Răspunsul în limba română al familiei Agache la punctul de vedere al guvernului în cauza 2712/02
Proceduri juridice externe iniţiate de Agache - Plângerea 2712/02 de la CEDO
Domnului Santiago Quesada

Grefier de Secţie

Secţia a Treia

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Bucureşti, la 12. 08. 2008

Cererea nr. 2712/02

Agache şi alţii c. România

Vă înaintăm ataşat:

a. Punctul de vedere al Petenţilor faţă de observaţiile Guvernului sub aspectul admisibilităţii cererii - ratione temporis si al caracterului întemeiat al plângerii, în fapt şi în drept.

I. Expunerea Faptelor

I.1. Expunerea faptelor în ceea ce priveşte uciderea lui Agache Aurel la data de 22.12. 1989.

I.2. Finalizarea urmăririi penale în ceea ce priveşte uciderea lui Agache Aurel la data de 22.12. 1989.

I.3.             Executarea sentinţei penale în ceea ce priveşte uciderea lui Agache Aurel la data de 22.12. 1989.

I.4. Executarea sentinţei penale în ceea ce priveşte latura civilă pentru cele trei persoane care au fugit în Republica Ungară. (Filip Orban Daniela Kamilla, Konrad Ioan, Paizs Octavian).

II. În drept.

II. 1 Drept intern aplicabil în cauză.

II. 2.          Privind admisibilitatea cererii - Excepţia incompatibilităţii ratione temporis.

II. 3.          Privind observaţia articolului 2 din Convenţie, adus sub partea procedurală.

b. Cerere de daune pentru o satisfacţie echitabilă (confidenţial conform procedurii CEDO)

c. Opis documente.

Având în vedere lipsa de reacţie a autorităţilor din România  apreciem că este imposibilă o înţelegere amiabilă cu Guvernul României şi nici nu o mai găsim oportună.

Cu consideraţie, pentru petenţi.

avocat Mariana Ştefan

I.           EXPUNEREA CAUZEI ÎN FAPT

I.1        Expunerea faptelor în cazul uciderii lui Aurel Agache în data de 22.12.1989

Colonelul Post Mortem  Agache Aurel s-a născut pe data de 14 august 1946 în comuna Podu Turcului, jud. Bacău şi a decedat fiind ucis în chinuri pe data de 22 decembrie 1989 la Târgu Secuiesc, jud. Covasna.

A absolvit Facultatea de Drept  (1970) şi Facultatea de Istorie, 1982. A lucrat în aparatul de miliţie (poliţie) în perioada 14 august 1968 - 22 decembrie 1989, în domeniul prevenirii şi combaterii infracţionalităţii economice, în raza de competenţă a miliţiei oraşului Târgu Secuiesc (jud. Covasna), cu excepţia perioadei cuprinse între 15 octombrie 1986 - 15 octombrie 1988 când a îndeplinit funcţia de şef al miliţiei oraşului Baraolt (jud. Covasna).

Colonelul Post Mortem Aurel Agache, fostul şef al formaţiunii economice de la Miliția Tg. Secuiesc (în prezent Politia) a fost prins în oraş şi bătut în mod bestial până când a decedat, după care i-au profanat cadavrul. În urma decesului colonelului Agache Aurel, au rămas fără sprijinul părintesc al tatălui 4 copii minori, dar şi soţia acestuia.

În acest timp, petenta, AGACHE ILEANA, însoţită de cei 4 copii minori - Agache Ioan: 17 ani, Agache Ovidiu 16 ani, Agache Ileana 12 ani, Agache Liviu 10 ani, au fost nevoiţi să fugă din locuinţă şi să se refugieze în judeţul Bacău. În această perioadă, petenta nu a  mai putut să se prezinte la muncă şi a fost dată afară de la fabrica de confecţii din Târgu Secuiesc, pentru că a lipsit nemotivat 30 zile, iar autorităţile din România au fost în imposibilitate să controleze situaţia şi să-i asigure protecţie

Prin decretul nr. 110 din 13 decembrie 1991 privind conferirea titlului de "erou-martir al revoluţiei române din decembrie 1989" şi a medaliei "Revoluţia română din decembrie 1989", Agache Aurel a primit titlul de "Erou Martir al Revoluţiei Române din decembrie 1989"

În 1999, Preşedintele României Emil Constantinescu i-a acordat Medalia şi Titlul Aniversar "10 Ani de la Revoluţia Anticomunistă din România"

Pe data de 13 aprilie 2006 ofiţerul Agache Aurel este reconfirmat ca Erou Martir în cadrul unei proceduri efectuate pe baza prevederilor legii 341/2004.

Potrivit Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ofiţerul de miliţie Agache Aurel nu a colaborat cu organele fostei securităţi comuniste ca poliţie politică, conform deciziei C.N.S.A.S. nr. 1113 din 31.10.2006.

Fiind grav rănit, ofiţerul a încercat să fugă din sediul Miliţiei, dar a fost urmărit de un grup mare de persoane până în centrul oraşului, unde a cerut ajutorul lucrătorilor unei farmacii. Din mulţime s-au desprins patru-cinci persoane neidentificate care au intrat în sediul farmaciei şi l-au scos afară pe ofiţer. A fost lovit fără milă şi doborât la pământ.

Două maşini ale Salvării au intervenit pentru transportarea victimei la spital, însă elemente violente l-au tras afară din autovehicul pe ofiţer, continuând să-l agreseze. În acest timp, pentru salvarea victimei au intervenit medicii Spitalului obstetrică-ginecologică, dar şi aceştia au fost agresaţi şi ameninţaţi, neputând să acorde ajutorul necesar. Multiplele leziuni provocate prin lovire au cauzat moartea ofiţerului, iar după ce s-a constatat că a decedat, asupra cadavrului s-au efectuat acte de profanare.

Astfel, pe un ochi i s-a pus o monedă, în celălalt emblema de pe caschetă, pe gură i s-a pus un şobolan mort, în final încercându-se arderea cadavrului prin aprinderea îmbrăcămintei. Un număr mare de persoane s-au postat în apropierea cadavrului, nepermiţând ridicarea acestuia. În jurul orelor 18,00 a fost organizat un marş în centrul oraşului cu lumânări aprinse, iar în timpul trecerii pe lângă cadavru multe persoane l-au scuipat şi lovit cu picioarele. După terminarea marşului, când circulaţia pietonală s-a rărit, două persoane au luat cadavrul si l-au depus pe o stradă în întuneric, transportându-l la morga spitalului orăşenesc, unde a rămas până la data de 28.12 1989, când a fost trimis la laboratorul de medicină legală Sf. Gheorghe.

În seara zilei de 22.12 1989, după lăsarea întunericului, un grup numeros de persoane a pătruns în locuinţa ofiţerului pe care au devastat-o, furând bunurile mobile, iar ce n-au putut transporta au distrus. În final, au intenţionat să incendieze imobilul, dar au fost împiedicaţi de vecinii ale căror locuinţe puteau fi puse în pericol.

Cauza s-a înregistrat la Parchetul Covasna  (fosta  Procuratura) sub nr. 129/P/1990 (şi nu 219/P/1990 cum susţine Guvernul, probabil dintr-o eroare materială) şi a fost repartizată procurorului criminalist Fabian Karoly.

În rechizitoriu (actul de inculpare) redactat de procuror se reţine că: „ajungând în stradă, în faţa sediului miliţiei, victima a fost „luată în primire" de 2-3 persoane, rămase neidentificate, care i-au aplicat mai multe lovituri acestuia.

În vederea liniştirii spiritelor au intervenit, martorii Csesznék Olivér şi Kratochwil Lászlo, astfel că victima, a putut să scape, şi s-a îndreptat în fugă spre centrul oraşului (a se vedea în acest sens declaraţiile martorilor Bandi Ioana (fila 23-24)-[129/P/1990]; Vántsa Gyula (fila 26)-[129/P/1990] şi Csesznék Olivér  (fila 28 verso)-[129/P/1990].

Victima, ajungând în centru a fost lovit din nou lângă fântâna din parc după care a încercat să scape de mulţime refugiindu-se în farmacia din clădirea maternităţii. Şi din farmacie a fost scos, agresiunile fiind continuate în faţa clădirii.

Martorul Kele Mihai - medic ginecolog - văzând violenţele a cerut telefonic o salvare (fila 31)-[129/P/1990].

A şi apărut maşina salvării  adusă de numitul Bara Németh - Ludovic (fila 32-33)-[129/P/1990], cei doi tineri Csessznék Olivér   şi Kratochwil  Lászlo au intervenit din nou, şi au urcat victima în autovehicul (fila 29)-[129/P/1990].

Mulţimea a împiedicat plecarea maşinii astfel că victima a fost scoasă din salvare şi lovit din nou.

În declaraţiile martorilor Kozma Gizella (fila 50)-[129/P/1990] şi Vardo Vilmos (fila 56)-[129/P/1990] rezultă că persoanele care l-au scos pe victimă din salvare au fost inculpaţii  HÉJJA DEZIDERIU, PAIZS OCTAVIAN, împreună cu învinuitul Reiner Anton, care i-au şi aplicat mai multe lovituri acestuia.

Aceeaşi martori - Kozma Gizella şi Vardo Vilmos - cărora se alătură şi martorul Hosu Petru (fila 43-47)-[129/P/1990] au remarcat „ferocitatea" cu care inculpata  Filip ORBÁN Daniela Kamilla îl lovea pe victimă, strigând „tu l-ai băgat pe tata la puşcărie" .

Văzând că agresiunea continuă, medicul Kele Mihail, solicită o nouă maşină a salvării, şi coboară împreună cu un alt medic - Kelemén András, cu care încearcă să pună victima în maşina sosită între timp. Nu reuşesc, deoarece sunt ameninţaţi, şi astfel cei doi medici renunţă şi se retrag.

Şi martora Măgurean Erzsébet, a intervenit în ambele cazuri, când au sosit maşinile salvării pentru a-l ajuta pe maiorul Agache Aurel, dar a fost împiedicată să o facă (fila 35)-[129/P/1990].

De remarcat faptul că, inculpata Filip ORBÁN  Daniela Kamilla, l-a lovit pe victimă, inclusiv cu tocul de la cizma cu care era încălţată, după care sărea pe zona toracică a acestuia(fila 49-54)-[129/P/1990] .

Spre finalul agresiunii, a apărut şi intervenit martora Pinti Hilda Szilvia, care, după ce a „luat pulsul" victimei şi a constatat că încă trăieşte a solicitat celor din jur, ca ofiţerul să fie dus la spital.

Atunci a intervenit numitul Konrád Ioan, care l-a lovit pe victimă cu piciorul în zona gâtului şi în piept, după care a afirmat că „nu mai este nevoie să fie dus la spital pentru că este mort" ( fila 63 verso)-[129/P/1990].

Ultimul agresor identificat este Kanabé Sándor - István, care s-a destăinuit martorului Elekes Csaba despre faptul că „şi el a bătut pe miliţianul din centru" (fila 58 verso)-[129/P/1990].

Agresarea şi prezenţa inculpaţilor este certificată şi de martorul Duka Eugen, care în acele momente se întorcea din cursă şi traversa centrul oraşului  cu autovehiculul din dotare (fila 62)-[129/P/1990].

Identificarea făptuitorilor s-a făcut pe baza recunoaşterii fotografiilor lor - de asistente la serviciul evidenţa populaţiei din cadrul Poliţiei Târgu Secuiesc (fila 52; 65 bis)-[129/P/1990].

Victima Agache Aurel, în urma multiplelor leziuni suferite a decedat pe loc.

Din raportul de constatare medico - legală nr. 265/Aut/28.12 1989, rezultă că moartea acestuia a fost violentă, ea s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic, ca urmare a unui politraumatism cranio - cerebral şi abdominal (fila 4)-[129/P/1990].

Concluziile Laboratorului de medicină legală Covasna sunt confirmate de către Comisia de control şi avizare a actelor medico - legale Tg. Mureş (fila 5)-[129/P/1990].

Inculpata FILIP ORBÁN DANIELA KAMILLA, este în vârstă de 31 ani, fără antecedente penale (fila 97-98)-[129/P/1990].

După punerea ei în libertate, la expirarea termenului de 30 de zile de arest preventiv, inculpata a plecat temporar în Ungaria, de unde nu s-a mai înapoiat (fila 96)-[129/P/1990].

În primele declaraţii date la 28.11. 1991 a recunoscut faptul că s-a aflat în centru oraşului şi că a aplicat două lovituri cu vârful cizmei, fiind oprită din „activitate" de tatăl ei (fila 74-77)-[129/P/1990].

La interogatoriul din 29.11.1991, inculpata revine şi arată că a fost împreună cu tatăl ei  în zona incidentului, dar ea nu l-a lovit pe ofiţer (fila 78-83)-[129/P/1990].

Prezenţa inculpatei şi participarea la actele de violenţă asupra maiorului Agache Aurel sunt dovedite de martorii Hosu Petru (fila 43-47)-[129/P/1990] care precizează că aceasta a sărit cu picioarele pe abdomenul şi toracele victimei şi l-a lovit cu piciorul, iar martorii Vardo Vilmos (fila 53-57)-[129/P/1990] şi Kozma Gizella (fila 49-51)-[129/P/1990] arată că inculpata s-a descălţat şi cu tocul cizmei ce era din fier a aplicat mai multe lovituri maiorului, în regiunea capului şi abdomen împrejurare confirmată şi de martorul Duka Eugen (fila 60-62)-[129/P/1990].

Inculpatul PAIZS OCTAVIAN este în vârstă de 63 de ani, fără antecedente penale (fila 140 - 142)-[129/P/1990].

Arată că a fost la locul agresiunii, dar nu recunoaşte  săvârşirea faptelor (fila 119-129)-[129/P/1990].

Afirmaţiile inculpatului sunt combătute prin declaraţiile martorilor ORBÁN Andrei Alexandru (fila 36-38) Vardo Vilmos  (fila 53-57)-[129/P/1990] şi Kozma Gizella (fila 49-51)-[129/P/1990] care arată că, el era cel care nu a lăsat şoferul salvării să ducă pe maior la spital, şi împreună cu inculpatul HÉJJA Dezideriu l-au tras din maşină pe maior, şi au continuat să-l lovească.

Inculpatul HÉJJA DEZIDERIU este în vârstă de 51 de ani. A suferit o condamnare de un an închisoare a cărui executare a fost suspendată, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 37 alin.1 din D328/1966, prin sentinţa penală nr.138/1991 (fila 116-117)-[129/P/1990].

Este singurul dintre făptuitori care recunoaşte că a participat la agresiune şi că având în mână o coadă de steag l-a lovit de 5-6 ori în regiunea abdominală pe victimă, iar împreună cu inculpatul Paizs Octavian nu a lăsat şoferul salvării să-l ducă la spital, fiind dat jos din maşină şi lovit în continuare (fila 99-105)-[129/P/1990].

Martorii Hosu Petre (fila 43-47)-[129/P/1990], Vardo Vilmos (fila 53-57)-[129/P/1990] şi Kozma Gizella (fila 49-51)-[129/P/1990] confirmă aceste împrejurări.

Învinuitul REINER ANTON în vârstă de 49 de ani, fără antecedente penale (fila 146)-[129/P/1990].

Recunoaşte că a participat la evenimente şi că a fost prezent în centru oraşului, dar nu recunoaşte participarea la agresarea victimei. Arată doar, că intrând în sediul Consiliului  popular „i-a dat două palme primarului de atunci Becsek" (fila 144-145)-[129/P/1990].

Participarea învinuitului la agresarea victimei se probează cu depoziţiile martorilor Vardo Vilmos (fila 53-57)-[129/P/1990] şi Kozma Gizella (fila 49-51)-[129/P/1990].

Învinuitul KONRÁD IOAN este în vârstă de 30 de ani, este plecat în Ungaria, şi dat în urmărire generală prin adresa 5518/1992 a IPJ Covasna (fila 70-71)-[129/P/1990].

Din investigaţiile făcute, rezultă că acesta „participă la antrenamente de karate" şi este „cunoscut ca fiind  mare consumator de alcool" (fila 78)-[129/P/1990].

Vinovăţia acestuia este probată prin declaraţiile martorei Pinti Hilda Szilvia (fila 63)-[129/P/1990].

Făptuitorul nu a putut fi audiat, deoarece a părăsit ţara, tatăl acestuia Konrád Ioan sen. confirmă şi el, prezenţa lor în centrul oraşului (fila 64-65)-[129/P/1990].

Învinuitul KANABE SÁNDOR-ISTVÁN nu a putut fi audiat, deoarece la data de 05.08 1990, în urma unui accident de circulaţie a decedat (fila 68)-[129/P/1990].

Participarea acestuia la agresarea victimei se probează prin declaraţia martorului Elekes Csaba, căruia i-a povestit că şi el „a bătut pe miliţianul din centru" (fila 58-59)-[129/P/1990]".

I.2.       Modul în care a fost finalizată urmărirea penală în cazul uciderii lui Aurel Agache în data de 22.12.1989

Cauza s-a înregistrat la Parchetul Covasna  (fosta  Procuratura) sub nr. 129/P/1990 şi a fost repartizată procurorului criminalist Fabian Karoly.

Până în anul 1992, procurorul criminalist Fabian Karoly a administrat probe, însă după această dată nu a mai îndeplinit nici un act de procedură.

14 decembrie 1995: Prin adresa nr. 124.527 Inspectoratul General al Poliţiei se plânge la Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie al României, în contextul identificării autorilor unor duble asasinate că activităţile efectuate nu au fost întotdeauna de calitate, executarea acestora nu s-a realizat la timp, ceea ce a condus la unele disfuncţionalităţi în conlucrarea dintre Parchet şi poliţie, iar randamentul cercetărilor a fost considerabil diminuat. Şi printre exemplele date se referă şi la dosarul uciderii tatălui meu (la capitolul dedicat judeţului Covasna).- Anexa C1.

24 ianuarie 1996: Prin adresa nr. 01192, poliţia oraşului Târgu Secuiesc, formaţiunea Poliţiei Criminale, solicită Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, autorizarea efectuării unor percheziţii la domiciliul lui Konrad Ioan şi la domiciliul lui Konrad Beata, părinţii urmăritului general nr. 5518/1992  Konrad Ioan, în vederea identificării unor înscrisuri din care să reiasă unde se află acest urmărit.

29 ianuarie 1996: Procurorul criminalist Fabian Karoly emite cele două mandate de percheziţie solicitate de poliţie pe data de 24 ianuarie 1996.

31 ianuarie 1996: Prin adresa nr. 01192, poliţia oraşului Târgu Secuiesc, formaţiunea Poliţiei Criminale, comunică Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna că cele două mandate de percheziţie nu au fost efectuate.

06 martie 1996: Prin adresa cu nr.1548/C/652/1996, Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie al României, Secţia de urmărire penală şi criminalistică solicită Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov să verifice situaţia fiecărui dosar şi să stabilească dacă disfuncţionalităţile sunt reale şi a măsurilor ce trebuie luate pentru soluţionarea judicioasă şi operativă a cazurilor respective. - Anexa C2.

20 iunie 1996: Prin adresa cu nr. 368/II/8/1996 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov răspunde solicitării Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie al României, Secţia de urmărire penală şi criminalistică şi comunică stadiul de nelucrare în care se află cele două cazuri din judeţul Covasna, menţionând că «Parchetul de pe lângă Curtea de Apel nu a avut cunoştinţă de aceste cauze, neraportate în statistică de Parchetul Covasna şi neprezentate la controalele de fond şi tematice efectuate de procurorii inspectori, procurorul criminalist sau procurorul şef al secţiei de urmărire penală». Deci cu alte cuvinte cele două dosare printre care şi dosarul uciderii tatălui meu au fost dosite şi ascunse chiar şi faţă de parchetul ierarhic superior. - Anexa C3.

Concluzia: în perioada de la debutul anchetei, dar şi după data de 20 iunie 2004, până la 20 iunie 1996  dosarul uciderii colonelului post mortem Agache a fost în nelucrare şi ascuns  chiar şi faţă de Parchetul ierarhic superior.

Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie al României, Secţia de urmărire penală şi criminalistică emite un ordin cu nr. 3204/1996 privind şi cauza uciderii lui Agache Aurel (aşa cum reiese din ordinul intern al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel din 28 iunie 1996).

28 iunie 1996: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel emite o dispoziţie internă cu nr. 1 unde se prezintă un plan de lucru amănunţit cu scadenţe lunare şi periodice. Acest plan nu a fost dus la îndeplinire sub nici o formă. - Anexa C4.

10 septembrie 1997: După 15 luni de la emiterea dispoziţiei interne nr.1, domnul Ovidiu Handrea, procuror inspector la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în urma unui control de fond la unităţile Ministerului Public din judeţul Covasna, face o informare în care constată că, deşi dosarul uciderii tatălui meu a făcut obiectul verificărilor Parchetului General în cursul verii anului 1996, când a fost depistat ca fiind în nelucrare, totuşi la momentul informării nu s-a mai făcut absolut nimic în pofida dispoziţiei interne nr.1 din 28 iunie 1996 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, şi aduce această stare de lucru la cunoştinţa conducerii Parchetului pentru a lua măsurile ce se impun pentru grabnica lui soluţionare. Totodată aduce la cunoştinţă şi faptul că procurorul criminalist Fabian Karoly nu mai doreşte să efectueze urmărirea penală, deoarece este foarte aglomerat în activitatea sa şi el şi familia sa au fost ameninţaţi de persoane neidentificate (la telefon) că vor fi omorâţi pentru faptul că efectuează urmărirea penală în cauză. - Anexa C5.

În urma informării procurorului Handrea Ovidiu din data de 10 septembrie dosarul nr. 129/P/1990 a fost transferat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov unde a fost creat un dosar cu nr. 420/P/1997. - Anexa C6.

12 septembrie 1997: Dosarul nr. 129/P/1990 a fost solicitat de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna.

15 septembrie 1997: Dosarul nr. 420/P/1997 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a fost înregistrat la această unitate de parchet. Dosarul a fost repartizat spre soluţionare domnului procuror IONEL POPENECIU. Procurorul Ionel Popeneciu este procurorul care nu a respectat dispoziţia internă nr.1 din 28 iunie 1996 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov. - Anexa C7.

10 octombrie 1997: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a solicitat Serviciului de  Evidenţă a Populaţiei din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Covasna, informaţii despre Filip Orban Daniella Kamilla. - Anexa C11.

Din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, aflate în dosarul nr. 420/P/1997 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, nu rezultă data la care au fost emise citaţiile pentru PAIZS OCTAVIAN, HEJJA DEZIDERIU, ORBAN ANDREI şi FILIP ORBAN DANIELLA. - Anexa C9.

Conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare, PAIZS OCTAVIAN şi HEJJA DEZIDERIU au fost citaţi în calitate de învinuiţi. - Anexa C97.

14 octombrie 1997: Paizs Octavian şi Hejja Dezideriu sunt audiaţi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov. La aceste audieri cei doi au reprezentaţi de către avocatul Laczko David Geza. Din actele dosarului nu rezultă dacă numiţii PAIZS OCTAVIAN şi HEJJA DEZIDERIU au fost prezenţi la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov. În dosar nu sunt date referitoare la eventuale proceduri judiciare desfăşurate faţă de susnumiţi. - Anexa C97.

14 octombrie 1997: Prin adresa nr. 420/P/1997, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, restituie Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, dosarul 129/P/1990 privind pe cei trei inculpaţi la aceea dată (Hejja Dezideriu, Filip Orban Daniella Kamilla şi Paizs Octavian) şi solicită ca până la termenul din 10 noiembrie 1997 să ia măsurile necesare de finalizare a cercetărilor şi de soluţionare a cauzei. - Anexa C12.

20 octombrie 1997: Serviciul de  Evidenţă a Populaţiei din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Covasna a comunicat  Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov că Filip Orban Daniella Kamilla a părăsit România după ieşirea din arest(1992).

22 octombrie 1997: Dosarul 129/P/1990 a ajuns la data de înapoi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna unde prim-procurorul Luppinger Attila, printr-o rezoluţie olografă, consemnează: «Kiss Alexandru şi Fabian Karoly vor finaliza dosarul ». - Anexa C12.

Din acest moment numele procurorului Fabian Karoly nu mai figurează în acest dosar, acest procuror care a tergiversat cu bună ştiinţă finalizarea dosarului s-a auto-recuzat de facto, observând faptul că celălalt procuror Kiss Alexandru şi-a luat în serios atribuţiile de procuror, că acesta reaudiază 2 martori, audiază părţile vătămate, îl audiază pe Reiner Anton, cel care fusese identificat după poze de martora Kozma Gizzela încă din data de 04 noiembrie 1991, ca fiind participant la uciderea lui Agache Aurel, şi că este ferm hotărât ca să finalizeze acest dosar.

07 noiembrie 1997: Plutonierul Spălmăcan Marius raportează către şeful poliţiei din Târgu Secuiesc, că Orban Daniela Kamilla nu a mai fost semnalată pe raza oraşului Târgu Secuiesc şi că din datele existente rezultă că se află în Ungaria.

În aceeaşi zi plutonierul Spălmăcan Marius raportează către şeful poliţiei din Târgu Secuiesc, că tatăl numitului Konrad Ioan declară că fiul lui nu a mai fost la adresa unde a domiciliat, după evenimentele din 22 decembrie 1989.

11 noiembrie 1997: Procurorul Kiss Alexandru îl audiază pe martorul Ilyes Emeric care declară că îşi menţine în totalitate declaraţia dată pe data de 07 noiembrie 1991.

11 noiembrie 1997: Procurorul Kiss Alexandru îl audiază pe martorul Duka Eugen care declară că îşi menţine în totalitate declaraţia dată pe data de 06 noiembrie 1991, cu precizarea faptului că datorită trecerii a opt respectiv şapte ani nu mai poate să recunoască după fotografii persoanele pe care le-a reţinut din grupul de cetăţeni care l-au agresat pe Agache Aurel.

13 noiembrie 1997: Reclamanta Agache Ileana a fost audiată de procurorul Kiss Alexandru, şi solicită tragerea la răspundere a celor vinovaţi de uciderea soţului ei. De altfel atunci când părţile vătămate au fost chemate pe data de 13 noiembrie 1997, ca să li se ia datele personale şi o declaraţie lui Agache Ileana, procurorul Kiss Alexandru şi-a dat cuvântul de onoare în faţa soţiei şi a celor 5 copii ai victimei Agache Aurel că acest dosar nu va mai fi tergiversat şi că el îl va finaliza cât mai repede cu putinţă.

13 noiembrie 1997: procurorul Kiss Alexandru, constatând că în dosarul 129/P/1990 au fost efectuate toate actele de urmărire penală necesare, în baza art. 250 din codul de procedură penală, l-a chemat pe inculpatul Reiner Anton punându-i în vedere că are dreptul să ia la cunoştinţă de materialul de urmărire penală de la dosar. Inculpatul Reiner Anton a declarat că nu se simte vinovat, că nu a săvârşit infracţiunea şi că nu are probe de solicitat în apărarea sa. În punctul de vedere al guvernului este trecut în mod eronat ca fiind pe data de 14 noiembrie 1997.

13 noiembrie 1997: Procurorul Kiss Alexandru îl audiază pe inculpatul Reiner Anton, cel care fusese identificat după poze de martora Kozma Gizzela încă din data de 04 noiembrie 1991, ca fiind participant la uciderea lui Agache Aurel. El neagă participarea sa la agresarea lui Agache Aurel, că este nevinovat, şi că nu are probe de solicitat în apărarea sa.

14 noiembrie 1997: procurorul Kiss Alexandru constatând că în dosarul 129/P/1990 au fost efectuate toate actele de urmărire penală necesare, în baza art. 250 din codul de procedură penală, l-a chemat pe numitul Paizs Octavian punându-i în vedere că are dreptul să ia la cunoştinţă de materialul de urmărire penală de la dosar. Inculpatul Paizs Octavian a declarat că nu se simte vinovat, că nu a săvârşit infracţiunea şi că nu are probe de solicitat în apărarea sa.

24 noiembrie 1997: Inspectoratul de poliţie al Judeţului Covasna trimite la solicitarea procurorului Kiss Alexandru, din data de 17 noiembrie 1997, cazierele judiciare pentru inculpaţii Paizs Octavian, Hejja Dezideriu, Filip Orban Daniella Kamilla şi Reiner Anton.

24 noiembrie 1997: Inspectoratul de poliţie al Judeţului Covasna trimite la solicitarea procurorului Kiss Alexandru datele personale ale inculpatului Konrad Ioan cu menţiunea „plecat definitiv/Ungaria/1990" şi urmărit general nr. 5518/1992.

Procurorul Kiss Alexandru menţionează,  în adresa sa nedatată, că după săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, acesta a părăsit ţara plecând în Ungaria şi că a fost dat în urmărire generală la data de 08 ianuarie 1992.

24 noiembrie 1997: Plutonierul Basamac Nicolae, din cadrul poliţiei oraşului Târgu Secuiesc, menţionează într-un proces verbal că inculpatul Hejja Dezideriu este internat la spitalul din oraşul Târgu Secuiesc din data de 13 noiembrie 1997.

15 decembrie 1997: Procurorul Kiss Alexandru solicită Inspectoratului Poliţiei judeţului Bacău un cazier judiciar pentru inculpatul Reiner Anton.

15 decembrie 1997: Procurorul Kiss Alexandru solicită Inspectoratului poliţiei judeţului Covasna un cazier judiciar pentru inculpatul Konrad Ioan.

15 decembrie 1997: Procurorul Kiss Alexandru, redactează rechizitoriului în dosarul 129/P/1990.

15 decembrie 1997: Procurorul Kiss Alexandru, sub semnătura prim-procurorului Luppinger Attila, trimite un exemplar al rechizitoriului către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel.

15 decembrie 1997: Procurorul Kiss Alexandru, sub semnătura prim-procurorului Luppinger Attila, trimite un exemplar al rechizitoriului  către Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. Procurorul specifică că a trimis rechizitoriul ca urmare a ordinului 5614 din data de 29 septembrie 1992.

I.3. Procedura privind executarea sentinţei penale în cazul uciderii lui Agache Aurel la 22.12. 1989

24 IANUARIE 2002: Agache Aurel Dionisie solicită Ministerului Justiţiei din România informaţii cu privire la măsurile care au fost întreprinse pentru ca  Filip Orbán Daniela Kamilla, Konrad Ioan şi Paizs Octavian să fie extrădaţi şi ce măsuri se vor lua în continuare pentru ca ei să fie extrădaţi pentru a executa pedeapsa cu închisoarea. - Anexa C22.

30 IANUARIE 2002: prin adresa nr. I/DI/15/24275/2002, Direcţia Relaţii Internaţionale şi Drepturile Omului din cadrul Ministerului Justiţiei comunică lui Agache Aurel Dionisie faptul că procedurile de extrădare au un caracter confidenţial şi nu pot fi comunicate dar specifică faptul că: « în cazul în care cei trei cetăţeni români au şi cetăţenia maghiară, statul ungar nu va acorda extrădarea acestora, fiind însă obligat, potrivit prevederilor art. 6 paragr.2 din Convenţia europeană de extrădare, să preia şi să exercite urmărirea penală împotriva acestora pentru faptele care au determinat condamnarea lor de către instanţa română. »- Anexa C23.

12 FEBRUARIE 2002: Agache Aurel Dionisie comunică Direcţiei Relaţii Internaţionale şi Drepturile Omului din cadrul Ministerului Justiţiei că procedurile de extrădare sunt stopate întrucât Filip Orbán Daniela Kamilla şi Konrad Ioan sunt şi cetăţeni maghiari iar în cazul lui Paizs Octavian Tribunalul Sectorului 5 Budapesta a hotărât extrădarea cetăţeanului român Paizs Octavian către autorităţile române dar la scurt timp ministrul justiţiei din Ungaria, Dávid Ibolya, a refuzat extrădarea acestuia  «din motive umanitare» şi prezintă abordările politice referitoare la consecinţele juridice ale uciderii lui Agache Aurel precum şi declaraţia secretarului de stat în Ministerul Afacerilor Externe NÉMETH ZSOLT care declară că procesul Agache din România este « înrudit cu procesele vremurilor staliniste» şi că « are un caracter etnic » fiind «un proces modern bazat pe criterii etnice » şi că « Punctul de vedere explicit al guvernului maghiar (din care face parte şi Ministrul Justiţiei din Ungaria-notă AAD) este: chiar şi în cazul în care persoanele respective  ar fi comis acele infracţiuni , ar fi trebuit să cadă sub acel decret de amnistiere, deci avem de a face cu o discriminare etnică.  În această situaţie, atât prin căi juridice cât şi prin căi politice dorim să conferim legitimitate punctului de vedere maghiar, atât pe calea Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, cât şi pe calea contactelor politice bilaterale ».

Agache Aurel Dionisie a solicitat în contextul prezentat mai sus Ministerului Justiţiei din România    « să acţioneze în mod ferm şi  profesionist ».- Anexa C24.

28 MARTIE 2002: prin adresa nr. I/DI/15/24275/2002, Direcţia Relaţii Internaţionale şi Drepturile Omului din cadrul Ministerului Justiţiei comunică lui Agache Aurel Dionisie faptul că  Ministerul Justiţiei al Republicii Ungare: « printr-o scrisoare din data de 14 februarie 2002, că acesta a respins cererea de extrădare din Republica Ungară a cetăţeanului român Paizs Octavian, pe considerente umanitare, în temeiul rezervei făcute de statul ungar la articolul 1 din Convenţia europeană de extrădare, potrivit căreia „Ungaria îşi rezervă dreptul să refuze extrădarea pe considerente umanitare, dacă s-ar cauza prejudicii grave persoanei reclamate, de exemplu, din cauza vârstei înaintate a acesteia sau a stării sale ori altă condiţie ce ar putea afecta persoana în cauză, ţinând cont totodată de natura infracţiunii şi de interesele statului solicitant."

Însă potrivit articolului 28 din Legea nr. XXXVIII din 1996 privind asistenţa judiciară internaţională în materie penală, Ministerul Ungar al Justiţiei a înaintat dosarul Procuraturii Generale a Republicii Ungare, pentru luarea în considerare a începerii urmăririi penale împotriva acestuia, pentru faptele reţinute în hotărârea de condamnare pronunţată de instanţa română». - Anexa C25.

28 OCTOMBRIE 2003: Întrucât au trecut peste 19 luni Agache Aurel Dionisie solicită Direcţiei Relaţii Internaţionale şi Drepturile Omului din cadrul Ministerului Justiţiei informaţii despre stadiul procedurii juridice privind executarea sentinţei penale de către cei trei condamnaţi fugiţi în Ungaria. - Anexa C29.

17 NOIEMBRIE 2003: prin adresa nr. 75658/II/2003/15p, Direcţia Relaţii Internaţionale şi Drepturile Omului din cadrul Ministerului Justiţiei comunică lui Agache Aurel Dionisie ordonanţa nr. B.1032/2003/5 din 4 august 2003, emisă de procuratura Judeţeană Békés, Republica Ungară, act reprezentând soluţia dată de autorităţile judiciare ungare cu privire la cererea de preluare a urmăririi penale a numitului Paizs Octavian, formulată de Ministerul Justiţiei la data de 10 octombrie 2002.  De remarcat este faptul că această cerere de preluare a  urmăririi penale a fost făcută de Ministerul Justiţiei din România după ce, cu o zi înainte, pe data de 09 octombrie 2002 Agache Aurel Dionisie a participat în calitate de invitat la cel mai important talk-show din România anului 2002, emisiune în care Agache Aurel Dionisie a făcut celor câteva milioane de telespectatori o descriere amănunţită a cazului uciderii lui Agache Aurel precum şi a consecinţelor  juridice şi a intereselor politice care au gravitat în jurul acestui caz.

Totodată se specifică şi faptul că  « la sesizarea autorităţilor judiciare române competente, Ministerul Justiţiei să solicite autorităţilor judiciare maghiare competente, după caz:

-   preluarea urmăririi penale şi a judecării sus numiţilor, în temeiul prevederilor art. 6 paragraful 2 din Convenţia europeană de extrădare sau

-  preluarea executării pedepselor aplicate sus numiţilor de către Tribunalul Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Protocolul adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptat la Strasbourg la 18 decembrie 1997. » - Anexa C30.

09 DECEMBRIE 2003: Agache Aurel Dionisie a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, autoritatea judiciară română competentă la aceea dată « în baza legii nr. 756/2001 asupra transferării persoanelor condamnate în străinătate, (art.15 alin.8) » să-şi exercite atribuţiile şi competenţele în vederea executării sentinţei penale în ceea ce priveşte pe Filip Orbán Daniela Kamilla şi Konrad Ioan. Totodată Agache Aurel Dionisie a comunicat şi Ministerului Justiţiei din România că a efectuat demersul de mai sus. - Anexa C34.

16 FEBRUARIE 2004: Agache Aurel Dionisie comunică, Direcţiei Relaţii Internaţionale şi Drepturile Omului din cadrul Ministerului Justiţiei, că la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost înregistrată lucrarea nr. 4348/II/5/2003 pentru ca să fie duse la îndeplinire procedurile juridice cu care instituţia sus menţionată este abilitată pe baza Legea nr. 756/2001 asupra transferării persoanelor condamnate în străinătate, (art.15 alin.8), în vederea executării sentinţei pe latura penală în dosarul uciderii lui Agache Aurel. - Anexa C39.

16 FEBRUARIE 2004: Agache Aurel Dionisie trimite Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, traducerile în limba maghiară a celor trei sentinţe (instanţă de fond, Curte de Apel şi Curtea Supremă de Justiţie) pentru a se urgenta executarea sentinţei penale în ceea ce priveşte pe Filip Orbán Daniela Kamilla şi Konrad Ioan. - Anexa C38.

23 FEBRUARIE 2004: Prin adresa nr. 4348/II-5/2003 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti comunică lui Agache Aurel Dionisie că în urma memoriului din 09 decembrie 2003 a fost formulată cererea de preluare a executării pedepsei şi cu privire la persoana condamnată  FILIP ORBÁN DANIELA KAMILLA. - Anexa C41.

01 martie 2004: Deoarece nu a fost formulată cererea de preluarea a executării pedepsei cu privire la persoana condamnată Konrad Ioan, Agache Aurel Dionisie a solicitat încă odată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, autoritatea judiciară română competentă la aceea dată « în baza legii nr. 756/2001 asupra transferării persoanelor condamnate în străinătate, (art.15 alin.8) » să-şi exercite atribuţiile şi competenţele în vederea executării sentinţei penale şi în ceea ce priveşte pe Konrad Ioan. - Anexa C42.

22 martie 2004: Agache Aurel Dionisie comunică Direcţiei Relaţii Internaţionale şi Drepturile Omului din cadrul Ministerului Justiţiei, că la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost formulată cererea de preluare a executării pedepsei cu privire la persoana condamnată Filip Orban Daniela Kamilla şi această cerere înregistrată sub nr. 4348/II/5/2003 a fost înaintată Ministerului Justiţiei, Direcţia Relaţii Internaţionale şi Drepturile Omului pentru a fi comunicată autorităţilor competente din Republica Ungaria. - Anexa C44.

06 aprilie 2004: prin adresa nr. 20533/II/2004/15p, Direcţia Relaţii Internaţionale şi Drepturile Omului din cadrul Ministerului Justiţiei comunică lui Agache Aurel Dionisie că « La data de 11 martie 2004, în temeiul dispoziţiilor art.2 din Protocolul adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptat la Strasbourg la data de 18 decembrie 1997, Ministerul Justiţiei al României a înaintat Ministerului Justiţiei al Republicii Ungare cererea de preluare a executării pedepsei aplicate condamnatei Filip Orbán Daniella Kamilla. »- Anexa C45.

05 mai 2004: Prin adresa nr. 4348/II-5/2003 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti comunică lui Agache Aurel Dionisie, că în urma memoriului din 01 martie 2004  fost formulată cererea de preluare a executării pedepsei şi cu privire la persoana condamnată Konrad Ioan. - Anexa C46.

21 februarie 2005: Agache Aurel Dionisie comunică Direcţiei Relaţii Internaţionale şi Drepturile Omului din cadrul Ministerului Justiţiei, că la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost formulată cererea de preluare a executării pedepsei cu privire la persoana condamnată Konrad Ioan şi această cerere înregistrată sub nr. 4348/II/5/2003 a fost înaintată Ministerului Justiţiei, Direcţia Relaţii Internaţionale şi Drepturile Omului pentru a fi comunicată autorităţilor competente din Republica Ungaria. Totodată solicită informaţii cu privire la data când această cerere a fost trimisă autorităţilor judiciare din Ungaria precum şi despre stadiul în care se află procedura iniţiată de Ministerul Justiţiei din România pe data de 11 martie 2004 privind pe  Filip Orbán Daniella Kamilla. - Anexa C50.

07 martie 2005: prin adresa nr. 19801/2005, Direcţia Drept Internaţional, Cooperare Judiciară şi Afaceri Juridice Externe a comunicat lui Agache Aurel Dionisie că « La data de 12 mai 2004, sub nr. 31671/II/2004 Ministerul Justiţiei a transmis Ministerului Justiţiei al Republicii Ungare, cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind preluarea de către autorităţile judiciare ungare a executării pedepsei aplicate numitului Konrad Ioan, cerere formulată în temeiul art. 2 paragraf 1 din Protocolul adiţional la convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptat la Strasbourg la 18 decembrie 1997.

Ulterior, Ministerul Justiţiei al Republicii Ungare, cu adresa nr. IM/NEMZB/2004/NKBUNT 3/1836 din data de 22 iulie 2004, ne-a comunicat faptul că autorităţile ungare nu au dat curs cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, întrucât, din analiza documentelor transmise în susţinerea cererii, a rezultat că numitul KONRAD IOAN a fost judecat şi condamnat în lipsă. » Se mai menţionează faptul că în alte cazuri similare « autorităţile ungare au făcut aplicarea prevederilor art. 21 din Convenţia europeană de asistenţă judiciară internaţională în materie penală, adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959, privind denunţul în vederea „urmăririi în faţa tribunalelor unei alte părţi". ...... finalitatea fiind aceea de a asigura respectarea principiului inevitabilităţii răspunderii penale. »

Se precizează  că aceste aspecte au fost învederate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, autorităţile judiciare române urmând să aprecieze asupra formulării unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 21 din Convenţia sus menţionată.

Trebuie menţionat că această solicitare a fost adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti abia pe data de 04 martie 2005, cu toate că răspunsul autorităţilor maghiare a fost comunicat pe data de 12 mai 2004, şi această solicitare s-a făcut doar pentru-că Agache Aurel Dionisie a solicitat informaţii cu privire la executarea sentinţei penale în cazul lui Konrad Ioan (prin adresa din data de 21 februarie 2005).

În adresa din 07 martie 2005 nu se comunică nimic despre stadiul procedurii iniţiate pe data de 11 martie 2004 privind pe  Filip Orbán Daniella Kamilla. - Anexa C52.

22 martie 2005: Agache Aurel Dionisie solicită Direcţiei Drept Internaţional, Cooperare Judiciară şi Afaceri Juridice Externe urgentarea formulării în cazul numitului Konrad Ioan a cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 21 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptat la Strasbourg - 1997, ratificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 92/1999 şi al art. 15 (8) din Legea nr. 756/2001 Totodată solicită informaţii cu privire la data când această cerere a fost trimisă autorităţilor judiciare din Ungaria precum şi revine cu cerere de informare asupra stadiului în care se află procedura iniţiată de Ministerul Justiţiei din România pe data de 11 martie 2004 privind pe  Filip Orbán Daniella Kamilla. - Anexa C53.

12 aprilie 2005: prin adresa nr. 32708/2005, Direcţia Drept Internaţional, Cooperare Judiciară şi Afaceri Juridice Externe din cadrul Ministerului Justiţiei a comunicat lui Agache Aurel Dionisie că « Soluţia propusă de Ministerul Justiţiei al Republicii Ungaria, de aplicare, în relaţia dintre România şi Republica Ungaria, pentru cazul respectiv, a prevederilor art. 21 din convenţia europeană a fost înaintată şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pentru a fi analizată şi pentru a se aprecia dacă, în cazul dvs., din punct de vedere al dreptului intern, autorităţile române ar putea formula o cerere adresată autorităţilor judiciare maghiare competente, privind denunţul în vederea urmăririi. » În adresa din 12 aprilie 2005 nu se comunică nimic despre stadiul procedurii iniţiate pe data de 11 martie 2004 privind pe  Filip Orbán Daniella Kamilla. De menţionat că la data de 13 aprilie 2005 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a comunicat că „în situaţia expusă nu pot fi aplicabile dispoziţiile art. 21 din Convenţia Europeană de asistenţă judiciară în materie penală, întrucât nu au în vedere ipoteza executării pedepselor". - Anexa C57.

13 noiembrie 2006: Agache Aurel Dionisie solicită Direcţiei Drept Internaţional, Cooperare Judiciară şi Afaceri Juridice Externe informaţii cu privire la stadiul în care se află procedurile juridice privind executarea sentinţei pe latura penală aşa cum au fost menţionate în adresa nr. 32708/2005 din 12 aprilie 2005. - Anexa C59.

22 decembrie 2006: Prin adresa nr. 109267/2006 cx 19801/2006 din 22 decembrie 2006, Ministerul Justiţiei informează Tribunalul Bucureşti secţia I Penală că autorităţile ungare au respins cererea sus menţionată întrucât numiţii Konrad Ioan şi Filip Orbán Daniella Kamilla au fost condamnaţi în lipsă (deşi pentru Filip Orbán Daniella Kamilla procedura respectivă nu a fost finalizată). S-a solicitat totodată un punct de vedere în sensul aprecierii de către instanţa de judecată a oportunităţii transmiterii unei cereri în temeiul art. 21 din Convenţia Europeană de asistenţă judiciară internaţională în materie penală, Strasbourg, 20 aprilie 1959- „Denunţ în vederea urmăririi în faţa tribunalelor unei alte părţi". - Anexa C61.

22 decembrie 2006: prin adresa nr. 19801/2006 cx 109267/2006, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate Serviciul Drept Internaţional Public şi Cooperare Judiciară Internaţională în materie penală din cadrul Ministerului Justiţiei a comunicat lui Agache Aurel Dionisie că « La data de 13 aprilie 2005 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti ne-a comunicat că „în situaţia expusă nu pot fi aplicabile dispoziţiile art. 21 din Convenţia Europeană de asistenţă judiciară în materie penală, întrucât nu au în vedere ipoteza executării pedepselor".  Având în vedere că prin Legea nr. 224/2006 de  modificare şi completare a Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, competenţa pentru astfel de cazuri a fost atribuită instanţei de executare, la data de 22 decembrie 2006, Ministerul Justiţiei a adresat Tribunalului Bucureşti, Secţia I Penală rugămintea de a analiza situaţia existentă, urmând ca în cazul în care va aprecia în sensul formulării unei cereri în temeiul art. 21 din Convenţia sus menţionată, să transmită Ministerului Justiţiei copiile certificate şi traducerile în limba maghiară ale documentelor justificative, pentru a fi remise autorităţilor ungare.» În adresa din 22 decembrie 2006 nu se comunică nimic despre stadiul procedurii iniţiate pe data de 11 martie 2004 privind pe  Filip Orbán Daniella Kamilla. - Anexa C61.

17 ianuarie 2007: Agache Aurel Dionisie solicită Direcţiei Drept Internaţional, Cooperare Judiciară şi Afaceri Juridice Externe informaţii cu privire la stadiul în care se află procedurile juridice privind executarea sentinţei pe latura penală aşa cum au fost menţionate în adresa nr. 19801/2006 cx 109267/2006 din data de 22 decembrie 2006 privind pe Filip Orbán Daniella Kamilla şi Konrad Ioan. - Anexa C62.

14 februarie 2007: prin adresa nr. 19801/2006 cx 109267/2006 cx 9630/2007, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate Serviciul Drept Internaţional Public şi Cooperare Judiciară Internaţională în materie penală din cadrul Ministerului Justiţiei a comunicat lui Agache Aurel Dionisie că « la data de 14 februarie 2007 Ministerul Justiţiei a solicitat Ministerului Justiţiei şi Aplicării Legii al Republicii Ungaria, informaţii cu privire la modul de soluţionare a cererii de recunoaştere şi executare, pe latura penală, a sentinţei penale nr. 70/1999 a Tribunalului Bucureşti, Secţia I Penală privind pe numita Filip Orban Daniella Kamilla »- Anexa C63-64.

27 februarie 2007: Prin adresa nr. 142/C, Tribunalul Municipiului Bucureşti, secţia I Penală, a înaintat Ministerului Justiţiei o cerere în temeiul art. 21 din Convenţia Europeană de asistenţă judiciară internaţională în materie penală, Strasbourg, 20 aprilie 1959- „Denunţ în vederea urmăririi în faţa tribunalelor unei alte părţi". Cererea a fost făcută cu privire la numiţii Konrad Ioan şi Filip Orbán Daniella Kamilla. - Anexa C65.

05 martie 2007: Agache Aurel Dionisie solicită Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală emiterea mandatelor  europene de arestare pe numele lui Filip Orbán Daniella Kamilla şi Konrad Ioan. - Anexa C66.

14 martie 2007: prin adresa nr. 1418, Tribunalul Bucureşti Secţia I-a penală refuză emiterea mandatelor Europene de Arestare solicitate de Agache Aurel Dionisie motivându-se că « în cauză mandatele europene de arestare nu pot fi emise deoarece condamnaţii s-au refugiat pe teritoriul statului de cetăţenie, caz în care extrădarea nu se acordă ». Totodată se specifică că « la data de 27.02.2007 a fost înaintată Ministerului Justiţiei o cerere întemeiată pe baza dispoziţiilor Convenţiei europene de asistenţă judiciară în materie penală adoptată la Strasbourg la 20.04.1959 şi a Protocolului adiţional la Convenţia Europeană  de asistenţă penală în materie penală adoptată la Strasbourg  la 17.03.1978, ratificată de România prin Legea nr. 236/1998 publicată în Monitorul Oficial 492/21.12.1998, (un denunţ în scopul urmăririi întemeiat pe dispoziţiile art.21 din CONVENŢIE) »- Anexa C67.

21 martie 2007: Agache Aurel Dionisie solicită, pentru a doua oară, Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, emiterea mandatelor  europene de arestare pe numele lui Filip Orbán Daniella Kamilla şi Konrad Ioan. - Anexa C68.

19 aprilie 2007: prin adresa nr. 15-P, Tribunalul Bucureşti Secţia I-a penală comunică faptul că « au fost emise mandate europene de arestare în cazul Filip Orbán Daniella Kamilla şi Konrad Ioan. » Nu este comunicat şi faptul că a fost emis un mandat de arestare european şi pe numele lui Paizs Octavian. - Anexa C70.

08 mai 2007: Agache Aurel Dionisie solicită Direcţiei Drept Internaţional, Cooperare Judiciară şi Afaceri Juridice Externe informaţii cu privire la răspunsul primit de la Ministerul Justiţiei din Ungaria în ceea ce priveşte  executarea sentinţei pe latura penală privind pe Filip Orbán Daniella Kamilla. - Anexa C71.

23 mai 2007: Prin adresa nr. 61933/2006 cx 67320/2006 a Ministerului Justiţiei, având în vedere faptul că Tribunalul Bucureşti, Secţia I-a Penală a solicitat arestarea şi predarea persoanelor sus menţionate în baza unor mandate europene de arestare, în vederea aducerii la îndeplinire a mandatelor de executare a pedepsei închisorii emise de către aceeaşi instanţă în baza sentinţei penale nr. 70 din 15 februarie 1999, Ministerul Justiţiei a restituit Tribunalului Bucureşti cererea de denunţ în vederea urmăririi penale adresată autorităţilor ungare, apreciind că în speţă nu se poate solicita şi transferul de proceduri penale - denunţ în vederea urmăririi penale, aceasta întrucât  scopurile celor două forme de cooperare sunt distincte şi deoarece emiterea mandatelor europene de arestare a fost făcută în vederea punerii în executare a pedepselor la care persoanele sus menţionate au fost condamnate, ea are prioritate faţă de denunţul în vederea urmăririi penale. - Anexa C72.

01 iunie 2007: prin adresa nr. 19801/2006 cx 109267/2006 cx 9630/2007, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate Serviciul Drept Internaţional Public şi Cooperare Judiciară Internaţională în materie penală din cadrul Ministerului Justiţiei a comunicat lui Agache Aurel Dionisie că în ceea ce priveşte « aspectul laturii penale procedura a fost suspendată ca urmare a faptului că Tribunalul Metropolitan nu a avut la dispoziţie date cu privire la dispoziţiile legale aplicabile (textele de lege) ». Astfel în procedura care priveşte cererea de preluare a executării pedepsei aplicate condamnatei Filip Orbán Daniella Kamilla, trimisă de Ministerul Justiţiei din România pe data de 11 martie 2004 autorităţilor judiciare maghiare, instanţa de judecată maghiară s-a adresat pe data de 29 martie 2004 autorităţii române competente  în vederea trimiterii certificatului privind legislaţia română incidentă in cauză. Mai mult chiar şi a reînnoit cererea pe data de 24 septembrie 2004 şi deoarece partea română nu a binevoit să răspundă cererilor repetate ale părţii maghiare, instanţa de judecată maghiară  a suspendat procedura ». - Anexa C73.

5 noiembrie 2007: Curtea de Apel Budapesta a refuzat executarea mandatelor europene de arestare emise de Tribunalul Bucureşti împotriva lui Filip Orban Daniella Kamilla şi Konrad Ioan.

Prin sentinţa din dosarul 3.Bk.nr. 792/2007/5, pe data de 05 noiembrie 2007 Curtea de Apel Budapesta a motivat neexecutarea mandatului foarte sugestiv:  „În conformitate cu prevederile § 5., alin. (1), al Legii, în caz de refuzare a îndeplinirii, se vor lua masuri în vederea executării pedepsei. În cazul de faţă, procedura a fost efectuată în lipsa numitei Filip Orban Daniella Kamilla, şi ca atare, hotărârea pronunţată nu corespunde normelor juridice maghiare în vigoare. Potrivit poziţiei adoptate de instanţă, decizia examinată contravine şi încheierii referitoare la ordinea publică, prevăzută de § 2., alin. (1), al Legii XXXVIII, din 1996, privind asistenţa juridica internaţională în materie penală.

Prin încheierea nr. 3.B.222/2004/5 din 1 septembrie 2005, Tribunalul Capitalei a suspendat procedura penală pornită împotriva numitei Filip Orban Daniella Kamilla, pentru preluarea executării pedepsei.

Instanţa s-a adresat autorităţii române competente, în vederea trimiterii certificatului privind legislaţia română incidentă in cauză.

Deoarece certificatul solicitat nu a fost trimis, instanţa a suspendat procedura: din cauza neîndeplinirii cererii de asistenta juridică." - Anexa C82-83.

06 februarie 2008 şi 14 mai 2008: Agache Aurel Dionisie revine cu o nouă adresă către Ministerul Justiţiei din România în care solicită informaţii Ministerului Justiţiei despre motivele pentru care Ministerul Justiţiei din România nu a trimis, în cazul lui Filip Orban Daniella Kamilla, certificatul privind legislaţia română în cauză, în urma solicitărilor făcute de către autorităţile judiciare maghiare la data de 29 martie 2004 şi 24 septembrie 2004. - Anexa C91.

16 iunie 2008: Prin adresa nr. 138550/2007, Ministerul de Justiţie îi comunică lui Agache Aurel Dionisie că: «In urma verificărilor efectuate, adresele din data de 24 martie 2004 şi 29 septembrie 2004 ale Ministerului Justiţiei şi Aplicării Legii al Republicii Ungaria, privind pe Filip Orban Daniela Kamilla, nu au putut fi identificate. - Anexa C92..

Faţă de acestea, la data de 16 iunie 2008 Ministerul Justiţiei a solicitat Ministerului Justiţiei şi Aplicării Legii al Republicii Ungaria retransmiterea adreselor sus menţionate, precum şi dovezile expedierii acestora. - Anexa C93.

, la aceiaşi dată, Ministerul Justiţiei a transmis autorităţii centrale străine certificatul de legislaţie la care autoritatea străină face menţiune în scrisoarea din 12 aprilie 2007 pentru continuarea procedurilor. », adică adresele prin care instanţa de judecată maghiară s-a adresat, pe data de 29 martie 2004 şi 24 septembrie 2004, autorităţii române competente în vederea trimiterii certificatului privind legislaţia română incidentă in cauză. - Anexa C94.

Astfel o procedură care trebuia efectuată în martie 2004 este efectuată de către Ministerul Justiţiei din România abia în 16 iunie 2008.

18 iulie 2008: Prin adresa nr. 138550/2007, Ministerul de Justiţie îi comunică lui Agache Aurel Dionisie că: « Având în vedere cererile pe care le-aţi adresat Ministerului Justiţiei, la data de 23 mai 2007 Ministerul Justiţiei a solicitat Biroului Naţional Interpol să comunice măsurile care au fost dispuse pentru difuzarea mandatelor europene de arestare, precum şi informaţiile privind posibila localizare a persoanelor în cauză pe teritoriul Republicii Ungaria (se anexează, în copie, adresa Ministerului Justiţiei din 23 mai 2007 şi cele ale Biroului Naţional Interpol din 25, 28 şi 29 mai 2007) şi, la data de 7 iunie 2007, după traducerea în limba maghiară, a transmis, spre executare, Ministerului Justiţiei şi Aplicării Legii mandatele europene de arestare emise împotriva numiţilor Daniela Filip Orban Kamilla şi Konrad Ioan.

Faţă de adresa Biroului Naţional Interpol din 29 mai 2007, mandatul european de arestare emis împotriva lui Paizs Octavian nu a mai fost transmis, apreciindu-se la acea dată că nu există date că acesta se află pe teritoriul Ungariei. » - Anexa C96.

Astfel pentru Paizs Octavian mandatul european de arestare nu a fost transmis direct autorităţilor ungare, deşi Paizs Octavian domiciliază în Republica Ungară: oraşul Totkomlos, str. Kosuth Lajos nr. 24. Din acest motiv nu a fost efectuată procedura juridică care a fost aplicată pe teritoriul Ungariei în cazul lui Filip Orban Daniella Kamilla şi Konrad Ioan.

I.4.  Executarea sentinţei penale în ceea ce priveşte latura civilă pentru cele trei persoane care au fugit în Republica Ungară. (Filip Orban Daniela Kamilla, Konrad Ioan, Paizs Octavian).

Modul lipsit de profesionalism, de echitate şi de rezonabilitate şi ca durată în timp în care instituţiile statului român s-au achitat de obligaţiile care le reveneau pentru ducerea la recunoaştere a sentinţei penale nr.70/15.02.1999 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1603/2001 a Curţii Supreme de Justiţie, în ceea ce priveşte latura civilă şi încuviinţarea executării silite. Practic mă refer la modul lipsit de echitate şi profesionalism în care a eşuat declanşarea procedurii de recunoaştere de către Republica Ungară a sentinţei penale nr. 70/15.02 1999 a Tribunalului Bucureşti în ceea ce priveşte latura civilă şi încuviințarea executării silite pe teritoriul Republicii Ungare, ţara în care au fugit 3 dintre cei condamnaţi în dosarul lui Agache Aurel.

26 martie 2001: Curtea Supremă de Justiţie pronunţă decizia 1603 în dosarul 939/2000, sentinţă prin care Filip Orban Daniela Kamilla, Paizs Octavian, Hejja Dezideriu, Reiner Anton şi Konrad Ioan au fost obligaţi în solidar la plata unor daune morale în valoare de câte 50.000.000 lei vechi şi a sumei de 10.000.000 lei daune materiale către membrii familiei Agache.

Membrii familiei Agache au luat decizia ca să înceapă procedura de recunoaştere a sentinţei penale nr.70/15.02.1999 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1603/2001 a Curţii Supreme de Justiţie, în ceea ce priveşte latura civilă şi încuviinţarea executării silite.

Motivaţia principală a fost cea morală, întrucât sumele primite ca daune morale sunt nesemnificative în raport cu traumele suferite din 22 decembrie 1989 încoace, de la data uciderii lui Agache Aurel. De altfel părţile civile nu au făcut nici apel şi nici recurs pentru actualizarea sumei în raport cu inflaţia.

26 iulie 2001: Astfel imediat după ce sentinţa definitivă a Curţii Supreme de Justiţie a fost redactată şi a fost investită cu titlu executoriu precum şi pe baza procurilor judiciare cu care Depner Ileana, Agache Ovidiu, Agache Ioan l-au împuternicit să execute această acţiune şi în numele lor, Agache Aurel Dionisie s-a adresat biroului Executorului Judecătoresc Bălaş Marius, unde a depus o cerere de executare după ce în prealabil pe data de 25 iulie 2001 a plătit onorariul de executare. Această procedură a făcut obiectul dosarului executor 28/2002. - Anexa C18.

Astfel, prin executorul judecătoresc Bălaş Marius, Agache Aurel Dionisie a solicitat Judecătoriei Târgu Secuiesc, încuviinţarea executării silite.

03 august 2001: În cadrul dosarului 1124/2001, prin încheierea din instanţa de judecată s-a admis cererea formulată de Agache Aurel Dionisie şi s-a încuviinţat executarea silită. - Anexa C19.

03 decembrie 2001: Reiner Anton, a făcut apel şi astfel Tribunalul Covasna, în cadrul dosarului 1622/2001 prin sentinţa civilă nr 402/A, a respins apelul declarat de Reiner Anton. - Anexa C20.

26 martie 2002: Odată încuviinţată executarea silită, executorul judecătoresc Bălaş Marius a încercat să finalizeze procedura de execuţie silită, dar a constatat, printr-un proces verbal de constatare, că Paizs Octavian nu se află în România. - Anexa C21.

27 martie 2002: Odată încuviinţată executarea silită, executorul judecătoresc Bălaş Marius a încercat să finalizeze procedura de execuţie silită, dar a constatat, printr-un proces verbal de constatare, că  Filip Orban Daniella Kamila nu se află în România - Anexa C21.

04 aprilie 2002: Odată încuviinţată executarea silită, executorul judecătoresc Bălaş Marius a încercat să finalizeze procedura de execuţie silită, dar a constatat, printr-un proces verbal de constatare, că  numitul Konrad Ioan nu se află în România. - Anexa C21.

12 februarie 2002: Agache Aurel Dionisie se consultă cu Ministerul Justiţiei din România, Direcţia Relaţii Internaţionale pentru a căuta soluţia legală pentru executarea sentinţei pe latura civilă şi pentru cele 3 persoane care au fugit în Ungaria. - Anexa C24.

28 martie 2002: Prin adresa nr. I/DI/15/24275/2002 Ministerul Justiţiei din România, Direcţia Relaţii Internaţionale sugerează formularea unei cereri de asistenţă juridică internaţională, în conformitate cu dispoziţiile art. 46 lit. B din Tratatul dintre Republica Populară Română şi Republica Populară Ungară privind asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale, încheiat la Bucureşti la 7 octombrie 1958. - Anexa C25.

02 decembrie 2002: Agache Aurel Dionisie a solicitat Tribunalului Municipiul Bucureşti Secţia I-a penală, formularea unei cereri de asistenţă juridică internaţională, în conformitate cu dispoziţiile articolului 46. lit.b din Tratatul dintre Republica Populară Română şi Republica Populară Ungară privind asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale, încheiat la Bucureşti la 07 octombrie 1958, ratificat prin decretul nr. 505/1958, publicat în B.of. nr.2 din 17 ianuarie 1959. Pe lângă această cerere a cerut şi reactualizarea despăgubirilor civile şi convertirea în Euro a acestora.  Dosarul   a avut nr. 6173/2002. - Anexa C26.

16 decembrie 2002: Prin încheierea dată în şedinţa de la 16 decembrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 6173/2002, de secţia I penală a Tribunalului Bucureşti s-a dispus scoaterea de pe rol a cererii de reactualizare a despăgubirilor civile formulată de Agache Aurel Dionisie şi s-a înaintat această cerere cabinetului vicepreşedintelui Tribunalului Bucureşti pentru repartizarea cauzei la o secţie civilă, conform art. 20 al. 3 cod de procedură penală. Cauza a fost repartizată secţiei a III civilă a Tribunalului Bucureşti şi înregistrată sub nr. 7493/2002.

20 ianuarie 2003, 3 februarie 2003, 03 martie 2003, 17 martie 2003, 07 aprilie 2003, 19 mai 2003: - Anexa C27. În cadrul dosarului 7493/2002  care s-a aflat pe rolul tribunalului Municipiului Bucureşti Secţia III-a civilă, s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile ce a stabilit că suma reactualizată datorată de Paizs Octavian, Konrad Ioan, Filip Orban Daniella Kamilla, este de 76.960.000 lei vechi echivalentul a 2098, 8 euro la 30 aprilie 2003.

16 iunie 2003: În cadrul dosarului 7493/2002, care s-a aflat pe rolul Tribunalului Municipiului Bucureşti Secţia III-a civilă, prin sentinţa nr. 591 s-a admis cererea depusă de către Agache Aurel Dionisie şi s-a dispus reactualizarea despăgubirilor civile şi convertirea în euro.  - Anexa C27.

16 septembrie 2003: Din momentul în care sentinţa nr. 591 din data de 16 iunie 2003 a devenit definitivă  şi irevocabilă prin neapelare, Agache Aurel Dionisie a depus din nou la Tribunalul municipiului Bucureşti  secţia I-a penală, cererea de asistenţă juridică internaţională care a format obiectul dosarului 4637/2003,

28 octombrie şi 07 noiembrie 2003: în dosarul 4637/2003, Tribunalul municipiului Bucureşti  secţia I-a penală, admite cererea formulată de Agache Aurel Dionisie şi dispune declanşarea procedurii de recunoaştere a sentinţei penale nr.70/15.02.1999 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1603/2001 a Curţii Supreme de Justiţie, în ceea ce priveşte latura civilă şi încuviinţarea executării silite de către autorităţile competente din Ungaria. Cererea de asistenţă juridică însoţită de documentaţia necesară se va înainta Ministerului Justiţiei pentru a se transmite statului ungar conform art.46 lit.b din Tratatul dintre Republica Populară Română şi Republica Populară Ungară din 07 Oct.1958, ratificat prin Decretul nr. 505/1958. - Anexa C31.

17 noiembrie 2003: Tribunalul Municipiului Bucureşti secţia I-a penală emite CEREREA DE RECUNOAŞTERE A SENTINŢEI PENALE NR. 70/1999 A TRIBUNALULUI BUCUREŞTI - SECŢIA I PENALĂ în ceea ce priveşte latura civilă şi încuviinţarea executării silite. - Anexa C32.

21 noiembrie 2003: Prin adresa nr. 4637/2003, Tribunalul Municipiului Bucureşti secţia I-a penală  trimite cererea de recunoaştere şi executare a sentinţei penale către Ministerul Justiţiei din România.

24 noiembrie 2003: Prin adresa nr. 81030/II/2003/8c, Ministerul Justiţiei din România  restituie cererea înapoi Tribunalului municipiului Bucureşti secţia I-a penală cu precizarea că, în conformitate cu art.7 din Legea nr. 189/2003 din 12.05.2003 privind asistenţa judiciară în materie civilă şi comercială, toate actele anexate la cerere trebuie să fie însoţite de traduceri oficiale în limba statului solicitat - prin grija instanţei române şi pe cheltuiala părţilor interesate. - Anexa C33.

05 ianuarie 2004: Prin adresa 4637/2003, Tribunalul municipiului Bucureşti secţia I-a penală îi solicită lui Agache Aurel Dionisie să vină la Bucureşti şi să ia cererea de recunoaştere a sentinţei penale nr. 70/1999 în ceea ce priveşte latura civilă şi încuviinţarea executării silite şi toată documentaţia aferentă pentru a fi tradusă în limba maghiară, pe cheltuiala acestuia. - Anexa C36..

14 ianuarie 2004: Agache Aurel Dionisie a luat în primire actele respective de la  Tribunalul municipiului Bucureşti secţia I-a penală

11 februarie 2004: Agache Aurel Dionisie a restituit cererea de recunoaştere a sentinţei penale nr. 70/1999 în ceea ce priveşte latura civilă şi încuviinţarea executării silite, secţiei  I a Tribunalului Municipiului Bucureşti Secţia Penală împreună cu traducerile în limba maghiară, făcute de doamna Markó Clara, traducător autorizat de Ministerul Justiţiei, care traduce cu o maximă rapiditate toate actele cererii.

12 februarie 2004: Tribunalul municipiului Bucureşti, secţia I-a penală restituie Ministerului Justiţiei din România cererea de recunoaştere a sentinţei penale nr.70/1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I Penală, în ceea ce priveşte latura civilă şi de încuviinţare a executării silite pentru a o transmite autorităţilor competente din Republica Ungară, conform art.46 lit.b din Tratatul privind asistenţa juridică în cauzele civile şi penale încheiat la Bucureşti la 7 octombrie 1958, ratificat prin Decretul nr.505/1958, anexând totodată documentaţia prev. de art. 48 din Tratatul susmenţionat însoţită de traduceri oficiale în limba maghiară. - Anexa C37.

05 martie 2004: prin adresa nr. 10425/II/12p/2004 Ministerul Justiţiei al României a înaintat Ministerului Justiţiei al Republicii Ungare cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a sentinţei penale nr. 70/1999 a Tribunalului Bucureşti, în ceea ce priveşte latura civilă a acestei hotărâri judecătoreşti. - Anexa C43.

21 februarie 2005: Agache Aurel Dionisie solicită Ministerului Justiţiei Direcţia Relaţii Internaţionale, informaţii cu privire la executarea pe teritoriul Republicii Ungare a sentinţei civile, ca urmare a procedurilor juridice demarate de Ministerul Justiţiei al României pe 05 martie 2004. - Anexa C50.

07 martie 2005: Prin adresa nr. 19801/2005, Ministerul Justiţiei nu răspunde cu privire la stadiul cererii de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a sentinţei penale nr. 70/1999 a Tribunalului Bucureşti, în ceea ce priveşte latura civilă pe teritoriul Republicii Ungare. - Anexa C52.

22 martie 2005: Agache Aurel Dionisie revine cu o nouă solicitare către Ministerul Justiţiei din România cu privire la stadiul cererii de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a sentinţei penale nr. 70/1999 a Tribunalului Bucureşti, în ceea ce priveşte latura civilă pe teritoriul Republicii Ungare. - Anexa C53.

11 aprilie 2005: Prin adresa nr. 31497/2005, Ministerul Justiţiei din România comunică lui Agache Aurel Dionisie, că nu există nici un fel de comunicare din partea autorităţilor maghiare cu privire la stadiul cererii de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a sentinţei penale nr. 70/1999 a Tribunalului Bucureşti, în ceea ce priveşte latura civilă pe teritoriul Republicii Ungare. Se mai spune că în vederea urgentării soluţionării cererii de mai sus s-a revenit la Ministerul Justiţiei al Republicii Ungare. Totodată se menţionează că posibilul răspuns va fi comunicat direct Tribunalului Bucureşti. Ulterior va reieşi faptul că Ministerul Justiţiei din Ungaria nu a răspuns solicitării primite din partea română. - Anexa C55.

13 noiembrie 2006: Agache Aurel Dionisie revine cu o nouă solicitare către Ministerul Justiţiei din România cu privire la stadiul cererii de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a sentinţei penale nr. 70/1999 a Tribunalului Bucureşti, în ceea ce priveşte latura civilă pe teritoriul Republicii Ungare. - Anexa C59.

22 decembrie 2006: Prin adresa nr. 19801/2006 cx 109267/2006, Ministerul Justiţiei, din nou, nu răspunde cu privire la stadiul cererii de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a sentinţei penale nr. 70/1999 a Tribunalului Bucureşti, în ceea ce priveşte latura civilă pe teritoriul Republicii Ungare. - Anexa C60.

17 ianuarie 2007: Agache Aurel Dionisie revine cu o nouă solicitare către Ministerul Justiţiei din România cu privire la stadiul cererii de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a sentinţei penale nr. 70/1999 a Tribunalului Bucureşti, în ceea ce priveşte latura civilă pe teritoriul Republicii Ungare. - Anexa C62.

14 februarie 2007: În răspunsul nr.19801/2006 cx 109267/2006 cx 9630/2007, Ministerul Justiţiei din România mă anunţă ca a solicitat Ministerului Justiţiei şi Aplicării Legii al Republicii Ungaria, informaţii cu privire la modul de soluţionarea a cererii  de încuviinţare a executării silite a sentinţei penale nr. 70/1999 a Tribunalului Bucureşti, în ceea ce priveşte latura civilă pe teritoriul Republicii Ungare. - Anexa C63.

Data solicitării nr. 9630/2007/ZM este 14 februarie 2007. - Anexa C64.

08 mai 2007: Agache Aurel Dionisie revine cu o nouă solicitare către Ministerul Justiţiei din România cu privire la răspunsul primit de către partea română la solicitarea făcută părţii maghiare pe 14 februarie 2007 referitor  la stadiul cererii de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a sentinţei penale nr. 70/1999 a Tribunalului Bucureşti, în ceea ce priveşte latura civilă pe teritoriul Republicii Ungare. - Anexa C71.

01 iunie 2007: Stupoare!! Prin adresa nr. 19801/2006, Ministerul Justiţiei din România comunică lui Agache Aurel Dionisie răspunsul Ministerului Justiţiei al Republicii Ungare la adresa Ministerului Justiţiei din data de 14 februarie 2007. Astfel în adresa autorităţii centrale străine nr. IRM/NBFO/2007/1414/3 din 12 aprilie 2007 se arată că cererea de recunoaştere şi executare a laturii civile, din 5 martie 2004, nu figurează în baza de date a Departamentului de Drept Internaţional Privat a Ministerului Justiţiei Ungar. Deci la mai bine de 3 ani de la depunerea cererii de recunoaştere şi executare a laturii civile reiese faptul că aceasta nici măcar nu a mai ajuns în Ungaria, ci s-a pierdut pe drum!! - Anexa C73.

13 iunie 2007: Agache Aurel Dionisie revine cu o nouă adresă către Ministerul Justiţiei din România şi întreabă ce este de făcut pentru ca partea maghiară să intre în posesia cererii de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a sentinţei penale nr. 70/1999 a Tribunalului Bucureşti, în ceea ce priveşte latura civilă pe teritoriul Republicii Ungare. Totodată întreabă care sunt motivele pentru care Ministerul Justiţiei din România află abia după 3 ani că cererea sus menţionată nu a ajuns la partea maghiară. - Anexa C74.

27 iunie 2007: În răspunsul nr. 19801/2006, Ministerul Justiţiei din România aduce la cunoştinţă lui Agache Aurel Dionisie că se impune ca autorităţilor maghiare să li se transmită din nou o cerere de încuviinţare a executării silite a laturii civile a sentinţei penale nr. 70/1999 a Tribunalului Bucureşti, Secţia I-a Penale. În aceste sens, este necesar ca Agache Aurel Dionisie să formuleze o nouă cerere. Cererea trebuie depusă la Tribunalul Bucureşti, în calitate de primă instanţă care s-a pronunţat în cauza respectivă, urmând ca instanţa română sesizată să dispună luarea măsurilor ce se impun, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în materie, în relaţia dintre România şi Republica Ungară. Cât priveşte motivele pentru care Ministerul Justiţiei din România află abia după 3 ani că cererea sus menţionată nu a ajuns la partea maghiară răspunsul este unul sec: de vreme de Ministerul Justiţiei a transmis Ministerului Justiţiei ungar cererea de recunoaştere şi executare a laturii civile, încă din anul 2004, motivele a căror precizare o solicit, se circumscriu factorilor care au determinat ca respectiva cerere să nu figureze în baza de date a autorităţii centrale străine, necunoscuţi Ministerului Justiţiei din România. - Anexa C75.

24 iulie 2007: Agache Aurel Dionisie a fost obligat să facă un nou demers către Tribunalul Municipiul Bucureşti, Secţia I Penală, prin care a solicitat formularea unei noi cereri de recunoaştere şi executare a dispoziţiilor civile din sentinţa penală nr. 70/1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală. - Anexa C76.

06 august 2007: prin adresa nr. 21/P, sub semnătura preşedintei Secţiei I-a penală, doamna judecător Lia Savonea comite o gafă monumentală comunicându-i, lui Agache Aurel Dionisie, refuzul de a formula o nouă cerere de recunoaştere şi executare a dispoziţiilor civile din sentinţa penală nr. 70/1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală, motivându-se că o dată pusă în executare sentinţa penală nr. 70/1999 a Tribunalului Bucureşti Secţia I Penală, prin emiterea mandatului european de arestare, nu există posibilitatea unei opţiuni alternative, aşa cum este cea de recunoaştere şi executare a dispoziţiilor civile din sentinţa penală nr. 70/1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală, ceea ce face ca, cel puţin deocamdată, să fie aşteptate rezultatele demersului amintit. Se face astfel o confuzie gravă între o procedură civilă şi una penală, ceea ce demonstrează că nici măcar nu a fost înţeleasă solicitarea lui Agache Aurel Dionisie din 17 iulie 2007 şi că Tribunalul Bucureşti nu a urmărit cursul propriei cereri din 17 noiembrie 2003. - Anexa C77.

14 august 2007: Agache Aurel Dionisie revine cu o adresă către Tribunalul Municipiul Bucureşti, Secţia I Penală, în care arată că se face o confuzie între o procedură civilă şi una penală  şi solicită din nou formularea unei noi cereri de recunoaştere şi executare a dispoziţiilor civile din sentinţa penală nr. 70/1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală. - Anexa C78.

11 septembrie 2007: Tribunalul municipiului Bucureşti, secţia I-a penală emite o nouă cerere de recunoaştere a sentinţei penale nr.70/1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I Penală, în ceea ce priveşte latura civilă şi de încuviinţare a executării silite pentru a o transmite autorităţilor competente din Republica Ungară, în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei europene privind valoarea internaţională a hotărârilor represive, adoptată la Haga în mai 1970, ratificată de România prin Legea nr. 35/2000, însoţită doar de traducerile oficiale în limba maghiară ale rechizitoriului precum şi ale celor trei sentinţe în care au fost condamnaţi criminalii tatălui meu (Tribunal, Curte de Apel, Curtea Supremă de Justiţie). - Anexa C79.

12 octombrie 2007: Prin adresa 31/P, Tribunalul municipiului Bucureşti, secţia I-a penală îl anunţă pe Agache Aurel Dionisie că a trimis pe 12 octombrie 2007 Ministerului Justiţiei din România o nouă cerere de recunoaştere a sentinţei penale nr.70/1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I Penală, în ceea ce priveşte latura civilă şi de încuviinţare a executării silite pentru a o transmite autorităţilor competente din Republica Ungară, în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei europene privind valoarea internaţională a hotărârilor represive, adoptată la Haga în mai 1970, ratificată de România prin Legea nr. 35/2000, însoţită doar de traducerile oficiale în limba maghiară rechizitoriului precum şi ale celor trei sentinţe în care au fost condamnaţi criminalii tatălui meu (Tribunal, Curte de Apel, Curtea Supremă de Justiţie). - Anexa C80.

Această Cerere de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a laturii civile a sentinţei penale nr. 70/1999 a Tribunalului Bucureşti, Secţia I-a Penală, a fost înregistrată la Ministerul Justiţiei din România la data de 15 octombrie 2007. Această cerere este dovada scrisă că Tribunalul Municipiului Bucureşti secţia I-a penală nu a îndeplinit sub nici o formă obligaţiile stipulate de lege în ceea ce priveşte urmărirea modului de soluţionare a primei cereri din 17 noiembrie 2003.

16 octombrie 2007: Ministerul Justiţiei restituie cererea instanţei de executare ca urmare a faptului că aceasta a invocat un temei greşit. Astfel instanţa de executare şi-a întemeiat cererea pe o convenţie a Consiliului Europei la care Republica Ungară nu este parte, şi nu pe dispoziţiile art. 46 din Tratatul bilateral aplicabil în relaţia dintre România şi Republica Ungară.

23 octombrie 2007: Agache Aurel Dionisie revine cu o nouă adresă către Ministerul Justiţiei din România în care întreabă dacă Ministerul Justiţiei a trimis părţii maghiare cererea trimisă de Tribunalul Bucureşti, Secţia I-a Penală pe data de 12  octombrie 2007 de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a sentinţei penale nr. 70/1999 a Tribunalului Bucureşti, în ceea ce priveşte latura civilă pe teritoriul Republicii Ungare, şi totodată solicită informaţii despre modul standard în care este rezolvată o astfel de cerere, precum şi dacă au fost identificaţi cei responsabili de neurmărirea cererii trimise către autorităţile maghiare pe 05 martie 2004. - Anexa C81.

07 noiembrie 2007: Prin adresa nr. 122333/2007, Ministerul de Justiţie îi comunică lui Agache Aurel Dionisie,  faptul că pe data de 16 octombrie 2007 cererea a fost restituită instanţei de executare, ca urmare a faptului că aceasta a invocat un temei greşit. Astfel instanţa de executare şi-a întemeiat cererea pe o convenţie a Consiliului Europei la care Republica Ungară nu este parte, şi nu pe dispoziţiile art. 46 din Tratatul bilateral aplicabil în relaţia dintre România şi Republica Ungară. Totodată îmi comunică faptul că o astfel de comunicare se face prin intermediul unui serviciu poştal care nu aparţine Ministerului Justiţiei, motiv pentru care factorii care determină ca această cerere să nu figureze în baza de date a unei autorităţi centrale străine, nu pot fi imputaţi Ministerului Justiţiei şi că Tribunalul Municipiului Bucureşti, secţia I-a penală este cea care ar fi trebuit să verifice stadiul de soluţionare a cererii din 17 noiembrie 2003.

Totuşi conform Legii nr. 189 din 13/05/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială ar trebui să existe o dovadă de comunicare, şi la actele trimise prin poştă, o dovadă de primire a respectivelor acte. Făcând abstracţie de lipsa resurselor umane din cadrul ministerului, lipsă care a fost invocată de Ministerul Justiţiei, în măsura în care serviciul de poştă nu a restituit dovada de primire de către partea maghiară a actelor trimise de către Ministerul Justiţiei, tot Ministerul de Justiţie al României trebuia să urmărească ca actele  trimise prin poştă să ajungă la destinatar pentru ca procedura juridică iniţiată de instanţa de executare să poată intra şi pe rolul autorităţilor judiciare maghiare. Pentru că într-adevăr răspunsul la astfel de cereri de multe ori nu este prompt, şi ţine de disponibilitatea autorităţilor străine solicitate, iar în practica cooperării între state nu de puţine ori există situaţii în care răspunsurile au fost remise după 3-4 ani de la data transmiterii cererilor. Numai, că în cazul cererii de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a sentinţei penale nr. 70/1999 a Tribunalului Bucureşti, în ceea ce priveşte latura civilă pe teritoriul Republicii Ungare, formulată de Tribunalul municipiul Bucureşti pe data de 17 noiembrie 2003 şi care a fost comunicată, prin intermediul Ministerului Justiţiei din România, părţii maghiare pe data de 05 martie 2004, cerere trimisă prin poştă, partea maghiară nu ar fi putut răspunde nici într-o sută de ani de vreme ce cererea respectivă nu a ajuns la autoritatea juridică maghiară. - Anexa C86.

07 noiembrie 2007: Tribunalul Municipiului Bucureşti secţia I-a penală emite CEREREA DE ÎNCUVIINŢARE A EXECUTĂRII SILITE A LATURII CIVILE A SENTINŢEI PENALE NR. 70/1999 din 15 februarie 1999 PRONUNŢATĂ DE TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA I PENALĂ. Această cerere este însoţită doar de traducerile oficiale în limba maghiară rechizitoriului precum şi ale celor trei sentinţe în care au fost condamnaţi criminalii tatălui meu (Tribunal, Curte de Apel, Curtea Supremă de Justiţie). - Anexa C84.

07 noiembrie 2007: Tribunalul Municipiului Bucureşti secţia I-a penală emite CEREREA DE EXECUTĂRE SILITĂ A SENTINŢEI PENALE NR. 70/1999 A TRIBUNALULUI BUCUREŞTI - SECŢIA I PENALĂ. Această cerere este însoţită doar de traducerile oficiale în limba maghiară rechizitoriului precum şi ale celor trei sentinţe în care au fost condamnaţi criminalii tatălui meu (Tribunal, Curte de Apel, Curtea Supremă de Justiţie). - Anexa C85.

Este de remarcat faptul că aceste 2 cereri anulează de facto procedurile juridice executate de către Agache Aurel Dionisie în anul 2003, proceduri făcute la solicitarea  Tribunalului Municipiului Bucureşti secţia I-a penală.

Astfel este anulată procedura de la nivelul instanţei Tribunalului Municipiului Bucureşt in secţia III-a Civilă, care în cadrul dosarului 7493/2002, a dispus prin sentinţa nr. 591 din 16 iunie 2003, admiterea cererii depuse de către Agache Aurel Dionisie şi s-a dispus reactualizarea despăgubirilor civile şi convertirea în euro. Dealtfel în cererea din 17 noiembrie 2003, de recunoaştere a sentinţei penale nr. 70/1999 a tribunalului Bucureşti Secţia I Penală în ceea ce priveşte latura civilă şi încuviinţarea executării silite, a fost luată în considerare sentinţa nr. 591 din 16 iunie 2003 în timp ce la noua cerere trimisă pe data de 07 noiembrie 2007 această sentinţă nr. 591 din 16 iunie 2003 nu a fost luată în considerare.

26 noiembrie 2007: Agache Aurel Dionisie revine cu o nouă adresă către Ministerul Justiţiei din România în care solicită informaţii Ministerului Justiţiei despre noua cerere de încuviinţare  a executării silite în ceea ce priveşte latura civilă. - Anexa C87.

27 decembrie 2007: Prin adresa nr. 138550/2007, Ministerul de Justiţie îi comunică lui Agache Aurel Dionisie  faptul că pe data de 10 decembrie 2007 cererea a fost expediată autorităţii centrale maghiare. - Anexa C90.

06 februarie 2008 şi 14 mai 2008: Agache Aurel Dionisie revine cu o nouă adresă către Ministerul Justiţiei din România în care solicită informaţii Ministerului Justiţiei despre noua cerere de încuviinţare  a executării silite în ceea ce priveşte latura civilă. - Anexa C91.

16 iunie 2008: Prin adresa nr. 138550/2007, Ministerul de Justiţie îi comunică lui Agache Aurel Dionisie faptul că la data de 12 iunie 2008, punctul de contact al Ministerului Justiţiei şi Aplicării Legii al Republicii Ungaria la Reţeaua Judiciară Europeană în Materie Civilă şi Comercială a informat că a primit cererea şi documentele ataşate în susţinere, dar că documentaţia nu conţine informaţii cu privire la adresa de domiciliu sau de reşedinţă din Republica Ungaria a debitorilor, motiv pentru care nu poate stabili care este instanţa maghiară competentă căreia ar urma să i se remită cererea respectivă. În aceste condiţii, la data de 16 iunie 2008, Ministerul Justiţiei a comunicat autorităţii maghiare informaţiile referitoare la adresa de domiciliu ale numiţilor Filip Orban Daniela Kamilla şi Konrad Janos, astfel cum rezultă din hotărârile Tribunalului Budapesta din 5 noiembrie 2007 (prin care instanţa maghiară a refuzat executarea mandatelor europene de arestare emise, pe numele celor doi, de către Tribunalul Bucureşti). - Anexa C92.

Cât priveşte Tribunalul Municipiului Bucureşti, secţia I-a penală, autoritatea de execuţie  care ar fi trebuit să verifice stadiul de soluţionare a cererii din 17 noiembrie 2003. Această autoritate de execuţie nu şi-a îndeplinit sub nici o formă obligaţiile stipulate de lege în ceea ce priveşte urmărirea modului de soluţionare.

Ba mai mult, nici măcar nu este în stare să o retrimită Ministerului Justiţiei din România, trimite, pe data 11 septembrie 2007, o altă cerere bazată pe o Convenţie la care Republica Ungară nu este parte, practic desfiinţează toate actele juridice efectuate de către Agache Aurel Dionisie (sentinţa nr. 591 din 16 iunie 2003, de reactualizare a despăgubirilor civile şi convertirea în euro).  Trimite o caricatură de cerere gafând într-un mod nepermis pentru o instituţie care pretinde că respectă prevederile europene în materie.

După restituirea ei de către ministerul Justiţiei, trimite o altă cerere, pe data de 07 noiembrie 2007, care practic desfiinţează toate actele juridice efectuate de către Agache Aurel Dionisie (sentinţa nr. 591 din 16 iunie 2003, de reactualizare a despăgubirilor civile şi convertirea în euro).

Nu a fost de ajuns că urmărirea penală a durat până pe data de 15 decembrie 1997, încălcându-se prevederile articolului 6 alin. 1 din convenţia Europeană a drepturilor omului şi că în procesul care a urmat nu s-au respectat prevederile art. 6, alin. 3 din Convenţia europeană a Drepturilor omului. A urmat şi calvarul procedurilor juridice privind recunoaşterea sentinţei penale nr.70/15.02.1999 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1603/2001 a Curţii Supreme de Justiţie, în ceea ce priveşte latura civilă şi încuviinţarea executării silite.

Consider că prin modul lipsit de profesionalism, de echitate şi de rezonabilitate ca durată în timp în care instituţiile statului român s-au achitat de obligaţiile care le reveneau pentru ducerea la recunoaştere a sentinţei penale nr.70/15.02.1999 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1603/2001 a Curţii Supreme de Justiţie, în ceea ce priveşte latura civilă şi încuviinţarea executării silite, a fost încălcat membrilor familiei Agache, dreptul la un proces echitabil şi rezonabil ca durată în timp.

II.      Motivarea în drept:

II.1 Drept intern aplicabil în cauză

II.2. Privind admisibilitatea cererii - Excepţia incompatibilităţii ratione temporis;

II.3. Privind observaţia articolului 2 din Convenţie, adus sub partea procedurală.

II.1. Motivarea în drept. Drept intern aplicabil în cauză.

Codul Penal:

Articolul 174:

  1. Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
  2. Tentativa se pedepseşte.

Articolul 175.

  1. Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări:

f) în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei;

(...)   se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Articolul 176.

  1. Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări:

a) prin cruzimi;

(...)   se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

2.) Codul de procedură penală

Articolul 171:

Asistenţa învinuitului sau a inculpatului

1) Învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale şi al judecăţii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoştinţă acest drept.

2) Asistenţa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat sau mobilizat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este arestat chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

3) În cursul judecăţii, asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare."

4) Când asistenţa juridică este obligatorie, dacă învinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu. Când asistenţa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat la două termene consecutive, după caz, la data stabilită pentru efectuarea unui act de urmărire penală sau la termenul de judecată fixat, îngreunând astfel în mod voit desfăşurarea şi soluţionarea procesului penal, organul judiciar desemnează un apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordându-i timpul necesar pentru pregătirea apărării, care nu poate fi mai mic de 3 zile, cu excepţia soluţionării cererilor privind arestarea preventivă, unde termenul nu poate fi mai mic de 24 de ore."

5) Delegaţia apărătorului desemnat din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales.

6) Dacă la judecarea cauzei apărătorul lipseşte şi nu poate fi înlocuit în condiţiile alin. 41, cauza se amână.

Articolul 1 aliniatul 1 este reprodus în maniera în care a fost modificată de legea nr. 32/1990, publicată în montorul Oficial nr. 128 din 7 noiembrie 1990. Articolul 171, alineatele 2, 3 şi 6 sunt reproduse aşa cum au fost modificate de legea nr. 281/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 468 din 1 iulie 2003 cu aliniatul 4* introdus.

Articolul 291

(1) Judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită.

(2) Neprezentarea părţilor citate nu împiedică judecarea cauzei. Când instanţa consideră că este necesară prezenţa uneia dintre părţile lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia, amânând în acest scop judecata.

(3) Partea prezentă la un termen nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene.

Articolul 294 - Asigurarea apărării

1) În cauzele în care desemnarea unui apărător din oficiu este obligatorie, preşedintele instanţei, o dată cu fixarea termenului de judecată, ia măsuri pentru desemnarea apărătorului.

3. Codul Civil

Articolul 998

Articolul 999

Articolul 1000 aliniatul 3

4. Convenţia de la Viena cu privire la drepturile tratatelor din 1969.

II.1.2.  Faţă de poziţia Guvernului apreciem că se impune a invoca şi următoarele dispoziţii legale interne pe care le considerăm aplicabile în cauză:

II.1.2.a)  Constituţia României în vigoare la data săvârşirii faptelor -1989

Art. 102. Prin activitatea de judecată, tribunalele şi judecătoriile apără orânduirea socialistă şi drepturile persoanelor, educând cetăţenii în spiritul respectării legilor.

Tribunalele şi judecătoriile, aplicând sancţiunile penale, urmăresc îndreptarea şi reeducarea infractorilor, precum şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Art. 112. Procuratura Republicii Socialiste România exercită supravegherea activităţii organelor de urmărire penală şi a organelor de executare a pedepselor şi veghează, în condiţiile legii, la respectarea legalităţii, apărarea orânduirii socialiste, a drepturilor şi intereselor legitime ale organizaţiilor socialiste, ale celorlalte persoane juridice, precum şi ale cetăţenilor.

II.1.2.b)  Cod procedură penală în vigoare la data săvârşirii faptelor-1989

-  Întârzierea procesului prin faptul că procurorul nu s-a abţinut deşi era persoană interesată în cauză:

Art. 49. - Incompatibilitatea procurorului, grefierului şi a organului de cercetare penală

Dispoziţiile art. 46 se aplică procurorului şi grefierului de şedinţă, când cauza de incompatibilitate există între ei sau intre vreunul dintre ei şi unul dintre membrii completului de judecată.

Dispoziţiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 48 lit. b, c şi d se aplică procurorului, persoanei care efectuează cercetarea penala şi grefierul de şedinţă.

Procurorul care a participat ca judecător la soluţionarea cauzei în primă instanţă nu poate pune concluzii la judecarea ei în recurs.

Persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la completarea sau refacerea acesteia, când completarea sau refacerea este dispusă de instanţă.

Art. 48. - Alte cauze de incompatibilitate

Judecătorul sau asesorul este de asemenea incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă:

a) a pus în mişcare acţiunea penala, a emis mandatul de arestare, a dispus trimiterea în judecată, sau a pus concluzii în fond în calitate de procuror la instanţa de judecată;

b) a fost reprezentant sau apărător al vreuneia dintre părţi;

c) a fost expert sau martor;

d) există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă, el, soţul sau vreo rudă apropiată.

- încălcarea dreptului la un proces echitabil prin faptul că nu s-a exercitat din oficiu acţiunea civilă de procuror

Art. 14. - Obiectul şi exercitarea acţiunii civile.

Acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente.

Acţiunea civilă poate fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.

Repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile:

.........

b) prin plata unei despăgubiri băneşti, în măsura în care repararea în natură nu este cu putinţă.

De asemenea, se acordă despăgubiri băneşti pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă.

Art. 17. - Exercitarea din oficiu a acţiunii civile

Acţiunea civilă se porneşte şi se exercită şi din oficiu, când persoana vătămată este o organizaţie din cele prevăzute în art. 145 din Codul penal.

............

Dispoziţiile alin. 1 şi 3 se aplică şi în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitatea de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă

- încălcarea dreptului la un proces echitabil prin faptul că nu s-au luat din oficiu măsurile asiguratorii faţă de inculpaţi deşi exista obligaţia luării acestora, părţile vătămate fiind minore (copii victimei).

Art. 163. - Măsurile asiguratorii:

Măsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile şi imobile, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii ori a pedepsei confiscării averii.

(...)    Luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie:

b) in cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitatea de exerciţiu restrânsă;

-  încălcarea dreptului la un proces echitabil prin faptul că nu s-a exercitat supravegherea urmăririi penale în termen

........   Capitolul III

Supravegherea exercitată de procuror în activitatea de urmărire penală

Art. 216. - Obiectul supravegherii

Procurorul, în exercitarea supravegherii legii în activitatea de urmărire penală, veghează ca orice infracţiune să fie descoperită, orice infractor să fie tras la răspundere penală şi ca nici o persoană să nu fie urmărită penal fără să existe indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

............

În exercitarea activităţii de supraveghere procurorul ia masurile necesare sau dă dispoziţii organelor de cercetare penală ca sa ia asemenea măsuri.

Procurorul ia măsuri şi dă dispoziţii în scris şi motivate.

....

Art. 261. - Verificarea lucrărilor urmăririi penale

Procurorul este obligat ca în termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penală potrivit art. 256 sau 258 să procedeze la verificarea lucrărilor urmăririi penale şi să se pronunţe asupra acestora.

II.1.2.c) Decret nr. 212/1974 pentru ratificarea Pactului internaţional cu privire la drepturile civile   şi politice, publicat în Buletinul Oficial nr. 146 din 20/11/1974

„Art. 6. - 1. Dreptul la viaţă este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege.

Nimeni nu poate fi privat de viaţa sa în mod arbitrar.

2. In ţările în care pedeapsa cu moartea nu a fost abolită, o sentinţă de condamnare la moarte nu va putea fi pronunţată decât pentru crimele cele mai grave, în conformitate cu legislaţia în vigoare în momentul în care crima a fost comisă, legislaţie care nu trebuie sa fie în contradicţie cu dispoziţiile prezentului pact şi nici cu cele ale Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid. Aceasta pedeapsă nu poate fi aplicată decât în virtutea unei hotărâri definitive pronunţată de un tribunal competent.

3. Când privarea de viaţă constituie crima de genocid, se înţelege că nici o dispoziţie din prezentul articol nu autoriza un stat parte la prezentul pact să deroge în nici un fel de la vreo obligaţie asumată în virtutea dispoziţiilor Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid. „

II. 2. Privind admisibilitatea cererii - Excepţia incompatibilităţii ratione temporis.

Văzând punctul de vedere al Guvernului prin care se solicită Curţii să ia act că nu este competentă ratione temporis să examineze prezenta cerere învederăm că nu putem accepta acest punct de vedere pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte conceptul juridic de "ratione temporis", potrivit competenţelor sale, statuate în Convenţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu va examina decât pretenţiile care se referă la situaţiile care au avut loc după ce Convenţia a intrat în vigoare pentru statul respectiv. Curtea, de asemenea, nu este competentă de a examina cererile care au fost depuse cu omiterea termenului de 6 luni.

Curtea va examina totuşi situaţiile litigioase care au avut loc până la intrarea în vigoare a Convenţiei pentru statul respectiv, dacă procedurile judiciare cu privire la contestarea acestor acte s-au sfârşit după intrarea în vigoare a Convenţiei .

În acest sens, exemplificăm prin cauza Gorizdra c. Moldovei, dec. 02.07.2002, Curtea a examinat temeinicia pretenţiei cu privire la echitatea procedurilor judiciare, privind contestarea legalităţii alegerilor municipale din 1995, care s-au finalizat cu o hotărâre judecătorească din 1998.

Un alt exemplu este hotărârea pronunţată la 31 octombrie 2006 în cauza Drăguţă c. Moldovei, dar şi hotărârea pronunţată în cauza Străin c. România în care Curtea constată că plângerea nu este vădit neîntemeiată, în sensul art. 35 alin. 3 din Convenţie şi consideră că nu există nici un alt motiv de inadmisibilitate, deci declară cererea admisibilă, reţinând că România a ratificat Convenţia la 20 iunie 1994, iar perioada anterioară acestei date iese de sub competenţa ratione temporis a Curţii. În această ultimă cauză, Curtea nu a luat în considerare decât perioada de aproximativ cinci ani care s-a scurs de la intrarea în vigoare a Convenţiei referitoare la România, la 20 iunie 1994, chiar dacă va lua în considerare stadiul atins de procedură la data respectivă.

Şi în cauza Grecu împotriva României, prin hotărârea pronunţată în 30 noiembrie 2006, Curtea reţine că " Este adevărat că România nu a ratificat Convenţia decât la 20 iunie 1994 şi că Curtea nu este competentă ratione temporis să examineze dacă cerinţele articolului 6 al Convenţiei au fost sau nu încălcate faţă de circumstanţele în care vinovăţia reclamantului a fost stabilită de procuror în iulie 1985.

La fel, atâta vreme cât reclamantul intenţionează să se plângă şi de faptul că, timp de mai mulţi ani, după 20 iunie 1994, nu a dispus în dreptul intern de nici-o cale efectivă de acces la un tribunal pentru a se examina temeinicia condamnării sale la confiscarea valutei sale ordonată de parchet la 31 iulie 1985, Curtea aminteşte că începând de la data ratificării, toate acţiunile şi omisiunile statului trebuiau să fie conforme cu Convenţia (a se vedea Yagci şi Sargin contra Turciei, hotărârea din 8 iunie 1995, seria A nr. 319-A, pag. 16, § 40), dar că aceasta nu impune statelor contractante nici-o obligaţie specifică de a repara nedreptăţile sau daunele cauzate mai înainte ca ele să ratifice Convenţia (a se vedea Kopecký contra Slovaciei [GC], nr. 44912/98, § 38, CEDO 2004-IX, şi Blečič contra Croaţiei [GC], nr. 59532/00, § 81, 8 martie 2006)."

1. Fapt necontestat este că :

România a ratificat Convenţia în iunie 1994, motiv pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nu este competentă să se pronunţe cu privire la posibilele încălcări ale drepturilor protejate de Convenţie, care decurg din fapte petrecute anterior aderării României la Convenţie.

Totuşi, atunci când faptele pot fi calificate ca având caracter continuu, dacă s-au prelungit după data ratificării Convenţiei, Curtea este competentă.

Ori de câte ori se pune problema încălcării art.2 din Convenţie, Statul trebuie să dovedească, printre altele, că a avut loc o anchetă oficială eficientă şi diligentă. În caz contrar este încălcată latura procedurală a art.2.(ex. Salman c. Turcia- §140)

Statul ar trebui să facă dovada că prin modalitatea în care s-a efectuat în concret ancheta, s-a transmis un mesaj clar în sensul că descurajează orice act prin care în mod direct sau indirect se aduce atingere dreptului la viaţă.

2. În concret, în cauza ce face obiectul plângerii nr. 2712/02, ceea ce  poate determina competenţa "ratione temporis" a Curţii este chiar  răspunsul la întrebările:

2.1.      Statul, prin modalitatea în care s-a efectuat, în concret, ancheta, a transmis un mesaj clar care că descurajeze orice act prin care se aduce atingere dreptului la viaţă ?

2.2.      A existat o atitudine pasivă  a Statului faţă de implicarea  politică în caz pentru a nu se efectua ancheta? A existat o atitudine de intimidare a anchetatorilor pentru a nu efectua ancheta? Daca da, atunci care a fost reacţia Statului?

În opinia noastră, în cazul în care, din probatoriul administrat rezultă că ancheta oficială a fost lipsită de eficienţă şi diligentă atât înainte cât şi după ratificarea Convenţiei, în 1994, dreptul încălcat producând consecinţe şi după ratificarea Convenţiei.

CONCLUZIE:

Curtea este competentă "ratione temporis" pentru a analiza această cauză!

De altfel, dacă se va constata de către Curte că şi după ce Romania a ratificat Convenţia, nu a acţionat în sensul respectării drepturilor proteguite prin aceasta, atunci se impune sancţionarea Statului respectiv.

Guvernul, în poziţia sa, invocă mai multe hotărâri ale Curţii, însă aceste cauze nu sunt identice situaţiei prezentate în cauza analizată, aşadar, fiecare caz a fost şi este  analizat prin particularităţile sale. Ar fi trebuit ca, în cauzele în care nu este vorba de România (ţara în care Convenţia a fost ratificată în 1994), Guvernul să arate şi care au fost motivele reţinute de Curte  pentru a declara cererile petenţilor incompatibile Ratione Temporis (motive ce pot avea legătură cu data la care respectiva ţară a ratificat Convenţia, sau data la care a încetat încălcarea dreptului pretins, etc.) .

Guvernul a apreciat în mod greşit că  în prezenta cauză situaţia nu este identică cu cea invocată în observaţiile sale: cauza Yagci şi Sargin c. Turciei, sentinţa din 8 iunie 1995, seria A nr. 319-A, p.16,  § 40. în care se menţiona că în afacerile în care ingerinţa este anterioară ratificării în timp ce refuzul de a o remedia îi este posterioară, alegerea datei acestui refuz pentru determinarea competenţei temporale a Curţii ar reuşi să facă Convenţia constrângătoare pentru Statul pus în cauză privind un fapt care a avut loc înaintea intrării sale în vigoare, faţă de acest Stat. Acesta ar fi contrar regulii generale de non-retroactivitate a tratatelor. În plus, concesia unei căi de recurs presupune în mod normal o constatare conform căreia ingerinţa era contrară dreptului atât cât era în vigoare în momentul ingerinţei (tempus regit actum). De atunci, o tentativă de remediere pe baza Convenţiei la o ingerinţă care s-a sfârşit înaintea intrării în vigoare a Convenţiei ar conduce în mod necesar la o aplicare retroactivă a acesteia.

În concluzie, dacă este adevărat că, începând cu data ratificării, toate actele şi omisiunile Statului trebuie să fie în conformitate cu Convenţia (vezi Yagci şi Sargin c. Turciei, sentinţa din 8 iunie 1995, seria A nr. 319-A, p.16,  § 40), aceasta nu impune Statelor contractante nici o obligaţie specifică de a redresa nedreptăţile sau daunele cauzate înainte ca ele să ratifice Convenţia (vezi Kopecky c. Slovaciei (GC), nr. 44912/98, § 38, CEDH 2004-IX). Orice altă abordare ar submina în acelaşi timp principiul de non-retroactivitate care consacră dreptul tratatelor şi distincţia fundamentală între violarea şi repararea care susţine dreptul de responsabilitate al Statelor.

3.         Fapt necontestat:

În cauza AGACHE c. România, cu privire la încălcarea art. 2 din Convenţie NU s-a criticat atitudinea statului că nu a dat curs unei REPARAŢII ci a fost criticat că a CONTINUAT să încalce dreptul protejat de ART. 2  DIN CONVENŢIE,  DUPĂ CE ROMÂNIA A RATIFICAT CONVENŢIA, în 1994.

Guvernul încearcă sa păstreze o  confuzie între „REPARAŢIE" şi „ A CONTINUA SĂ SE ÎNCALCE UN DREPT  DUPĂ RATIFICAREA CONVENŢIEI."

Guvernul susţine că : « Curtea trebuie să ţină cont în această privinţă atât de faptele de care se plâng reclamanţii cât şi de importanţa dreptului garantat de către Convenţie a cărei violare este alegată. Reclamanţii se plâng că ancheta privind circumstanţele de deces al lui AGACHE AUREL, nu a fost condusă într-o manieră independentă şi imparţială.

De partea cealaltă, articolul 2 al Convenţiei impune autorităţilor naţionale obligaţia de a proteja dreptul la viaţă şi sa conducă o anchetă oficială eficace în toate cazurile în care un individ îşi pierde viaţa.

În cazul prezent, decesul victimei AGACHE AUREL a survenit la 22 decembrie 1989 şi faptele constituind ingerinţa comisă pe nedrept de către autorităţile naţionale de anchetă, şi anume ineficacitatea anchetei şi perioada de inactivitate pot fi pasate înaintea ratificării Convenţiei de către România, la 20 iunie 1994.

Astfel, reclamanţii invocă faptul că începând cu anul 1992 până în 1997, organele parchetului n-au efectuat nici un act de instruire penală. Ori, între 1992 şi 20 iunie 1994 există o perioadă de inactivitate pe nedrept imputabilă autorităţilor pe care Guvernul o apreciază ca pe un fapt constitutiv al ingerinţei.

Prin urmare, Guvernul est de părere că examenul de anchetă efectuat de către autorităţile naţionale depăşeşte sfera de competenţă ratione temporis a Curţii. »

Ceea ce nu se poate înţelege este de ce Guvernul nu se referă şi la perioada de după 1994 când, prin lipsa de implicare şi efectuare a unei anchete efective procedează, în continuare, la încălcarea art. 2 din Convenţie.

Am fi fost de acord cu teza Guvernului numai dacă, după data de 20 iunie 1994 încălcarea dreptului ar fi încetat, ori acest lucru nu s-a întâmplat, ba dimpotrivă.

În sprijinul tezei invocate, Guvernul invocă afacerea Khodolovy c. Rusiei (sentinţa privind acceptabilitatea din 14 septembrie 2006), unde reclamanţii se plângeau de asemenea, în condiţiile concrete ale articolului 2 al Convenţiei, că autorităţile Rusiei nu au condus o anchetă efectivă în ceea ce priveşte circumstanţele decesului fiului lor la 17 octombrie 1994. În această afacere, Curtea observă că fiul reclamanţilor fusese omorât înaintea intrării în vigoare a Convenţiei în privinţa Rusiei, pe 5 mai 1998. Curtea reţine următoarele:

« După cum se ştie, ancheta privind moartea Dl. Dmitriy Khodolov şi procesul presupuşilor făptaşi a continuat mult timp după ratificarea Convenţiei de către Federaţia Rusă. În orice caz,  jurisdicţia temporală a Curţi trebuie determinată în relaţie cu faptele constitutive ale ingerinţei alegate. Eşecul subsecvent al remediilor ţintind  reparările nu poate fi purtat  în interiorul jurisdicţiei sale temporale (vezi Blecic v. Croaţia [GC], nr. 59532/00, §  77, ECHR 2006-...). De când Curtea este împiedicată ratione temporis de audierea reclamanţilor apărarea relativă la evenimentele din 1994, nu poate fi examinată dacă aceste evenimente au dat sau dă naştere la o obligaţie din partea autorităţilor ruseşti pentru a conduce o anchetă efectivă în cazul prezent. (vezi Moldovan şi ceilalţi v. România (dec), nr. 41138/98, 13 martie 2001). De asemenea, eşecul alegat pentru a asigura identificarea şi pedepsirea celor responsabili, nu poate fi declarat că au constituit o situaţie continuă, situaţie de când Curtea este incapabilă să tragă concluzia că o asemenea obligaţie a existat. (vezi Voroshilov v. Rusia (dec), nr. 21501/02, 8 decembrie 2005).

Din nou, Guvernul vorbeşte, în susţinerea sa, de REPARAŢII, şi nu de ÎNCĂLCAREA DREPTULUI PREVĂZUT DE ART. 2 DIN CONVENŢIE.

Retoric se pune întrebarea:

-           Daca nici după ce avea obligaţia să respecte Convenţia (1994) şi în speţă, dreptul protejat de art. 2, Guvernul nu a făcut-o am putea crede că acesta ar fi putut neobligat fiind să procedeze la REPARAŢII?!

În Cazul Blecic v. Croaţia era vorba de reparaţii cauzate prin încălcarea dreptului nu de însăşi încălcarea dreptului, iar în aceea cauza ancheta a continuat spre deosebire de cazul AGACHE unde ANCHETA A LIPSIT.

Potrivit Codului de Procedura Penală, în vigoare la acea dată, în mod obligatoriu trebuia declanşată o anchetă penală, fiind vorba de o sesizare din oficiu a procurorilor (aspect strict procedural).

Guvernul nu a precizat în punctul sau de vedere care a fost volumul de activitate al procurorului anchetator FABIAN CAROL.

Lecturând datele despre activitatea acestuia constatăm că în anul 1990  a avut 36 de dosare si soluţionate prin rechizitoriu 21, în anul 1991 a avut 32 şi soluţionate 14, în anul 1992 a avut 37 şi soluţionate 18, în anul 1993 a avut 67 şi soluţionate 18, în anul 1994 a avut 57 şi soluţionate 28, în anul 1995 a avut 59 de dosare şi soluţionate 29, în 1996 a avut 65 dosare şi soluţionate 26, iar în  1997 a avut  62 de dosare şi soluţionate 23. - Anexa C15.

Se poate trage concluzia ca procurorul nu a avut un volum foarte mare de muncă şi că ar fi putut, dacă dorea, să soluţioneze cauza sus menţionată făcând o anchetă efectiva.

Motivaţia pentru care nu a mai făcut nimic în caz din 1992 o dă tot procurorul Fabian Carol în data de 5 martie 2002  în cadrul unei proceduri juridice care l-a vizat (o plângere penală făcută de reclamantul Agache Aurel Dionisie), unde procurorul Fabian Karoly, a declarat, citez: „După ce inculpaţii au fost puşi în libertate şi datorită articolelor apărute în presa locală defavorabile anchetei, persoanele care au mai fost ulterior audiate în cauză nu au mai dat declaraţii valorificabile din punct de vedere al scopului urmăririi penale.

Din acest moment au apărut primele ameninţări telefonice la adresa mea, fiind intitulat un zelos care tracasează persoane nevinovate. Aceste ameninţări inerente profesiei, nu ar fi contat, dar opinia publică defavorabilă a avut şi o influenţă negativă asupra rudelor mele apropiate şi mă refer la fraţii mei care locuiesc cu familiile lor în mun. Sfântu Gheorghe respectiv chiar în oraşul Târgu Secuiesc, cel din urmă fiind maistru la o întreprindere cu un număr mare de muncitori susţinători ai ideii unei anchete abuzive din partea mea.

Ideea de anchetă abuzivă a fost lansată în conştiinţa publică din judeţul Covasna prin declaraţiile unor parlamentari dintre care, unul cu o vechime mare la conducerea procuraturii, azi judecător la Curtea Constituţională (este vorba de senatorul UDMR Kozsokár Gábor - notă A.A.D.)."

Astfel s-a susţinut  că actele de violenţă cu consecinţe letale comise asupra victimei fiind din 22. 12. 1989, cad sub incidenţa decretului de amnistie din 03. 01. 1990 al FSN-ului şi în consecinţă faptele comise de persoanele cercetate în cauză fiind amnistiate, cercetarea acestora în continuare  constituie un abuz din partea subsemnatului şi a procuraturii. Ţinând cont de acest nou context am solicitat ca pentru această cauză să fie delegat un alt procuror  din afara judeţului. Solicitările mele au fost acceptate doar verbal invocând faptul că din punct de vedere legal nu pot invoca motive de abţinere sau recuzare". - Anexa C16.

Aşadar, Guvernul României în punctul său de vedere  trimis Curţii a omis să explice şi care a fost atitudinea Statului după 1994 şi în ce a constat  ancheta efectivă în cauză, de vreme ce, însuşi  procurorul de caz a făcut declaraţia sus menţionată, că au existat intervenţii, că s-a lăsat influenţat şi că a fost ameninţat.

Cum explică Statul că o perioadă atât de îndelungată nu s-a făcut un control la Parchetul Covasna?

Cum explică Statul că în perioada 28 iunie 1996 -15 septembrie 1997  procurorul Fabian Karoly alături de procurorul Ionel Popeneciu de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel nu a respectat dispoziţia internă cu nr. 1 din data de 28 iunie 1996 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov unde se prezintă un plan de lucru amănunţit cu scadenţe lunare şi periodice ? - Anexa C4.

Cea mai elocventă dovadă a faptului că Statul nu cunoaşte mecanismul complet al finalizării urmăririi penale este şi faptul că în expunerea faptelor nu există informaţii despre dosarul 420/P/1997 instrumentat de procurorul Ionel Popeneciu. - Anexa C6

Procurorul Ionel Popeneciu a instrumentat dosarul special 420/P/1997 într-un mod primitiv şi lipsit de profesionalism (dosar menit a soluţiona dosarul 129/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna). - Anexa C10.

Cum explică Statul că, în conformitate, cu Nota din 05.03.2002,  procurorul Fabian Karoly declară că s-a aflat sub influenţa acestor parlamentari UDMR, cu cel mai influent dintre aceştia, ex-senatorul UDMR Kozsokár Gábor a fost şi coleg de serviciu, ulterior acesta a fost numit pe criterii politice ca judecător la Curtea Constituţională în perioada 1998-2007.

Din fişa de lucru a acestui procuror reiese că a avut o activitate bună şi că a soluţionat de a lungul anilor 1990-1997 o mulţime de cazuri.

Foarte important este rolul procurorului Fabian Karoly, cel care ar fi trebuit să finalizeze urmărirea penală încă din anul 1992, şi care datorită lucrărilor comisiei parlamentare  care a redactat raportul Harghita-Covasna a făcut acte de urmărire penală în funcţie de ritmul lucrărilor acestei comisii. Mai exact, în momentul când comisia sau sub-comisii ale acesteia făceau audieri, cereau rapoarte şi informări unor autorităţi judiciare şi domnul procuror făcea acte de urmărire penală şi aresta 3 oameni.

Iar în momentul în care comisia şi-a finalizat raportul şi şi-a încetat activitatea, în mod natural, şi procurorul Fabian Karoly nu a mai făcut  acte de urmărire penală în acest dosar.

De altfel reclamanţii s-au plâns încă de la depunerea plângerii iniţiale în septembrie 2001 de rolul foarte important pe care l-a avut activitatea comisiei parlamentare sus menţionate în ceea ce priveşte ritmul şi frecvenţa actelor de urmărire penală. De altfel abia în momentul în care comisia parlamentară „Harghita-Covasna" a trecut la audieri, s-a autosesizat şi Inspectoratul General de Poliţie care a trimis ofiţeri criminalişti de la Bucureşti pentru a face cercetări, lucru care l-a determinat la rândul său pe procurorul Fabian Karoly să înceapă acte de urmărire penală mai consistente.

Activitatea Comisiei Harghita-Covasna l-a obligat în mod indirect pe acest procuror ca să-şi exercite atribuţiile în ceea ce priveşte efectuarea de acte de urmărire penală.

Dar în paralel procurorul Fabian Karoly a fost influenţat în mod egal şi de opiniile celeilalte tabere, respectiv a liderilor politici ai UDMR-ului, care s-au aflat pe o poziţie făţiş contrară politicienilor care au aprobat activitatea comisiei parlamentare. Comisia parlamentară a întocmit în anul 1991 raportul politic Harghita-Covasna, şi ulterior, s-a solicitat luarea de măsuri în anul 1992.

Dar când a fost vorba de cazul uciderii colonelului Agache, s-a plasat în sfera de influenţă a politicienilor UDMR, a ascuns dosarul şi nu a mai efectuat acte de urmărire penală din 1992.

Acest raport politic a continuat să exercite un efect important de vreme ce procurorul Fabian Karoly îl ataşează în septembrie 1997 la dosarul special 420/P/1997 (dosar special menit a soluţiona dosarul 129/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna).

Astfel există o continuitate a influenţei acestui raport politic şi după 1994 anul ratificării de către România a Convenţiei Europene.

Cum explică Guvernul prezenţa raportului politic Harghita-Covasna (cu numele olograf al procurorului Fabian Karoly pe prima pagină şi cu sublinieri care sunt grăitoare pe pagina 5) în dosarul 420/P/1990 de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, dosar special menit a soluţiona dosarul 129/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna? - Anexa C8.

Cum explică Guvernul că procurorul Fabian Karoly nu a mai efectuat acte de urmărire penală, cu toate că în perioada 1996-1997 (deci după ratificarea din 16 iunie 1994 de către România a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului) i s-a trasat ca dispoziţie să finalizeze urmărirea penală împreună cu procurorul Ionel Popeneciu de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi ulterior cu procurorul Kiss Alexandru de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, totuşi el nu a mai efectuat în mod deliberat acte de urmărire penală?

Şi abia când presiunea parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a atins cele mai înalte cote procurorul Fabian Karoly s-a autorecuzat deşi legea nu-i permitea acest lucru, fiind conştient că dosarul va fi finalizat până la urmă de altcineva.

II.3. Privind observaţia articolului 2 din Convenţie, adus sub partea procedurală.

În punctul său de vedere, Guvernul nu partajează opinia reclamanţilor care se plâng că ancheta privind circumstanţele decesului soţului lor, respectiva tatăl lor, n-a fost condusă de o manieră independentă şi imparţială, că durata procedurii a fost de unsprezece ani şi trei luni, că tribunalele n-au procedat la audierea martorilor nici al acuzării nici al apărării şi audiţiile care au avut loc s-au derulat într-o manieră formală şi că s-a făcut  presiuni politice asupra procurorului care a întocmit actele publice oficiale în afacerea pentru ca acesta din urmă să întârzie decizia.

Dimpotrivă, Guvernul consideră că ancheta condusă de către autorităţi satisface condiţiile de eficacitate şi de imparţialitate stabilite în jurisprudenţa Curţii.

Guvernul motivează  ca s-a făcut o ancheta eficienta prin aceea că:

În primul rând, Guvernul ar vrea să evidenţieze faptul că Curtea nu poate cunoaşte plângerea relativă la violarea pretinsă a articolului 2 al Convenţiei doar începând cu 20 iunie 1994, data intrării în vigoare a Convenţiei cu privire la România.

Bazându-se pe actele procedurale ale dosarelor interne (vezi paragraful « De fapt » al observaţiilor prezente), Guvernul este de părere că autorităţile naţionale au respectat obligaţia lor de a conduce o anchetă efectivă şi independentă privind circumstanţele în care decesul victimei AGACHE AUREL a intervenit la 22 decembrie 1989.

În primul rând, trebuie notat că ancheta condusă de către parchet include toate actele procedurale necesare în vederea stabilirii adevărului.

După ce fusese informat despre decesul lui AGACHE AUREL de către direcţiunea spitalului din Târgu Secuiesc, la 27 decembrie 1989 procurorul parchetului pe lângă tribunalul judeţean Covasna declanşa din oficiu investigaţiile. El a redactat un proces verbal stabilind datele personale ale persoanei decedate şi circumstanţele generale de deces.

Apoi,  el a dispus realizarea expertizei medico-legale în vederea stabilirii cauzelor decesului lui AGACHE AUREL, care a fost efectuată la 28 decembrie 1989. Raportul expertizei era avizat de către comisia de control a actelor medico-legale.

La 12 ianuarie 1990, urmărirea penală in rem s-a deschis, în vederea clarificării circumstanţelor decesului lui AGACHE AUREL şi persoanele vinovate pentru moartea sa violentă.

În cursul anilor 1990, 1991 şi 1992, procurorul cu ajutorul poliţiei, identifica şi audia mai mulţi martori oculari la evenimentele din 22 decembrie 1989 de la Târgu Secuiesc.

Ancheta îmbrăca o formă foarte dificilă, având în vedere faptul că moarte lui AGACHE AUREL, ofiţer al vechii poliţii (« miliţia») a regimului comunist fusese omorât pe stradă, în centrul oraşului, unde mulţimea furioasă acţionase de o manieră extrem de violentă împotriva reprezentanţilor puterii comuniste.

Astfel, declaraţiile martorilor audiate de către procuror indică participarea sutelor de persoane la revolta de la Târgu Secuiesc, identificarea autorilor actelor de agresiune împotriva lui AGACHE AUREL necesitând un volum de muncă considerabil.

O altă dificultate reală care a împiedicat derularea rapidă a investigaţiilor a fost faptul că martorii audiaţi au prezentat variante diferite ale situaţiei de fapt, declaraţiile lor erau contradictorii.

La sfârşitul anului 1991, inculpaţii HÉJJA DEZIDERIU IULIU, FILIP ORBÁN, DANIELLA KAMILLA şi PAIZS OCTAVIAN fuseseră plasaţi în detenţie provizorie, dar având în vedere că ancheta penală necesita timp pentru a stabili circumstanţele decesului lui AGACHE AUREL şi celelalte persoane vinovate, tribunalul nu dădu curs cererii parchetului vizând prelungirea măsurii preventive. Judecăţile care decideau punerea în libertate a inculpaţilor au fost motivate.

În acelaşi timp, poliţia continua demersurile în vederea depistării celorlalţi inculpaţi, care s-au deplasat şi au rămas în Ungaria. Nu se poate considera vinovate organele de poliţie sau parchetul de fuga acestor doi inculpaţi, având în vedere că nici o măsura vizând restricţia sau privarea de libertate a acestora nu putea fi luată în absenţa probelor certe privind contribuţia lor la decesul lui AGACHE AUREL.

Trebuie notat că 21 aprilie, 17 noiembrie şi 14 iulie 1992, parchetul general a răspuns plângerilor reclamanţilor cu privire la stadiul procedurii, indicând dificultăţile anchetei şi dispunând de măsurile pentru a continua activitatea de administrare a dovezilor.

Pentru a aprecia caracterul efectiv al anchetei, Guvernul este de părere că trebuie luate în considerare şi circumstanţele în speţă. Efectivitatea anchetei se apreciază «pe baza ansamblului de fapte pertinente şi cu privire la realităţile practicate de munca de anchetă. Nu este posibilă deducerea varietăţii de situaţii ce se poate produce la o simplă listă de acte de anchetă sau la alte criterii simplificate » (vezi mutatis mutandis, Velikova c. Bulgariei,  nr.41488/98, § 80, CEDH 2000-VI).

În acest sens, Guvernul este conştient că a fost o perioadă de inactivitate a organelor de anchetă, dar ar vrea să se oprească asupra complexităţii afacerii şi asupra contextului general socio-politic în care faptele s-au derulat.

În plus, imposibilitatea de a depista inculpaţii FILIP ORBÁN DANIELLA KAMILLA şi REINER ANTON în Ungaria şi de a-i interoga asupra faptelor reproşate, a contribuit la prelungirea procedurii, fără ca vreo greşeală să fie imputabilă autorităţilor române (în acest sens vezi afacerea Cubanit c. României, mai sus citată, § 1, teza a 7-a).

În 1997, procurorul efectua alte acte de procedură şi a emis rechizitoriul la 15 decembrie 1997, împotriva celor cinci inculpaţi al şefului de infracţiunea de violenţe trăgând după sine moarte fără intenţie (« lovituri cauzatoare de moarte »).

Aşadar, analizând aceste motive constatăm că, de fapt, Guvernul recunoaşte inactivitatea în ancheta, fără a preciza că este din 1992 până în 1997 şi motivează prin contextul general socio-politic în care faptele s-au derulat.

Trebuie sa învederam Curţii că în perioada 1992-1997 nu a existat nici un context socio-politic special, diferit în Covasna faţă de o  altă localitate din Romania.

A existat influenţa politică recunoscută de procuror, influenţa exercitată de fostul lui coleg, procuror, la data aceea senatorul UDMR Kozsokár Gábor, dar şi judecător la Curtea Constituţională.

Aşadar, un senator al României a făcut influenţă pe lângă un procuror pentru a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu.

Într-o astfel de situaţie, fapta senatorului, dar şi a procurorului de caz reprezintă infracţiune şi nu context general socio-politic

Din păcate, Statul Roman  nu a reacţionat în niciun mod pentru a-l trage la răspundere pe procurorul anchetator pentru infracţiunea de abuz în serviciu, ba dimpotrivă, a acceptat sa trimită o adresa petentului Agache Aurel Dionisie(fiul) scuzându-se ca nu au putut sa facă nimic pentru ca este de vina „contextul general socio-politic în care faptele s-au derulat".

O astfel de atitudine din partea unui Stat care a ratificat Convenţia poate însemna orice numai ca a făcut dovada unei anchete eficiente NU!

Mai susţine Guvernul că, pentru ceea ce este procedura în faţa instanţelor judiciare, în primul rând, durata procesului nu pare a fi nesăbuită, în măsura în care aceasta a durat trei ani şi trei luni în jur de trei grade de jurisdicţie (afacerea  Reiner şi ceilalţi v. România, sentinţa din 27 septembrie 2007, § 59), însă uită să spună că această susţinere se referă numai la unul dintre petenţii din cazul Reiner şi ceilalţi v. România. Pentru restul petenţilor, Curtea a constatat încălcarea Convenţiei sub aspectul respectării dreptului la judecarea cauzei intr-un termen rezonabil. Astfel în afacerea  Reiner şi ceilalţi v. România, sentinţa din 27 septembrie 2007, § 58)  spune cu claritate că : "A cet égard, il convient de noter que l'instruction de l'affaire n'a pris fin qu'en 1997 et que l'inactivité des autorités entre 1992 et 1997 ne semble pas être justifiée par les éléments du dossier. De plus, dans la mesure où la majorité des preuves avait été déjà recueillie en 1992, il n'y avait pas d'autres éléments qui auraient pu justifier une telle durée, alors que l'enjeu pour les requérants en était très important, compte tenu de la gravité de l'infraction qui leur était imputée et de l'insécurité juridique découlant d'une procédure qui s'est déroulée, au total, pendant près de dix ans."

În ceea ce priveşte întrebarea lipsei pretinse de obiectivitate a anchetei condusă de către autorităţi, Guvernul consideră că o asemenea încălcare nu poate fi constatată motivând:

«Ancheta în afacere a fost efectuată de către persoane independente de cele implicate în evenimente, care nu sunt agenţi ai Statului (vezi, a contrario, afacerea Bursuc v. România, sentinţa din 12 octombrie 2004, par. 103) şi contextul general sociopolitic de la perioada următoare revoluţiei de 1989 nu poate fi imputat autorităţilor de anchetă. »

În plus, reclamanţii n-au adus dovezi că procurorul ar fi avut influenţă în sensul de a nu finaliza ancheta. Nu se poate presupune de manieră automatică că o perioadă în care ancheta urmă reprezintă o probă a lipsei de independenţă şi de imparţialitate.

Ancheta condusă de către parchetul judeţean Covasna nu a fost lipsită de obiectivitate şi a luat în considerare ansamblul probelor găsindu-se în dosarul de instruire penală.

Trebuie notat că ansamblul procedurii a permis stabilirea cauzei decesului lui AGACHE AUREL, identificarea şi sancţionarea persoanelor vinovate şi a acordat o reparaţie familiei victimei (vezi afacerea Cubanit, mai sus citată).

Este greu de crezut că şi în faţa unor probe evidente cum ar fi: declaraţia procurorului de caz că a fost influenţat politic de sus menţionatul senator care spunea că face o ancheta abuzivă persecutând maghiari nevinovaţi, că i-a fost ameninţată familia, ameninţare pe care a luat-o în serios datorita membrilor familiei sale, în faţa  declaraţiilor date de senatorul UDMR Kozsokár Gábor, şi ulterior judecător la Curtea Constituţională a României, Guvernul susţine contrariul.

Mai mult, deşi Guvernul  motivează lipsa sa de reacţie prin contextul general socio-politic, nu dezvoltă acest subiect, în sensul de a preciza care a fost acesta în mod concret şi ce anume a împiedicat Statul să îşi desfăşoare în bune condiţii atribuţiile ce-i reveneau, de garant al statului de drept şi al drepturilor proteguite prin Convenţie, pentru a înţelege ce doreşte să susţină.

Apreciem că sub aspect probator, petenţii  au adus probe şi le-au înaintat Curţii.

Astfel apreciem că plângerea petenţilor este întemeiată sub aspectul încălcării articolului 2 al Convenţiei.

III. Cerere de daune pentru o satisfacţie echitabilă ;

(Din respect pentru toată activitatea depusă şi eforturile constante pe care le-a depus în acest caz doamna avocat Mariana Ştefan, am lăsat la latitudinea domniei sale să aprecieze acest capitol al plângerii noastre, fără a ne interfera câtuşi de puţin. -notă Agache Aurel Dionisie).

1. Pentru încălcarea art. 2 din Convenţie petenţii înţeleg să solicite împreună cu titlu de daune materiale suma de 165.000 euro (576.000 ron) , şi , în plus, suma de 10357 euro( 36252 ron) pentru petenta AGACHE ILEANA .

Aşadar, în cazul tatălui petenţilor Agache, arătăm că acesta realiza un venit de 5975 lei/ lună, reprezentând 6.000 ron (60.000.000 lei vechi) /luna,adică 72.000 ron/an.

Întrucât victima avea în întreţinere 4 copii, AGACHE Ioan: 17 ani, AGACHE Ovidiu 16 ani, AGACHE Ileana 12 ani, AGACHE Liviu 10 ani, pe care trebuia să îi întreţină până la vârsta de 18 ani când deveneau majori, suma solicitată cu titlu de daune materiale - lipsa veniturilor tatălui până la data la care toţi copii au devenit majori (8 ani ) este de 576.000 ron (5.760.000.000 lei vechi), adică 165.000 euro.

Pentru petenta AGACHE ILEANA: În seara zilei de 22.12 1989, după lăsarea întunericului, un grup numeros de persoane a pătruns în locuinţa ofiţerului pe care au devastat-o, furând bunurile mobile, iar ce n-au putut transporta au distrus. În final, au intenţionat să incendieze imobilul, dar au fost împiedicaţi de vecinii ale căror locuinţe puteau fi puse în pericol.

În acest timp, petenta, AGACHE ILEANA, însoţită de cei 4 copii minori - AGACHE Ioan: 17 ani, AGACHE Ovidiu 16 ani, AGACHE Ileana 12 ani, AGACHE Liviu 10 ani au fost nevoiţi să fugă din locuinţă şi să se refugieze în judeţul Bacău.. În această perioadă, petenta nu a mai putut să se prezinte la muncă şi a fost dată afară de la fabrica de confecţii din Târgu Secuiesc pentru că a lipsit nemotivat 30 zile, iar autorităţile din România au fost în imposibilitate să controleze situaţia şi să-i asigure protecţie.

Faţă de situaţia de mai sus, AGACHE ILEANA s-a putut angaja cu contract de munca abia în 02.07.1991. Aşadar, din 22.12.1989 până în 02.07.1991 (18 luni) aceasta nu a putut realiza venituri. În 1989 avea un salariu de 2014 lei, adică 2014 ron/luna. 2014x 18 =36252 ron, adică 10357 euro

2. Pentru încălcarea art. 2 din Convenţie petenţii înţeleg să solicite cu titlu de daune morale 500.000 euro.

După cum am expus descrierea faptelor, situaţie reţinută şi de autorităţi prin rechizitoriu, dar şi de CEDO, apreciem că suma sus menţionată reprezintă o sumă care să ducă la o satisfacţie echitabilă pentru petenţi.

În data de 22.12.1989, maiorul Aurel Agache, fostul şef al formaţiunii economice de la Miliţia Tg. Secuiesc (în prezent Poliţia) a fost prins în oraş şi bătut în mod bestial până când a decedat, după care i-au profanat cadavrul. În urma decesului colonelului Agache Aurel , au rămas fără sprijinul părintesc al tatălui 4 copii minori, dar şi soţia acestuia.

Lipsa de reacţie a Statului, pasivitatea şi influenţa politică recunoscută chiar şi de procurorii de caz, pentru a nu-i trage la răspundere pe criminali, chiar şi după 1994, au condus la suferinţe morale incomensurabile pentru petenţi. Umilinţele la care au fost supuşi petenţii după 1994 când se interesau de stadiul anchetei, fără a cunoaşte că, în cauză există influenţa politicienilor UDMR şi a unor magistraţi, nu pot fi evaluate în bani.

Totuşi, pentru o satisfacţie echitabilă, considerăm că se pot acorda daune morale de 500.000 euro pentru toţi petenţii.

3. Pentru încălcarea art. 6 din Convenţie solicităm acordarea de daune morale în cuantum de 55.000 euro, pentru cei 11 ani (1989-2001) in care a durat ancheta şi 5000 euro pentru executarea cu mare întârziere şi dificultate a unei hotărâri definitive, pe latura civilă.

4. Cheltuieli de judecată şi onorarii de avocat;

Cheltuielile de judecată şi onorariul de avocat pe care petenţii le pot proba sunt :

1. suma de 500 euro cheltuieli de judecata pentru executare;

2. suma de 3000 euro onorariu de avocat;

Primiţi vă rog asigurarea deosebitei mele consideraţii.

Pentru petenţi

Avocat Mariana Ştefan

 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel