Ofiţerul de miliţie Agache Aurel a fost trecut pe lista nominală a acelor ofiţeri de Securitate care au excelat în distrugerea bisericii şi maghiarimii reformate.
Acţiuni politice interne - Acţiuni politice interne grup Tg.Secuiesc 1989
Eurodeputatul László Tőkés a făcut public, marţi 16 februarie 2010, un tabel nominal al ofiţerilor de securitate care au activat în urmărirea persoanelor din cadrul Bisericii Reformate şi a celor cu care aceştia au venit în contact în perioada 1975-1989. Cu acelaşi prilej a făcut şi o declaraţie privind desconspirarea trecutului securist.

Declaraţie

privind deconspirarea trecutului securist


În toamna anului trecut lumea a fost surprinsă de ştirea că Juan Antonio Samaranch, fostul preşedinte al Comitetului Olimpic Internaţional a fost informator al serviciului secret sovietic. „Generalul sportului sovietic” care odinioară a avut funcţie înaltă şi în dictatura lui Franco, cooperând cu KGB-ul şi cu serviciul secret est-german Stasi, a exercitat o influenţă majoră asupra întregii mişcări olimpice internaţionale.

Serviciul secret comunist – moscovit – a prins în mreje şi viaţa bisericească-ecumenică internaţională. În această privinţă este un exemplu caracteristic cazul fostului secretar general al Alianţei Mondiale a Bisericilor Reformate, Milan Opocensky, care a îndeplinit această funcţie importantă încă aproape zece ani după căderea sistemului totalitar sovietic.

Cotidianul central Evenimentul Zilei acum, în ianuarie a scris despre faptul că mitropolitul ortodox al Clujului, Bartolomeu Anania a fost colaborator al Securităţii. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) l-a deconspirat pe mitropolitul de vârstă înaintată în 22 ianuarie 2008 ca fiind identic cu agentul secret cu numele de cod „Apostol”. „Descoperirea” nu s-a lăsat fără urmări: peste o săptămână Curtea Constituţională a declarat neconstituţională funcţionarea CNSAS, după care prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 24/2008 – ca şi o favoare mai ales pentru „biserica naţională” ortodoxă – a scos din competenţa CNSAS ierarhii şi şefii cultelor religioase, până la nivel de preot inclusiv. Nu peste mult timp Legea nr. 293/2008 a stabilit definitiv că lustraţia membrilor clerului se poate face numai la cererea expresă a bisericilor lor.

Biroul meu europarlamentar s-a adresat încă în acelaşi an lui Jaques Barrot, comisar european pe probleme de justiţie, legat de îngrădirea neconstituţională a deconspirării trecutului securist al personalului bisericesc – dar situaţia nefastă a rămas neschimbată. Biserica Ortodoxă Română majoritară, în consens cu puterea de stat, împiedică denunţarea trecutului securist, demascarea foştilor agenţi bisericeşti ai Securităţii de tristă amintire.

Cazul lui Bartolomeu Anania şi al informatorilor de teapa lui dovedeşte clar că demascarea foştilor agenţi şi confruntarea cu trecutul comunist-securist nu este doar o problemă acută a trecutului istoric, dar în egală măsură şi al prezentului social. Nu putem vorbi despre schimbări adevărate şi reînnoire nici în biserica noastră până când în mai multe funcţii de conducere şi în fruntea mai multor congregaţii se află oameni care pot fi şantajaţi şi cumpăraţi.

În biserica noastră reformată deconspirarea trecutului securist evoluează cu forţă şi „şansă” schimbătoare.

Decizia prea blândă a Sinodului din 2002 referitoare la lustraţie, s-a născut „moartă” din capul locului.

Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului cu circa trei ani în urmă s-a apucat de lucru cu forţe noi. De curând atât Consiliul Director al Eparhiei Ardealului, cât şi cel al Eparhiei de pe lângă Piatra Craiului a stabilit că „nu se mai poate amâna confruntarea cu trecutul” şi forurile noastre conducătoare bisericeşti au înfiinţat în cadrul lor propriu comisiile eparhiale pentru lustraţie.

În procesul de purificare a vieţii bisericeşti Biserica Reformată nu este singură. Intenţiile sale s-au întâlnit cu străduinţele bisericilor surori protestante maghiare, şi împreună au căzut de acord asupra înfiinţării unui Forum Coordonator Profesional interbisericesc.

Dă motive serioase pentru de îngrijorare și întâmplăriile contradictorii în ultimul timp în jurul CNSAS, precum şi a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului (IICC). László Csendes, preşedintele CNSAS a fost nevoit recent să-şi dea demisia. Poziţia preşedintelui IICC, Marius Oprea, se clatină şi ea. Biroul meu europarlamentar şi-a ridicat vocea susţinându-i pe amândoi. Ultima oară ne-am adresat cu o scrisoare preşedintelui Traian Băsescu, solicitând – printre altele – înfăptuirea „procesului comunismului” în spiritul raportului Tismăneanu iniţiat de domnia sa.

Este îngrijorătoare şi faptul că – după evaluarea cotidianului italian La Republica – la douăzeci de ani de la căderea dictaturii România conduce detaşat „liga” europeană a serviciilor secrete. Pe când Securitatea lui Ceauşescu avea „doar” 11 mii de agenţi, numeroasele servicii secrete ale ţării noastre au actualmente un personal de circa 12 mii, şi bugetul serviciilor secrete – în pofida crizei economice grave – creşte de la an la an, în asemenea măsură încât în opt ani a ajuns de opt ori mai mare.

Suntem de acord cu cei care reclamă denunţarea crimelor trecutului, totodată demascarea şi tragerea la răspundere a vinovaţilor. Suntem de acord cu Marius Oprea şi Herta Müller. Şi în conformitate cu punctul 8 al Proclamaţiei Societăţii Timişoara, ajunsă la 20 de ani de la înfiinţare, declarăm că agenţii şi servanţii trecutului comunist nu au ce căuta în instituţiile publice.

Dar nu numai de fosţii colabortori trebuie să scăpăm, trebuie să-i numim şi pe ofiţerii lor de legătură, pe securişti, pe conducătorii de odinioară ai poliției politice, care poartă o responsabilitate şi mai mare decât informatorii. Nu-i poate apăra nici scuza „am acţionat la ordin” – cum nici Adolf Eichmann nu s-a putut justifica astfel.

În conformitate cu cele de mai sus, cu această ocazie publicăm şi lista nominală a acelor ofiţeri de Securitate care – conform documentelor avute la dispoziţie – au excelat în distrugerea bisericii şi maghiarimii noastre.

Putem doar să sperăm că CNSAS se va regăsi în curând, şi sub conducerea noului său preşedinte, Dragoş Petrescu, după preluarea kilometrilor de dosare de la MAI, precum şi cu sprijinul eficace al preşedintelui reales, Traian Băsescu, îşi va putea continua munca de-o importanţă majoră din punctul de vedere al schimbărilor democratice din România.

Este şi mai important însă ca, după atâtea împotmoliri, şi bisericile noastre să avanseze neabătut pe drumul pe care au pornit. Având în vedere şi primul volum al publicaţiei cu titlul Szigorúan ellenőrzött evangélium (Evanghelie strict controlată): comisia noastră eparhială pentru lustraţie are în față un volum imens de muncă până să-și îndeplinească mandatul.

Oradea, 16 februarie 2010

László Tőkés

europarlamentar

*****************

Pe această listă, cap de afiş este numele ofiţerului de miliţie Agache Aurel despre care apar următoarele informaţii:

TABEL NOMINAL al

OFIŢERILOR DE SECURITATE

care au activat în urmărirea personelor din cadrul Bisericii Reformate

şi a celor cu care aceştia au venit în contact

SZEKURITÁTÉS TISZTEK

NÉVJEGYZÉKE

akik a Református Egyház szolgáinak, és a velük kapcsolatba álló személyeknek a megfigyelésével foglalkoztak

Nr.

NUME/

NÉV

GRAD/

RANG

ANUL/

ÉV

INSTITUŢIA/

INTÉZMÉNY

FUNCŢIA/

TISZTSÉG

Agache Aurel

maior

1988

M.I. – I.J. Covasna (Baraolt)

(Miliţie)

În urma publicării acestei adevărate liste a ruşinii, ofiţerul de miliţie Agache Aurel este pus la stâlpul infamiei publice.
Dacă tot aruncăm nume pe piaţă, doar aşa ca să ne aflăm în treabă atunci nu am făcut nimic. De aceea este necesar ca lucrurile să fie complet scoase la iveală. Să vedem despre ce e vorba cu exactitate, nu crâmpeie de informaţii puse într-un anume context.

Din acest motiv şi din motive care ţin de apărarea drepturilor prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului am adresat un memoriu distinsului Europarlamentar.


Domnule László Tőkés,


Subsemnatul Agache Aurel Dionisie, domiciliat în municipiul Codlea, str. Nouă nr. 99, în calitate de fiu al ofiţerului de miliţie, colonel post mortem Agache Aurel , vă adresez acest memoriu, în virtutea dreptului la informare şi a dreptului de restabilire a integrităţii memoriei unei persoanei decedate, cu rugămintea de a face clarificările necesare în urma publicării unei liste pe care aţi dat-o publicităţii, referitoare la ofiţerii de miliţie şi securitate care urmăreau persoane din Biserica Reformată.


Cap de afiş al acestei liste este tatăl meu, ofiţerul de miliţie Agache Aurel, despre care se menţionează că ar fi urmărit aceste persoane în anul 1988.


Fac menţiunea că tatăl meu în anul 1988 îndeplinea funcţia de şef al miliţiei din oraşul Baraolt. Dat fiind notorietatea numelui tatălui meu, chiar distinsul domn europarlamentar a spus textual: "Şi eu am fost suprins să-i găsesc numele maiorului Agache între cei care au urmărit preoţi şi enoriaşi reformaţi".


Întrucât din lista enumerată nu reiese situaţia concretă a urmăririi efectuate de ofiţerul de miliţie Agache Aurel, vă solicit în mod respectuos să-mi comunicaţi, în scris, un răspuns la următoarele întrebări:


1. Care sunt persoanele din cadrul Bisericii Reformate pe care ofiţerul de miliţie Agache Aurel le-a urmărit ?


2. Care era natura activităţii de urmărire efectuată de ofiţerul de miliţie Agache Aurel (religioasă, politică, economică, civilă, penală, etc)?


3. Care era scopul pentru care aceste persoane au fost urmărite de ofiţerul de miliţie Agache Aurel?


4. Care au fost efectele concrete ale urmăririi persoanelor respective de către ofiţerul de miliţie Agache Aurel?


5. Puteţi enumera care au fost drepturile prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului pe care ofiţerul Agache Aurel le-a încălcat, acestor persoane cu ocazia procedurilor de urmărire constatate?


6. Există elemente de poliţie politică care pot fi constatate cu ocazia urmăririi acelor persoane de către ofiţerul de milie Agache Aurel?


7. O întrebare personală: de ce domnul László Tőkés este surprins că ofiţerul de miliţie Agache Aurel ar fi efectuat activităţi de urmărire a unor persoane din cadrul bisericii reformate?


Menţionez că potrivit Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ofiţerul de miliţie Agache Aurel nu a colaborat cu organele fostei securităţi comuniste ca poliţie politică, conform deciziei C.N.S.A.S. nr. 1113 din 31.10.2006.


Vă mulţumesc în mod anticipat pentru promptitudinea răspunsului.

În nume personal şi în numele ofiţerului de miliţie Agache Aurel


Agache Aurel Dionisie
*****************
P.S: Am luat legătura telefonic cu domnul Demeter Szilárd, şeful biroului de presă al domnului László Tőkés care mi-a confirmat primirea memoriului. Domnul europarlamentar László Tőkés este plecat la Budapesta şi nu a luat la cunoştinţă de conţinutul memoriului dar mi-a garantat faptul că în timp util voi primi un răspuns la memoriul respectiv.
După primirea răspunsului, care va fi dat publicităţii opiniei publice, urmează ca să fac o analiză amănunţită a informaţiilor care au determinat apariţia numelui tatălui meu pe această listă a ruşinii şi în funcţie de relevenţa acestora să-mi definesc atitudinea şi acţiunea în mod concret.
Dacă reiese că s-a făcut poliţie politică sau religioasă şi nu are legătură cu activitatea standard pentru care era Agache îndrituit pe baza fişei postului, eu mă pun în genunchi şi cer iertare celor abuzaţi. În caz contrar vor trebui făcute acţiuni pentru repararea prejudiciului moral creat.
 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel