Cinstirea memoriei ofiţerului de miliţie Agache Aurel de către generalul-maior cu 2 stele (în rezervă) Cârjan Lazăr
Colonelul Post Mortem Agache Aurel - Generalul maior cu 2 stele (rezervă), Lazăr Cârjan

Cinstirea memoriei ofiţerului de miliţie Agache Aurel de către generalul maior cu 2 stele (în rezervă), Cârjan Lazăr

Chestorul Cârjan Lazăr Generalul maior cu 2 stele (în rezervă), Cârjan Lazăr a fost coleg de şcoală cu ofiţerul de miliţie Agache Aurel
La şcoala de ofiţeri de miliţie de la Băneasa

După absolvirea şcolii de ofiţeri de miliţie de la Băneasa, drumurile celor doi ofiţeri se despart. Fiecare îşi urmează cariera în domenii diferite în cadrul Miliţiei.
La fel şi destinele celor doi urmează cursuri diferite. Cariere diferite care arată diferența de gândire și de atitudine față de viață a celor doi. Dacă ofițerul de miliție Agache Aurel s-a afundat într-o promiscuitate profesională și personală, într-un orășel minuscul de provincie în care a devenit un mic dictator local ce a deranjat și supărat foarte multă lume prin atitudinea sa extrem de agresivă, în schimb ofițerul de miliție Cârjan Lazăr a dat dovadă de abilitate și a avansat treptat pe scara ierahică în funcții tot mai mari schimbând destul de des domiciliul astfel încât să nu se plafoneze într-un mediu local static care ar fi putut da naștere în timp la adversități și sentimente de ură cu risc de explozie.
Și a venit și decembrie 1989.
De altfel domnia sa recunoaște senin că a existat și un dram de șansă. ”...Ministrul Nicolae Militaru ar fi dorit să ne lichideze pe toți fără nici o excepție! Mulțumesc lui Dumnezeu că cineva l-a împiedicat să-și pună planul în aplicare! Și-i mai mulțumesc că în acele zile dezlânate n-am fost într-unul din orașele care au ajuns ținte și au înfundat pușcăriile toți cei care s-au aflat pe anumite funcții în aparatul de stat, chiar dacă au fost simpli spectatori ai evenimentelor.....” 1
În timp ce ofiţerul de miliţie Agache Aurel este ucis şi batjocorit de o mulţime ucigaşă, ofiţerul de miliţie Lazăr Cârjan este purtat de valul revoluţiei din decembrie 1989 în vârful Inspectoratului de Poliţie Bihor pe care îl conduce până în anul 1997. - ”Dacă revoluția ar fi întârziat câteva luni, în loc de lauri aș fi primit șuturi în fund. Asta în cel mai fericit caz, căci mulți colegi de breaslă au fost închiși fără nici o vină sau au plătit cu viața” 2
Din acest moment cariera domnului Cârjan Lazăr urmează o traiectorie ascendentă:
Prin decretul prezidenţial nr. 219 din 17 noiembrie 1994 i-a fost acordat gradul  de general-maior.
Pe data de  03 noiembrie 2006, prin decretul prezidenţial nr. 1226, i-a fost acordat următorul grad profesional - chestor principal de poliţie.
A ocupat  funcţia de şef al Direcţiei Poliţiei Judiciare din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei.
A ocupat după aceea funcţia de consilier al secretarului de stat al Ministerului de Interne Gheorghe Zaharia.
În toamna anului 2003 a fost numit director adjunct al Direcţiei Informare şi Relaţii Publice din cadrul MAI.
Ultima funcţie deţinută în cadrul Ministerului de Interne a fost cea de şef al Direcţiei Generale de Paşapoarte.
La data de 12 februarie 2008 preşedintele Traian Băsescu a semnat decretul privind încetarea raporturilor de serviciu ale domnului chestor principal de poliţie Cârjan Lazăr cu Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. Era cel mai vechi poliţist român în activitate.
În toată această perioadă el nu a uitat de colegul său de şcoală, omorât şi batjocorit.
Fiind principalul coordonator al comitetului de organizare a întrunirii promoţiei de ofiţeri de miliţie 1965-1968 care a avut loc la Băile Felix în perioada 30 septembrie 1995 - 01 octombrie 1995 a trimis familiei Agache un ajutor financiar în valoare de 3.500.000 lei din partea tuturor colegilor de şcoală a lui Agache Aurel.
La prima întâlnire a promoției noastre, pe care am organizat-o eu la Băile Felix în anul 1995, l-am comemorat pe Agache în bisericuța de lemn din stațiune.” 3
Într-o scrisoare emoţionantă din data de 07 octombrie 1995 generalul de Brigadă Cârjan Lazăr scria despre colegul său Agache Aurel: "Noi toţi cei care l-am cunoscut am apreciat întotdeauna nobleţea caracterului său, firea deschisă şi sinceră, ataşamentul faţă de soţie şi cei 5 copii, abnegaţia de care a dat dovadă în lupta pentru triumful adevărului. Zilele fierbinţi ale ultimei luni din anul 1989 l-au găsit la datorie slujindu-şi cu credinţă instituţia, libertăţile şi drepturile cetăţeneşti. Mâini criminale, de un neînchipuit sadism, au curmat în chip bestial viaţa celui care a fost maiorul Aurel Agache. Întreprindem, doamnă, acţiuni în scopul declarării maiorului Aurel Agache ca erou martir al revoluţiei.
Spuneţi copiilor dumneavoastră că tatăl lor a fost un adevărat erou, iar amintirea lui trebuie să rămână de-a pururi în sufletele lor cinstindu-i memoria prin fapte demne de omul care a fost Aurel Agache."
Într-o scrisoare de răspuns, pe data de 18 octombrie 1995,  Agache Aurel Dionisie a mulţumit pentru ajutorul financiar primit : "Aş vrea să vă spun că tatăl meu este Erou Martir al Revoluţiei Române încă de când autorităţile statale au conferit acest titlu ". Totodată acesta a solicitat un sprijin pentru primirea de informaţii necesare pentru publicarea unei broşuri micuţe şi simple în care să se parcurgă toate treptele profesionale ale carierei sale, cu realizările aferente dar şi cu greşerile inerente, iar în partea a doua să fie arătat felul în care a murit. Toate acestea reliefate fără patimă şi mai ales fără incriminări.
Totodată Agache Aurel Dionisie a mai subliniat că "Eu ştiu că tatăl meu ar considera acest omagiu demn de numele lui, deoarece principiile adevărului şi onestităţii care l-au călăuzit o viaţă întreagă ar fi respectate prin prezentarea realităţii fără o hiperbolizare a imaginii sale, fără transformarea într-un mit ci pur şi simplu prin relevarea faptului că o tragedie nedreaptă l-a împiedicat să-şi arate adevărata sa valoare în noile condiţii de libertate şi democraţie."
Această scrisoare, menită a mai reduce din alura pompoasă a unor cuvinte care probabil nu își găseau locul (gen: ”l-au găsit la datorie slujindu-şi cu credinţă instituţia, libertăţile şi drepturile cetăţeneşti”), a rămas fără răspuns, însă în momentul în care în decembrie 1999 Agache Aurel Dionisie i-a cerut sprijinul pentru comemorarea aşa cum se cuvine a ofiţerului de miliţie Agache Aurel, domnul general maior cu 2 stele (în rezervă) Cârjan nu a ezitat nici un moment şi a organizat o slujbă de comemorare la catedrala ortodoxă din Sfântu Gheorghe, precedată de o depunere de coroane de flori la troiţa eroilor.
Totodată a vegheat şi acţiunea lui Agache Aurel Dionisie, solicitând ca acesta să fie protejat din umbră de eventualii agresori care ar fi încercat să-l împiedice să aprindă o lumânare şi să depună un trandafir roşu la locul uciderii lui Agache Aurel în centrul oraşului Târgu Secuiesc.
La începutul anului 2001 Agache Aurel  Dionisie a solicitat din nou sprijin pentru reînhumarea tatălui său la Codlea.
Şi de această dată, la 19 mai 2001 domnul general maior cu 2 stele (în rezervă)  Cârjan Lazăr a organizat într-un mod deosebit de frumos şi înălţător reînhumarea colegului său Agache Aurel la Codlea.
Ceremonia de reînhumare precum si ceremonialul si onorurile militare cuvenite unui ofiţer superior, erou martir căzut la datorie, au fost organizate cu sprijinul Inspectoratului General al Poliţiei din România, a Inspectoratului Judeţean de Poliţie Covasna, condus de domnul colonel Scurtu Constantin (pentru slujba de comemorare de la Târgu Secuiesc), şi a Inspectoratului Judeţean de Poliţie Braşov condus atunci de colonelul Bucur Mircea.
”Iar la 11 ani de la tragica sa moarte, la cererea familiei i-am organizat strămutarea osemintelor la Codlea. Am apelat la câțiva colegi, ca să nu tulburăm prea mult apele, dar ne-am adunat mai mulți decât mi-aș fi dorit: Mircea Artenie, Gheorghe Baldovin, Gheorghe Bandea, Liviu Mihai Beiușan, Gheorghe Constantin, Sebastian Erhan, Ilie Fleacă, Gheorghe Oprea, Gheorghe Măgureanu, Gheorghe Potrea, Valeriu Răvoiu, Mihai Sarca, Marin Stanciu, Vasile Urse. (Din păcate unii dintre ei ne-au părăsit între timp).
Cu mine a venit și generalul în rezervă Aurelian Stan, fostul comandant al Școlii de ofițeri.
Discutasem la telefon cu Înalt Prea Sfințitul Ioan, episcopul Harghitei și Covasnei, originar din Bihor, pe care l-am rugat să oficieze slujba de pomenire. Ne-am dat întâlnire la Biserica ortodoxă din Târgu Secuiesc, unde am așteptat coloana din Moldova.
Aveam aprobarea generalului Nicolae Berechet, dar mă așteptam la o reacție din partea maghiarilor. Ploua torențial când sicriul a fost așezat în Biserică. Fiul lui Agache mi-a spus că trupul tatălui său a rămas aproape intact, ca și uniforma cu care a fost înmormântat. Doar câțiva nasturi aveau urmă de rugină. Sicriul a rămas în stare bună și nu a trebuit să-l înlocuiască.
Părintele Ioan a ținut o slujbă scurtă și emoționantă, spunându-ne printre lacrimi, că Dumnezeu i-a hărăzit lui Agache statulul de martir. Am pornit spre Codlea tulburați de întorsătura pe care o luaseră lucrurile, căci se adunaseră peste 30 de autoturisme, cu antemergător oferit de șeful Inspectoratului Covasna, colonelul Constantin scurtu. La biserica din Codlea am avut parte de o ceremonie impresionantă, organizată de comisarul-șef Mircea Bucur, șeful de la Brașov, cu gardă de onoare și fanfară militară. Simțeam furnicături în tot corpul și mă gândeam că prietenul nostru și-a găsit în sfârșit, liniștea, și așteaptă răbdător să ne întâmpine în ceruri.” 4

Chestorul Cârjan Lazăr Chestorul Cârjan Lazăr la mormântul ofiţerului de miliţie Agache Aurel Chestorul Cârjan Lazăr

Dacă pe latura sprijinului material acordat unei familii aflate în impas la începutul anilor 90 precum și pe latura comemorativă, gesturile domnului general maior cu 2 stele (în rezervă) Cârjan Lazăr vor rămâne pentru membrii familiei Agache ca un punct de reper, într-o lume atât de imorală şi de insensibilă, precum şi ca un simbol al unei prietenii şi mai ales a unei solidarităţi umane deosebite care a trecut peste moarte, nu pot să nu remarc precauția și distanțarea clară față de implicațiile juridice ale cazului. 
Domnia sa, având o vastă cultură juridică precum și o experiență de o viață întreagă ca militar și ulterior ca funcționar public cu statut special al statului român, a considerat că este suficient ca contribuția domniei sale în acest caz să se limiteze strict la latura umanitară, spunându-mi chiar în 2001 că este suficient ce am făcut eu în acest caz și că este momentul ”să mă opresc”. Astfel domnul general îmi transmitea un mesaj subliminal din biroul său de pe Bulevardul Ștefan Cel Mare din București că n-ar fi trebuit să existe plângerile la CEDO împotriva statului român și maghiar, plângerile penale împotriva procurorilor care au tergiversat cazul, executarea sentinței pe latura penală și civilă în Ungaria.
Invocând motive mai mult sau mai puțin formale, domnia sa s-a delimitat cu claritate de orice acțiune făcută de mine ulterior anului 2001, relația dintre noi limitându-se la o corespondență informală din partea mea și ca și corolar în această privință la un refuz tacit de sprijinire în vreun fel sau altul a acțiunilor mele în special în cursul anului 2011 când am încercat să impulsionez statul maghiar să ducă la îndeplinire o anchetă eficientă împotriva a doi dintre cei condamnați în România. 
Acest lucru nu știrbește cu nimic acțiunile umanitare de excepție făcute de domnul general Cârjan înainte de anul 2001, reliefând doar o latură cinică ce derivă probabil din vasta experiență profesională a distinsului domn general, de a nu comenta și de a nu încuraja acțiunile îndreptate împotriva statului român, a instituțiillor acestui stat (președinție, parchet, etc) și de a nu achiesa la acțiuni juridice ce nu pot avea sorți de izbândă. Domnia sa rămâne un caracter de excepție, un suflet mare și generos care a știut să contribuie decisiv la simbolistica necesară omagierii jertfei unui coleg și prieten. 
Pentru acest lucru îi mulțumesc din suflet. 
Cuvintele sale ”Spuneţi copiilor dumneavoastră că tatăl lor a fost un adevărat erou, iar amintirea lui trebuie să rămână de-a pururi în sufletele lor cinstindu-i memoria prin fapte demne de omul care a fost Aurel Agache", au fost respectate, poate chiar mai mult decât se aștepta domnia sa, totodată reversul medaliei arătându-ne că viața este câteodată prea surprinzătoare pentru ca toate evenimentele care nu se încadrează în tiparul unei gândiri etalonate să se ridice la măreția ideilor și principiilor care o călăuzesc.
_______
1. Citat din cartea ”Promoția 1968, la datorie!” pagina 128.
2. Citat din cartea ”Promoția 1968, la datorie!” pagina 126.
3. Citat din cartea ”Promoția 1968, la datorie!” pagina 126.
4.  Citat din cartea ”Promoția 1968, la datorie!” paginile 126 - 127. 
 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel