Ghid comportamental cu privire la felul în care trebuie să vorbești și să te comporți într-o discuție cu un șef de Inspectorat de Poliție al județului Covasna
Declasificare-acces informaţii dosar Agache - IPJ

După 22 decembrie 1989, am avut nefericita ocazie de a mă întâlni și de a discuta cu toți cei care au condus Inspectoratul de Poliție al Județului Covasna, cu excepția domnului Cîmpeanu, cu care am discutat de câteva ori la telefon.

Discuțiile reprezentau corolarul unor conflicte de interese și principii avute cu instituția în cauză.

Astfel cu domnii Ardeleanu, Măgureanu și Stoica conflictul a avut la bază atitudinea necorespunzătoare a IPJ Covasna referitoare la consecințele executării sălbatice a tatălui meu precum și cu obediența excesivă față de autoritățile politice locale care s-au implicat în acest caz.

Ulterior, cu domnii Măgureanu, Cîmpeanu și Aron, conflictul s-a mutat pe latura administrativă și principială a accesului la informații.

Ca o caracteristică generală a tuturor acestor discuții este începutul cordial al acestora, în care deși toți șefii de Inspectorat știu cu precizie motivele nemulțumirii mele, totuși discută banalități legate de cu totul și cu totul alte motive pentru care mă aflu eu acolo, în general despre situația socială a momentului.

Ulterior într-un spirit de condescendență totală te lasă să începi să expui motivele nemulțumirilor tale.

Până la un moment dat, după care șefii de inspectorat intervin și turuie motivațiile oficiale date în corespondența avută anterior cu domniile lor.

La argumentele juridice ale subsemnatului, care demontează multe din inadvertențele sau chiar erorile poziției oficiale avute până atunci, încep fără nici o excepție să se irite și discuția devine ceva mai agitată.

În acest moment al discuției, evident nemulțumiți de faptul că nu reușesc să mă facă să accept vrăjelile lor îmbrăcate în pseudo-haina unor reglementări legale încep să se enerveze și după ce se prezintă în mod mesianic ca și garanți și protectori ai instituției fără să uite să precizeze măreția obiectivelor lor în deplină neconcordanță cu micimea și lipsa de importanță a problemelor prezentate de către mine, devin brusc nepoliticoși și caracterizează acțiunile mele drept lipsite de importanță și de finalitate neuitând să puncteze, unii dintre acești șefi - a spiritului meu de scandalagiu, iar de către alții - a unui spirit răzbunător, provocator și revanșard. Evident că în acest moment al discuției dispare orice fărâmă de abordare juridică a problemelor în litigiu lăsând loc banalului atac la persoană.

Atunci când domniile lor observă că eu nu mă opresc din tirada acuzelor aduse pe baza unor dovezi concrete dar nebăgate în seamă de subordonații domniilor lor, trec către partea cu reproșuri în care, fără nici o excepție, fiecare dintre acești șefi mă somează că ar trebui să țin cont de sprijinul lor direct la unele acțiuni în memoria tatălui meu, nu-i așa? eroul martir Agache pe care toți îl consideră un personaj pozitiv, excepție de la această regulă fiind Ardeleanu, care printre dinți a scuipat un ”demult ar fi trebuit eu să-l trimit pe Agache la închisoare”, bineînțeles fără a aduce vreo fărâmă de probă în sprijinul acestei acuze.

În momentul în care domniile lor observă că pe mine mă lasă rece acest argument luând în considerare realitatea obiectivă a ceea ce înseamnă ”eroul” Agache precum și faptul că acțiunile acestea nu compensează în nici un fel celelalte acțiuni ale lor în cauză sau chiar nu au nici o legătură cu motivele nemulțumirilor mele, fiecare dintre ei se resemnează și foarte grăbiți, presați de momentele excepționale și extrem de importante ale activităților lor, întreabă cu ce pot ei să mă ajute și în momentul în care solicit din nou îndeplinirea doleanțelor mele îmi spun că nu se poate.

Și atunci stau și mă întreb prostește, oare pentru ce dracu mă cheamă domniile lor în audiență, la discuții, dacă tot ceea ce solicit eu nu are nici o importanță în ecuația mesianică a menirii lor ca șefi.

Ceea ce nu știau domniile lor și aflau cu prilejul convorbirilor respective era că nici pentru mine respectivele doleanțe nu reprezintă obsesii fără de care șirul vieții mele s-ar tulbura ci doar un protest deschis la liliputanismul și îngustimea viziunilor lor cu privire la relația petent-instituție, care nu este o relație obedientă așa cum este relația dintre subordonații lor și acești șefi, precum și o atenționare a faptului că acești mari șefi îmi încalcă drepturile prevăzute de lege, așa cum de altfel și unele instanțe de judecată au avut ocazia să constate.

Așa că dacă cineva va alege această cale nefericită de a rezolva unele probleme, să nu uite să ia cu el și arsenalul obedient al aplecării capului ca o recunoaștere a poziției dominante a respectivului șef, să soarbă din priviri argumentele mesianice ale șefului respectiv și în final să accepte că a greșit având în suflet mulțumirea că a fost ascultat de o asemenea persoană deosebită cu așa o misiune importantă, care în nemărginirea bunătății sale sufletești te îndeamnă să renunți la solicitările tale atât de minore, neexistând nici un fel de premise ca ele să fie îndeplinite.

Cei drept, eu nu pot avea în arsenalul meu asemenea unelte de comunicare și acceptare așa că stau și mă mir în mod prostesc degeaba la ceea ce mi se întâmplă atunci când de fapt știu încă de la început finalitatea unui astfel de demers.

 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel