linșat în plin centrul orașului Târgu Secuiesc, în văzul câtorva mii de oameni care probabil satisfăcuți de spectacolul în aer liber oferit de cei care îl schingiuiau groaznic, nu au ridicat nici un deget pentru a-l salva pe cel care încetul cu încetul se stingea din viață în chinuri pe care nici mintea omenească nu le poate imagina. Și totuși aceste bestii lipsite de un minim de dram de umanitate au dus la capăt munca lor barbară și astfel viața acestui om și agoniseala lui de o viață au dispărut în câteva ore înghițite de călăii orașului Târgu Secuiesc/Covasna ce va purta de acum pe blazonul său pata neagră a sângelui tatălui meu... În județul Covasna situația este complexă pentru-că politica Uniunii Democrate Maghiare din România este autoritară, iar campania de discriminare (probabil am vrut să zic discreditare-notă AAD), a tatălui meu este în toi și continuu. Oricum, multe s-au schimbat în cei doi ani care au trecut din decembrie 1989. Mulți dintre cei care ne priveau cu ostilitate și chiar cu ură au înțeles că în acele zile mulți oameni au plătit cu viața lor pentru greșelile unora, care acum au îmbrăcat haina de anticomuniști înrăiți, doresc ca prin vâlva pe care o fac în jurul numelui sacru al tatălui meu să-și facă uitate crimele ori propriile lor păcate.

Concret mă refer la nomenclaturiștii maghiari din județul Covasna, în frunte cu Domokos Geza, om care după ”revoluție”, prin influența sa, ne-a creat foarte multe necazuri. De aceea Procuratura locală nu se grăbește cu prinderea criminalilor, care după doi ani încă mai sunt liberi.

În cei 21 de ani trecuți de atunci s-a estompat doza de sacralitate din jurul numelui tatălui meu și alături de ura etnică a celor care au comis linșajul s-au adăugat și propriile păcate ale ofițerului de miliție ucis precum și faptul că totuși au existat în aceea mulțime ucigașă și câțiva oameni care au dovedit că sunt mai presus de gloata barbară și au încercat, punându-și viața în pericol, să-l ajute pe nefericitul ofițer. Datorită evoluției extrem de lente a procedurii juridice, nomenclaturiștilor pomeniți în octombrie 1991 li s-au alăturat de a lungul timpului câțiva politicieni cu mentalitate de grofi din conducerea UDMR-ului care au preluat din mers campania demagogică dusă la începutul anilor 90.

Cu puțin timp înainte de a muri, l-am căutat și am vorbit la telefon cu autorul cărții care mi-a povestit că și el a lucrat în Miliție și cu durere în suflet pomenea de greutățile întâmpinate în finalizarea studiului documentar. Se simțea în vocea lui o oarecare resemnare și slăbiciune arătând că nu mai are puterea de a duce la capăt munca sa de atâția ani. Și totuși m-a îndemnat să mai trimit materiale cu situația actualizată a cazului tatălui meu.

Moartea domniei sale a venit imediat după acest episod și din acest motiv cazul tatălui meu are informații doar la nivelul anului 1991.

Citind cartea am remarcat o eroare, scuzabilă luând în considerare faptul că domnia sa a procesat de unul singur informațiile referitoare la o mie și ceva de eroi martiri, și anume că la pagina 160, la capitolul dedicat municipiului Odorheiu Secuiesc, există câteva paragrafe ce nu își au locul acolo, paragrafe ce relatează stări de fapt din județele Mureș și Covasna, iar unul din paragrafe face referire la decesul tatălui meu după care la următorul paragraf se pomenește de o scrisoare a soției eroului martir care nu este soția lui Agache Aurel, așa cum se subînțelege, ci soția colonelului de securitate Coman Dumitru care relatează despre implicarea lui Katona Adam în uciderea acestuia pe străzile din Odorheiu Secuiesc.

În rest, din carte, reiese munca de sisif a autorului, care de a lungul a 18 ani a luat legătura cu autoritățile locale și centrale, cu familiile eroilor martiri, dorind astfel să pună laolaltă imaginea suferințelor atâtor mii de oameni, ceea în opinia mea depășește puterea de muncă a unui singur om.

Cu atât mai mult este de apreciat efortul autorului și trebuie lăudat și efortul fratelui acestuia de a finaliza și a da publicității acest studiu, fiindcă domnul Petru Suciu, a fost cel care s-a îngrijit ca această carte să apară. I-a cerut acest lucru Vasile T. Suciu în ultimele lui clipe de viață.

Cartea 89 plumb scrisă de Vasile T. Suciu

 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel