Adresă către Direcţia Drept Internaţional şi Tratate Serviciul Drept Internaţional Public şi Cooperare Judiciară Internaţională în materie penală din 26 noiembrie 2007
Corespondenţa cu autorităţi, instituţii, persoane - Corespondenţa cu Ministerul Justiţiei
Adresă către Direcţia Direcţia Drept Internaţional şi Tratate Serviciul Drept Internaţional Public şi Cooperare judiciară Internaţională în materie penală din 26 noiembrie 2007

Subsemnatul Agache Aurel Dionisie, domiciliat în municipiul Codlea, str. Nouă nr. 99, jud. Braşov, cod poştal 505100, prin prezenta confirm primirea adresei cu nr. 122333/2007 din data de 07 noiembrie 2007.

Am luat act de faptul că pe data de 16 octombrie 2007 Ministerul Justiţiei din România a  restituit cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a sentinţei penale nr. 70/1999 a Tribunalului Bucureşti, în ceea ce priveşte latura civilă pe teritoriul Republicii Ungare, formulată de Tribunalul Bucureşti, Secţia I-a Penală pe data de 11 octombrie 2007, ca urmare a faptului că această instituţie de executare a invocat un temei greşit. Astfel instanţa de executare şi-a întemeiat cererea pe o convenţie a Consiliului Europei la care Republica Ungară nu este parte, şi nu pe dispoziţiile art. 46 din Tratatul bilateral aplicabil în relaţia dintre România şi Republica Ungară.

Am luat act şi de consideraţiile dumneavoastră referitoare la mecanismul juridic şi administrativ prin care precedenta cerere de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a sentinţei penale nr. 70/1999 a Tribunalului Bucureşti, în ceea ce priveşte latura civilă pe teritoriul Republicii Ungare, formulată de Tribunalul Municipiul Bucureşti pe data de 17 noiembrie 2003 şi care a fost comunicată, prin intermediul Ministerului Justiţiei din România, părţii maghiare pe data de 05 martie 2004, în sensul  că o astfel de comunicare se face prin intermediul unui serviciu poştal care nu aparţine Ministerului Justiţiei, motiv pentru care factorii care determină ca această cerere să nu figureze în baza de date a unei autorităţi centrale străine, nu pot fi imputaţi Ministerului Justiţiei.

Totodată am luat act de consideraţia dumneavoastră conform căreia Tribunalul Municipiului Bucureşti, secţia I-a penală este cea care ar fi trebuit să verifice stadiul de soluţionare a cererii din 17 noiembrie 2003.

Totuşi conform Legii nr. 189 din 13/05/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială ar trebui să existe o dovadă de comunicare, şi la actele trimise prin poştă, o dovadă de primire a respectivelor acte.

Pe aceste considerente vă solicit în mod respectuos să-mi trimiteţi copii pentru cererea trimisă de Ministerul Justiţiei din România pe data de 05 martie 2004 după cum urmează :

1. Copia dovezii de comunicare a cererii trimise de Ministerul Justiţiei din România pe data de 05 martie 2004.

2. Copia dovezii de primire de către partea maghiară a cererii trimise prin serviciul de poştă.

Iar în măsura în care serviciul de poştă nu a restituit dovada de primire de către partea maghiară a actelor trimise de către Ministerul Justiţiei, cine era abilitat să urmărească acest aspect, făcând abstracţie de lipsa resurselor umane din cadrul ministerului ?

Pentru că într-adevăr răspunsul la astfel de cereri de multe ori nu este prompt, şi ţine de disponibilitatea autorităţilor străine solicitate, iar în practica cooperării între state nu de puţine ori există situaţii în care răspunsurile au fost remise după 3-4 ani de la data transmiterii cererilor. Numai că în cazul cererii de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a sentinţei penale nr. 70/1999 a Tribunalului Bucureşti, în ceea ce priveşte latura civilă pe teritoriul Republicii Ungare, formulată de Tribunalul municipiul Bucureşti pe data de 17 noiembrie 2003 şi care a fost comunicată, prin intermediul Ministerului Justiţiei din România, părţii maghiare pe data de 05 martie, cerere trimisă prin poştă, partea maghiară nu ar fi putut răspunde nici într-o sută de ani de vreme ce cererea respectivă nu a ajuns la autoritatea juridică maghiară.

Totodată vă întreb în mod respectuos dacă în afara Legii nr. 189 din 13/05/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială şi a legii nr. 42 din 06 martie 2007, există specificate în dreptul intern românesc a unor prevederi în ceea ce priveşte modul de urmărire şi soluţionare a unor astfel de cereri, mai ales în ceea ce priveşte eventuale sancţiuni, daune morale, pentru nerespectarea prevederilor respectivelor legi?

Şi în măsura în care există, vă rog respectuos să-mi comunicaţi noile informaţii cu privire la procedura juridică în care au fost emise mandatele europene de arestare emise de către  Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală, numiţilor  Filip Orban Daniella Kamilla şi Konrad Ioan precum şi a noii cereri de încuviinţare a executării silite a sentinţei penale nr. 70/1999 a Tribunalului Bucureşti, în ceea ce priveşte latura civilă pe teritoriul Republicii Ungare

Cu deosebită consideraţie

Agache Aurel Dionisie

Codlea

26 noiembrie 2007

 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel