Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna nu e IPJ destul dacă nu e şi fudul
Declasificare-acces informaţii dosar Agache - IPJ
ziua poliţiei-poză preluată de la ziarul Székely HírmondóZilele ăstea, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna a sărbătorit cu mult fast Ziua Poliţiei Române (poză preluată de la cotidianul Székely Hírmondó). Şi mi-a rămas în cap ideea mediatizată de presă cum că în ultimii ani, Poliția Română a parcurs un amplu proces de modernizare, fiind o instituție care funcționează în slujba intereselor cetățenilor. Aşa o fi, nu neg.
Dar eu personal nu am sesizat aşa ceva. Cel puţin la nivelul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Covasna lucrurile nu stau pe roze.
Prin vara anului trecut am fost pe la sediul IPJ Covasna și am fost surprins să văd aceeași clădire (cei drept în care domniile lor stau acuma în chirie), aceleaşi birouri în care persistă acel miros miliţienesc, pe care-l simţeam în copilărie când mergeam cu taică-meu pe acolo. Ce e în plus pe acolo e faptul că am văzut pe hol la etajul 1 pozele şefilor de IPJ, şi IJM, mulţi dintre ei milițieni cu rang de ofiţer dar care aveau ca studii câteva clase, după care Partidul Comunist i-a pus în funcţie şi care au lucrat cu sârg pentru instaurarea temeinică a comunismului în zonă.
Cum a lucrat IPJ Covasna în serviciul cetăţeanului-petent Agache Aurel Dionisie se ştie! Târându-l prin procese şi încălcându-i drepturile prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Dar justiţia română a sancţionat aceste încălcări şi a obligat IPJ Covasna să declasifice dosarul personal al tatălui meu şi başca pentru că s-au încăpăţânat să ignore o sentinţă şi o lege au fost condamnaţi şi la plata unor daune morale.
În timp ce în presă se plâng că nu au bani de expertize, de benzină şi de alte lucruri elementare, ei sărbătoresc în chip festiv Ziua Poliţiei. În vremea comuniştilor nu se manifestau aşa de strident şi se duceau la un restaurant sau la pădure undeva, şi acolo fără mare tam tam consumau o bere, şi mâncau ceva.
Acuma sărbătorirea durează zile întregi, încep cu concursuri de tir în care e chemată protipendada locală în frunte cu liderii UDMR şi alături de presă trag cu pistoalele în concursuri menite să arate cât sunt ei de breji în mânuitul armei. Vin delegaţii străine, se servesc mese festive, se rostesc cuvinte mari şi sforăitoare. Probabil că şi ai noştri la rândul lor se duc în vizite de reciprocitate şi sărbătoresc alături de colegii lor străini.
Dar parcă nu era benzină pentru patrulare, sau plătesc străinii costul transportului! Şi până la urmă ce sărbătoresc? Că a crescut infracţionalitatea locală, că încalcă drepturile unor cetăţeni în procese juridice?  Singura excepţie de la regulă este ziua porţilor deschise în care vor să arate cât sunt ei de aproape de popor şi de cetăţean.
Acum vreo lună mi-a venit într-un târziu şi sentinţa de la Curtea de Apel  Braşov în care IPJ Covasna este obligată să-mi plătească daune morale de 3.000 de lei. Am sunat la Inspectorat ca să văd cum pun în aplicare sentinţa. Cei de la serviciul judiciar m-au îndreptat către serviciul financiar. Acolo doamna Anton Liliana a fost amabilă, sigur că da! plătim, imediat ce primesc sentința; veniţi la sediu la sfârşitul lunii că atunci primim noi bani şi se rezolvă.
Ca să mă asigur totuşi am investit sentinţa cu formulă executorie, deşi din punctul meu de vedere odată ce au primit ei sentinţa ar fi trebuit să facă demersuri pentru a respecta cele scrise acolo.
Fiindcă se apropia sfârşitul lunii am trimis o adresă în care am ataşat sentinţele şi după vreo câteva zile am sunat. Tot la serviciul financiar, tot la doamna Anton Liliana.
Şi am întrebat-o: când vin doamnă să-mi iau banii, pe 25 sau pe 26 martie? Iar ea senin mi-a spus: nu veniţi că nu vă dăm nimic, că nu am primit bani.
La care prima mea reacţie a fost: cum adică nu primiţi bani? Dar bani de salariu se dau?
-Se dau,  mi-a zis ea, dar bani ăştia vin din altă direcţie. Banii pentru daune morale vin de la Ministerul Finanţelor Publice, care trebuie să aloce bani în acest sens.
Hai Pa! mi-am zis eu în gând. Mare drăcovenie! deci pentru salarii sunt bani! pentru sărbătoriri festive sunt bani! Dar pentru petenţii câştigători de procese nu sunt deocamdată, decât prin voia Ministerului Finanţelor Publice, voie ce se va concretiza ulterior la o dată neprecizată.
Totuși doamna de la juridic a zis că se va rezolva, că după sărbătorile polițienești vor supune problema, în atenţia șefului Inspectoratului, domnul Corneliu Cîmpeanu, adică tocmai celui care mi-a încălcat drepturile şi a transformat serviciul juridic într-un simplu serviciu - purtător de cuvânt al șefului instituției
Eu griji nu-mi fac pentru-că ştiu ce am de făcut şi nu o să stau să aştept pomana lor, în sensul că voi aştepta până ce s-or îndura unii să debloce bani pentru aceste daune morale. Aştept răspunsul lor scris şi dacă nu vine nimic concret atunci mă duc la executorul judecătoresc şi îi execut silit. Am experienţă în aşa ceva şi în România şi în Ungaria şi ştiu cum trebuie finalizată procedura.
Dar mă doare lipsa de bun simţ a ăstora! Dacă pe vremea comuniştilor una din procedurile obligatorii era ca fiecare miliţian să-şi facă măcar odată pe an o autocritică obiectivă, chiar formală fiind, ăştia de azi nu achiesează la aşa ceva, ei sunt într-o sărbătoare continuă, nu au de făcut autocritici, Ministerul de Finanţe rezolvă totul şi mergem mai departe ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
S-o creadă ei! Vom trăi şi vom vedea!
P.S. : Aşa cum era de aşteptat, până la urmă tot eu am fost scos vinovat pentru întârzierea plăţii de către IPJ Covasna a daunelor morale. Motivul: am depus prea târziu,(cu o zi întârziere), solicitarea de acordare a sumei respective. Am primit explicaţii legale despre modalitatea în care se efectuează plata şi mi s-a comunicat că voi primi aceşti bani în prima decadă a lunii aprilie.
Ulterior am fost sunat la telefon că banii au venit şi că mă pot prezenta la sediu pentru a ridica daunele morale, în numerar.
 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel