Cum am fost „șmenuit” de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna
Declasificare-acces informaţii dosar Agache - IPJ

În mod normal şmenul este aceea înşelăciune practicată de către valutişti şi care constă în introducerea de hârtii (de obicei de ziar) în teancul de bani. Tu vrei să cumperi 1000 de euro, ţi se numără banii în faţă, tu le dai leii şi ei îţi dau banii. Când te uiţi la bani constaţi că în loc de 1000 de euro ai în cel mai bun caz vreo 200 de euro iar de rest bancnote de 1 euro sau chiar hârtii de ziar.

Cam pe acelaşi mecanism am fost şi eu „șmenuit” de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna.

Subsemnatul, naiv incorigibil, am crezut că e bine să încerci să ai o înţelegere amiabilă cu cei care îţi recomandă călduros să obţii informaţiile solicitate prin tribunale. Şi le-am spus că dacă până la primul termen îmi dau xerocopie după actele solicitate renunţ la proces şi la solicitarea de daune morale.

După încheierea din şedinţa din data de 29 iunie 2009 a Tribunalului Braşov, am fost sunat de către consilierul juridic al IPJ şi mi s-a spus că mă pot prezenta la Sfântu Gheorghe după xerocopia dosarului şi că această xerocopiere mă costă 99,40 lei. Oau! mi-am zis eu în gând, doamne ce băieţi cumsecade au devenit ei şi ce schimbare radicală de atitudine (şi poate şi de mentalitate?). Şi suma asta care se apropie de 100 de lei?... înseamnă că dosarul are vreo câteva sute de pagini.

Corect am zis eu, atunci mă prezint vineri 17 iulie 2009 la sediul poliţiei judeţene pentru a stinge acest conflict. Am pregătit inclusiv documentul prin care renunţam la proces şi la daunele morale, document pe care intenţionam să-l duc la Tribunalul Braşov după ce intram în posesia documentelor solicitate.

Am ajuns la Sfântu Gheorghe, unde mă aştepta o comisie de predare a xerocopiilor solicitate. Foarte amabil şi detaşat, consilierul juridic Aurel Păduraru mi-a arătat de la distanţă dosarul, spunându-mi că acesta este dosarul şi că are 142 de file. Mi l-a răsfoit foarte repede spunându-mi că există şi foi cu numerotare duplicat.

Impresionat de punerea în scenă, de prezentarea foarte elocventă făcută, de numărul (4) impunător de cadre ale IPJ Covasna, care s-au mobilizat pentru a preda aceste xerocopii, nu am stat prea mult pe gânduri şi am semnat procesul verbal după ce locţiitorul şefului IPJ Covasna a ţinut morţiş ca să existe şi o referire că mă angajez să respect prevederile legii 677 privind protecţia datelor cu caracter personal. Am acceptat fără nici o reţinere să semnez acest angajament. Am plătit şi banii şi le-am predat şi o copie după documentul prin care intenţionam să anunţ tribunalul că renunţ la proces şi la daune morale.

În drum spre sediul IPJ Covasna, pentru a fi înregistrat procesul verbal, consilierul juridic al IPJ îmi înmânează dosarul şi îmi zice aşa într-o doară, „vezi că am şters toate numele din dosar”. Eu mă uit şi constat rapid că filele din dosar au fost masacrate fără milă, şi că orice nume, fie el de activist de partid comunist, fie el ofiţer de miliţie, procuror, tablagiu comunist, propagandist politic, toate acestea erau şterse precum şi datele celor care au dat referiri despre activitatea şi persoana ofiţerului de miliţie Agache Aurel. Mă uit la consilierul juridic şi îl întreb ce înseamnă asta, de ce au fost şterse toate aceste nume. Iar el îmi spune sec „pentru că nu avem aprobarea acestor persoane să le dăm numele”. Păi, am zis eu………… există o prevedere în legea privind accesul la informaţie care spune că “Informaţiile cu privire la datele personale ale cetăţeanului pot deveni informaţii de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a funcţiei publice.” Prin urmare, în situaţia în care anumite date personale indică afectarea capacităţii de exercitare a funcţiei publice a unei persoane care exercită o astfel de funcţie, accesul la acele date trebuie permis, întrucât este în interesul publicului să le cunoască. El se uită la mine şi foarte ferm îmi zice „Eu zic că nu este cazul aici şi că toate datele din dosar şterse sunt date cu caracter personal”.

Eram stupefiat şi îmi dădusem seama că fusesem „şmenuit”. Am simţit că mi se face lehamite şi scârbă şi că pentru a nu ştiu câta oară fusesem păcălit de aceşti oameni. Când i-am spus că mă duc să consult dosarul original pentru a vedea acele nume, consilierului juridic nu i-a picat prea bine, dar a dat de înţeles că el are altă treabă. Mi-am dat seama că nu am cu cine vorbi şi că el îşi atinsese scopul. Toată această regie frumoasă în care s-a mimat accesul nerestricţionat la datele din dosarul personal este, clar, opera şefului Inspectoratului de Poliţie al judeţului Covasna, domnul Corneliu Cîmpeanu.

M-am dus să consult originalul cu xerocopia şi în biroul şefului Serviciu M.R.U., pe o căldură absolut insuportabilă şi într-o umiditate care a depăşit gradul de confort psihic, am confruntat originalul cu copia. Pe o astfel de căldură mi-a fost foarte greu să mă pot concentra şi să parcurg datele dosarului şi să scriu câteva rânduri. Cum îşi puteau ei închipui că se poate "studia" dosarul în asemenea condiţii. Cred că un studiu serios ar fi durat cel puţin 1 săptămână, asta în condiţii optime de linişte şi confort. Iar pe măsură ce parcurgeam dosarul îmi dădeam seama de absurditatea situaţiei.

În limbajul Consiliului Europei, o măsură este necesară într-o societate democratică dacă este justificată de o nevoie socială presantă şi dacă mijlocul prin care se realizează – îngrădirea unui drept aparţinând persoanelor, în acest caz dreptul la protecţia datelor personale - este proporţional cu scopul măsurii. Încă o dată, autorităţile române au mers pe drumul interdicţiilor absolute şi atotcuprinzătoare, împotriva principiilor internaţionale de drept.

În contextul în care interesul protejării datelor personale se constituie într-o excepţie de la accesul la informaţii, orice lărgire discreţionară şi abuzivă a categoriilor de informaţii privind datele personale scoase de sub ochiul public dar aflate în posesia autorităţilor constituie un obstacol şi o restricţionare nelegitimă a dreptului de acces la informaţii. Oare masacrarea dosarului personal al tatălui poate să permită aplicarea principiului proporţionalităţii şi a celorlalte garanţii oferite de Convenţie pentru protejarea vieţii private? E arhicunoscut că existenţa şi aplicarea acestor garanţii conduce la un echilibru legitim şi controlabil între interesul menţinerii caracterului confidenţial al datelor personale aflate în posesia autorităţilor şi cel al accesului la informaţii.

Din fericire, pentru cântărirea intereselor aflate în conflict, Legea nr. 544/2001 prevede accesul la justiţie. În situaţia în care o solicitare de informaţii este refuzată sub motivul protejării datelor personale, instanţa de judecată este cea chemată să decidă şi nu IPJ Covasna, cel care efectiv m-a pus în faţa unui fapt împlinit, a fost el judecătorul absolut care a decis ce am eu voie să accesez sub formă de xerocopie şi ce nu.

Aşa că am luat decizia de a menţine plângerea împotriva lor în faţa instanţei şi să solicit instanţei să hotărască ce anume din dosar poate fi considerat dată personală şi ca atare să intre sub protecţia legii. O să predau instanţei xerocopia dosarului personal al tatălui meu şi sunt convins că instanţa va face dreptate.

Iar semnarea acelui angajament cu respectarea prevederilor Legii 677/2001 ? Păi ce să respecţi dacă ei au şters absolut orice nume?

Alt aspect edificator asupra procedurii este faptul că în sfârşit după un an şi jumătate de litigiu aflu şi eu că este vorba de 142 de file de dosar. Şi referitor la suma pe care am plătit-o pentru xerocopia acelui dosar. Consilierul Juridic al IPJ a folosit ca bază de calcul un xerox de la nu ştiu ce judecătorie din oraş. Şi domnia sa a făcut un calcul de genul 142 file înmulţit cu 0,70 de bani (7000 lei vechi) = 99,4 lei. Ca să pot preda instanţei o xerocopie după dosarul masacrat, m-am dus la un xerox din centrul oraşului Braşov, lângă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel. Xerocopierea a durat 3 minute şi angajata amabilă  mi-a dat şi o chitanţă: m-am uitat pe ea şi scria suma de 12,80 lei. Hai să zicem că m-am dus la cel mai bun şi ieftin xerox din Braşov, dar chiar dacă dublăm suma, hai să zicem că o triplăm şi tot nu ajungem la calculul făcut de IPJ Covasna. Calcul făcut împotriva spiritului legii 544/2001, ca de altfel tot ce au făcut stimabilii  de la Sfântu Gheorghe.

Ce am învăţat eu din toată această poveste? Să nu ai încredere în astfel de oameni care profită de buna credinţă a petenţilor şi mimează aplicarea legii. Soluţia împotriva acestora rămâne justiţia, singura care poate decela un abuz şi poate repara consecinţele acestuia.

 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel