Biografia ziaristului Iochom István şi rolul jucat de acesta în cazul Agache
Grupul de interese :Târgu Secuiesc - 1989 - ziaristul Iochom István

Biografia ziaristului Iochom István şi rolul jucat de acesta în cazul Agache


Ziaristul Iochom István

Ziaristul Iochom István s-a născut pe data de 02 decembrie 1956 în comuna Sântandrei, lângă Deva, judeţul Hunedoara. A terminat liceul la Deva în anul 1975, ulterior, în anul 1980, a absolvit facultatea de filologie la Târgu Mureş şi a obţinut diploma de profesor de limba română şi limba maghiară. A fost repartizat în oraşul Târgu Secuiesc unde în perioada 1980-1984 a fost profesor la şcoala generală nr. 3 (actualmente Turóczi Mózes).

Din 1985 până în 1989 a fost directorul clubului tineretului din oraşul Târgu Secuiesc, unde sub egida Uniunii Tineretului Comunist a organizat discoteci, expoziţii de artă plastică şi casa dansului popular precum şi diferite manifestări propagandistice comuniste cu iz specific anilor de cruntă dictatură a regimului Ceauşescu. În această perioadă nu a avut atitudini anticomuniste şi nici nu avut  o atitudine ostilă regimului. Dacă, din punct de vedere ideologic, ofiţerul de miliţie Agache Aurel a reprezentat braţul armat al PCR, expoziţiile de artă plastică şi manifestările culturale şi propagandistice organizate de Iochom István în aceea perioadă au reprezentat braţul cultural - ideologic al P.C.R. şi sora sa mai mică U.T.C.

În mod firesc după căderea dictaturii comuniste, rămas fără obiectul muncii, şi-a început activitatea gazetărească la ziarul local Székely Újság după care a devenit corespondentul local al ziarului Háromszék, descendentul fostului ziar comunist Megyei Tükör. După revoluţie a publicat câteva cărţi de natură documentară: „Kísért a múlt a Székelyföldön (Az úgynevezett Agache-ügy története" - (Fantoma trecutului pe pământ secuiesc - istoria aşa numitului caz Agache), Pistol în apele Oltului - („Pisztoly az Olt vizében"), Viaţa în spatele sârmei ghimpate-  (Élet a csipkésdrót mögött ), „Pusztai, Jeges, Dézsi". Şi-a republicat lucrarea de diplomă ,,(Bucovina, patria mea dragă - Bukovina, édes hazám..."), a scris câteva monografii - caiete săteşti ale comunelor Sânzieni, Mereni, Estelnic - (Kézdiszentkereszt falufüzet, Falufüzet Kézdialmásról, Falufüzet Esztelnekről) şi a scris şi în folosul administraţiei UDMR-iste din oraşul Târgu Secuiesc (în săptămânalul Székely Hírmondó).
Din momentul în care Poliţia şi Parchetul din judeţul Covasna au început ancheta şi urmărirea penală în cazul uciderii ofiţerului de miliţie Agache Aurel, Iochom István s-a remarcat printr-o sumedenie de articole în care a prezentat de o manieră apocaliptică consecinţele arestărilor făcute de autorităţi, a luat o serie de declaraţii unor persoane care au avut de suferit în urma anchetelor făcute de ofiţerul de miliţie Agache Aurel. Nivelul superficial al articolelor din aceea perioadă s-a înscris în politica editorială a ziarului Háromszék.
În ziarul Háromszék :
Numărul din 03 decembrie 1991: "după ce procuratura a finalizat urmărirea penală" (urmărirea penală avea să fie finalizată în 1997)........................"revoluţia îşi sacrifică proprii copii" - cu privire la arestările ucigaşilor Héjja Dezideriu şi Orbán Daniella.
Numărul din 04 aprilie 1992: "Din păcate teama este mai puternică decât dreptatea! Până acuma au ajuns doar 5 declaraţii la UDMR Târgu Secuiesc". - Cu privire la solicitarea făcută pe 04 ianuarie 1992 de doi avocaţi ai ucigaşilor pentru ca populaţia să trimită declaraţii despre abuzurile şi faptele de corupţie ale ofiţerului de miliţie Agache Aurel
Numărul din 02 noiembrie 1993: "Esenţial este că urmărirea (penală) nu s-a finalizat, însă maiorul Ioan Aurel Agache a primit prin decret prezidenţial titlul de erou martir. Şi "ucigaşii" unui erou martir nu pot rămâne nepedepsiţi! Păi cum?!"
La sfârşitul anului 1997, în momentul reînceperii anchetei în cazul Agache, ziaristul Iochom István, a reînceput să scrie articole în care a înfierat oprimarea bieţilor nevinovaţi care au fost aduşi în faţa justiţiei într-un proces de vitrină contrafăcut. Articolele abundau în clişee, multe din ele neconforme cu realitatea. Astfel într-un articol de prin lunile octombrie - noiembrie 1997: "Independent de faptul că s-a produs o absurditate juridică dacă luăm în considerare decretul de amnistiere gen-Iliescu" - cu privire la arestările din 1991.
În numărul din 25 ianuarie 1999: "Procurorul a cerut arestarea lui Paizs Ottó, aflat la faţa locului, ceea ce din fericire nu s-a întâmplat"
În momentul în care la Târgu Secuiesc, udemeriștii au început să se agite şi să organizeze campanii de strângeri de semnături, ziaristul Iochom István a inoculat în opinia publică locală termenul de "Agache-kirakatper" (proces contrafăcut-de vitrină) în loc de Agache-per (procesul Agache).
În numărul din 02 martie 1999: "Spre marea noastră surprindere, cinci, din cei care au semnat mai înainte,  s-au întors înapoi şi şi-au scos numele de pe lista de semnături" - cu privire la faptul că unele persoane şi-au retras semnătura de pe o listă iniţiată de UDMR pentru sprijinul ucigaşilor.
În numărul din 03 februarie 1999 a apărut un articol  considerat " în totalitate obiectiv" care este practic o schiţă a viitoarei cărţi, care se prefigura în mod evident, sub titlul "Fantoma trecutului la Târgu Secuiesc, moartea maiorului de miliţie Agache Aurel şi procesul contrafăcut"
În numărul din 25 februarie 1999 referitor la a treia zi a grevei foamei iniţiată de Paizs soţia, Paizs fiul şi extremistul Boldizsár a scris cu tristeţe: "Până la închiderea ediţiei nu s-au mai alăturat alte persoane protestului grevei foamei"
În timpul campaniei de strângeri de semnături iniţiată de UDMR a informat pe larg despre locurile unde puteau fi semnate listele (biserici, parohii, persoane fizice, sedii UDMR locale).
Cu toate că a fost hăitaşul media care a urmărit cu consecvenţă şi a dat detalii cuprinzătoare despre campania de strângeri de semnături nu a suflat nici o vorbă despre faptul că în chemarea UDMR-ului a fost trecută afirmaţia că maiorul de miliţie Agache Aurel a întors arma împotriva mulţimii revoluţionare - afirmaţie despre care ştia că este falsă - dar care a avut un puternic impact şi a determinat creşterea semnificativă a celor care au semnat respectiva chemare.
Titlurile unor articole nu concordau cu cele descrise în articolul respectiv. Ca exemplu poate fi dat un articol care are titlul "A vrut să mă violeze", articol aruncat pe piaţa mediatică pe data de 02 aprilie 1999, în care este prezentată o declaraţie a unei anumite Márti Klára care reclamă o hărţuire sexuală. Dar de aici şi până la viol este o cale foarte lungă. La fel şi de la conţinutul declaraţiei respective până la titlul mincinos pe care îl poartă. Discrepanţa este totală. De altfel această declaraţie a fost concepută pentru a da legitimitate ideii că tatăl meu a fost un violator, idee care trebuia susţinută cu „probe" în cartea care era în curs de redactare.
O altă declaraţie a unei femei a cărui nume nu a fost dat publicităţii la cererea acesteia, declaraţie apărută în cartea "Fantoma trecutului pe pământul secuiesc" : "Pe mine atât m-a şantajat încât a trebuit să mă culc cu el. Şi soţul meu ştia de acest lucru, fiind de acord numai ca să scăpăm de el".Egy hölgy, akinek kérésére a neve nem került nyilvánosságra elmondta: „Engem addig zsarolt, amíg lefeküdtem vele, a férjem is tudott a dologról, de beleegyezett, csak éppen megszabaduljunk tőle." În cursul discuţiilor avute cu ziaristul Iochom  István am adus de mai multe ori atenţia înspre această afirmaţie cuprinsă în cartea dânsului dar acesta nu a putut să nominalizeze această persoană ceea ce mă face să cred că informaţia nu este corectă, fiind o speculaţie gazetărească menită a induce opiniei publice ideea că tatăl meu a fost un violator.
Totul a culminat cu scrierea unei cărţi, "Fantoma trecutului pe pământul secuiesc", lansată pe piaţă la data de 04 iunie 1999, o carte care poartă clar amprenta ideologică a UDMR-ului, practic o culegere de articole şi declaraţii, reluate din presa scrisă. A fost scrisă în mod intenţionat fără a avea la bază o documentare serioasă. Solicitarea a venit din partea deputatului Tamás Sándor. Ziaristul a avut şi un câştig financiar de aproximativ 3.000.000 lei (sumă destul de importantă pentru acel an). Cartea este un excelent instrument de dezinformare a opiniei publice, fără nici o veleitate culturală, prezentând situaţia juridică şi socială rezultată în urma cazului Agache de o manieră unilaterală, cu valenţe naţionaliste. De altfel scopul tuturor articolelor a fost intenţia evidentă de a-i apăra pe cei 5 criminali luaţi în vizor de justiţia română şi nici un moment nu s-a dorit reliefarea adevărului istoric, a realităţilor acelor atrocităţi din 22 decembrie 1989 şi a urmărilor sale. Cărţulia a fost lansată  într-o atmosferă festivă la Casa de Cultură a oraşului Târgu Secuiesc. S-au rostit cuvinte mari de către autor, politicienii locali şi de către ucigaşii aflaţi în sală. Ziaristul Iochom  István era foarte mândru de „opera sa". Doar era alături de doi dintre ucigaşi (Paizs şi Héjja), cărora le-a înmânat şi câte o ediţie cu autograf omagial, iar la rândul lui a primit în semn de apreciere flori de la ucigaşi. Seara s-a terminat într-o atmosferă agreabilă cu sentimentul lucrului bine făptuit. Cartea a mai fost lansată în mod festiv şi la Baraolt şi a avut în finalmente trei ediţii. Marele câştigător a fost însă deputatul Tamás Sándor. Beneficiar a mai fost şi patronatul lui Székely Hírmondó care şi-a luat partea leului.
Exemple ale dezinformării în cartea "Fantoma trecutului pe pământ secuiesc":
"Şi preşedintele Iliescu a dat o amnistie vestită şi cu o reputaţie proastă, care în judeţele cu o populaţie majoritară maghiară unde s-au comis fapte revoluţionare nu e valabilă pentru linşarea unui miliţian asupra căruia a explodat pedeapsa populară datorită abuzurilor din timpul dictaturii. (pagina 10). - informaţie falsă cu un accentuat caracter naţionalist.
„Aşa cum am amintit decretul de amnistie semnat de Iliescu a fost aplicat în regiunile cu populaţie preponderent română. De exemplu în judeţul Alba, la Cugir, unde au căzut pradă mai mulţi miliţieni şi organe de securitate, care după ce au fost linşaţi, au fost stropiţi cu benzină şi arşi. Iar în cele două judeţe secuieşti: Harghita şi Trei Scaune nu s-a aplicat, făcându-se o gravă discriminare etnică. În timp ce în alte regiuni linşajele de pe 22 decembrie 1989 sunt interpretate ca fapte revoluţionare, la noi se vorbeşte şi se scrie de crime împotriva românilor". (pagina 12).- informaţie falsă cu un accentuat caracter naţionalist.
„.....Pe 4 ianuarie 1990 Frontul Salvării Naţionale a dat decretul nr. 3 de graţiere. Totuşi în mai multe aşezări secuieşti, doar la câteva săptămâni de la anunţul graţierii, într-un mod ce aminteşte de timpurile vechiului regim comunist, mai multe persoane au fost audiate, de cele mai multe ori la întâmplare. Dintre ei câţiva au fost aleşi şi reţinuţi cu scopul de intimidare a secuimii. „ (pagina 14).- informaţie falsă cu un accentuat caracter naţionalist.
„La moartea maiorului, fiul cel mare avea 21 de ani (pagina 21)".- neglijenţă în calcul.
„După ce mai mulţi l-au reclamat pentru abuz de putere şi excese ilegale, ba la comitetul de partid ba la miliţia judeţeană, până la urmă procuratura militară din pedeapsă îl mută la Baraolt, de unde tot din pedeapsă este mutat tot la Târgu Secuiesc, tot la conducerea miliţiei economice." (pagina 21). - informaţie ce nu corespunde realităţii - din dosarul de cadre nu reiese aşa ceva.
„Acest document important este scos în evidenţă şi subliniat deoarece pe 13 noiembrie nu existau inculpaţi în schimb între 26 -29 noiembrie , numai după 15 zile  da! Nu e chiar totuna!." (pagina 23) - informaţie ce nu corespunde realităţii - mecanismul juridic din acest proces este diferit de enunţul respectiv.
„În 1993, preşedintele statului de atunci, l-a declarat Erou Martir (al cincilea pe ţară) prin decret şi a primit post mortem rangul de colonel." -  informaţie ce nu corespunde realităţii
„La nici o jumătate de an punctul de vedere al Inspectoratului s-a schimbat semnificativ. Deja se încerca reabilitarea lui Agache" (pagina 24). - informaţie ce nu corespunde realităţii. Agache Aurel Dionisie a fost cel care a făcut presiuni la Inspectoratul General al Poliţiei pentru ca IJP Covasna să dea un drept la replică acuzelor din presa locală de sorginte maghiară.
„Procurorul nu finalizează rechizitoriul şi în 1997, verosimil, la presiuni politice, cu finalizarea rechizitoriului este însărcinat procurorul Kiss Alexandru. (pagina 25)." - informaţie ce nu corespunde realităţii. Finalizarea anchetei nu s-a făcut la presiuni politice în mod special pentru acest caz, ci s-a datorat unui mecanism juridic pornit ca urmare a plângeri făcute de Inspectoratul General al Poliţiei.
„La data de 18 noiembrie 1991 preşedintele organizaţiei judeţene, Niţu Smarandache a anunţat că poliţia judeţeană a cerut recunoaşterea maiorului Agache ca victimă a revoluţiei.......Preşedintele a mai spus că poliţia a făcut presiuni ca maiorul Agache să fie recunoscut erou martir „ (pagina 26). - informaţie ce nu corespunde realităţii, ofiţerul de miliţie Agache Aurel era declarat erou martir de câteva luni bune.
Sub pretextul delimitării în branşă ca fiind un ziarist ce reflectă prezentul cotidian, s-a construit în mod natural un sistem de redare a evenimentelor specific mentalităţii secuieşti.
Astfel în săptămânalul Székely Hírmondó în numărul din 08 octombrie - 14 octombrie 1999 a scris : „identitatea lor va fi cunoscută doar atunci când vor depune mărturie împotriva acuzaţilor în procesul contrafăcut. Vom aduce atunci la cunoştinţa opiniei publice numele trădătorilor. Quod erat demonstrandum.

Domnul Iochom István nu a încercat nici măcar o secundă să afle informaţii complete despre mecanismul juridic al cazului Agache, despre activitatea coloenlului post mortem Agache Aurel. S-a mărginit să ia frânturi de informaţie, multe eronate pentru a crea o poveste care să fie pe placul auzului udemeriştilor ce subvenţionau această carte.
După ce am luat legătura cu dânsul şi am început să-i furnizez informaţii precum şi punctul nostru de vedere, în articolele apărute ulterior a informat opinia publică cu o acurateţe mai mare, dar nu a putut deveni echidistant, nu a retractat în mod public nici una din alegaţiile prezentate de a lungul anilor şi nici nu a relevat adevăruri neplăcute despre atrocităţile petrecute în 22 decembrie 1989 la Târgu Secuiesc. Singura concesie făcută a fost aceea de a mai prezenta opiniei publice din secuime, informaţii despre acţiunile familiei Agache.
Semnificativ este şi faptul că  pe data de 14 aprilie 2003 împreună cu ziaristul Iochom István şi ziaristul Bartos Loránt am purtat o discuţie cu martorul Vardo Vilmos, care i-a incriminat fără putinţă de tăgadă pe ucigaşii Héjja Dezideriu şi Paizs Octavian şi a relevat presiunea ucigaşului Paizs şi a avocatei acestuia în momentul în care acest martor a depus mărturie în dosarul de fond de la Bucureşti. Iar în articolele apărute pe acest subiect a apărut numai informaţia că acesta nu l-ar fi văzut pe ucigaşul Reiner (în realitate cei doi se înţeleseseră să împartă banii de la UDMR). A publicat numai ceea ce convenea convingerilor sale referitor la acest caz, nu şi realitatea crudă. De altfel, în timpul convorbirii, în momentul în care Vardo Vilmos descria extrem de sugestiv contribuţia ucigaşului Paizs la moartea ofiţerului de miliţie Agache Aurel, ziaristul Iochom István, furat de val, a spus, referindu-se la ucigaşii Héjja şi Paizs: "ei au fost protagoniştii principali!", în timp ce în infama carte îi prezintă ca fiind victime ale sistemului juridic care îşi apără cu demnitate cauza.

Dezinformările făcute într-un reportaj de la Televiziunea Maghiară în octombrie 2007

În calitate de ”fin cunoscător” al cazului Agache domnul Iochom István continuă în binecunoscutul său stil dezinformator să intoxice opinia publică maghiară reluând aberațiile pe care le-a vehiculat de a lungul anilor. Astfel reiterează din nou ideea că cei 5 ucigași nu pot fi responsabili de uciderea ofițerului de miliție întrucât la linșaj au participat 40-50 de indivizi, cei 5 fiind scoși țapi ispășitori, cu toate că știa foarte bine că cel puțin 3 din ei au fost protagoniști principali.

După aceea afirmă că chiar și pe 22 decembrie ofițerul de miliție Agache apăra sediul comitetului de partid, cu toate că știa foarte  bine că milițianul Agache nici măcar nu a fost prin zona actualei primării.

După aceea se miră prostește "că nu-și poate închipui cum de a primit milițianul titlul de erou martir", încercând să pună la îndoială această calitate primită de la statul român. Deși știe foarte bine că la Târgu Secuiesc, ca și în marea majoritate a localităților din țară în care regimul comunist n-a organizat nici o rezistență și așa nici n-au putut exista nici obiective de importanță vitală pentru rezistența regimului totalitar a căror cucerire şi apărare să justifice existența a două tabere rivale de revoluționari respectiv contrarevoluționari, acești milițieni neavând cum să apere ceva ce nu mai exista practic, iar populația neavând practic nici o contribuție efectivă la dărâmarea regimului ceaușist, singurul său merit fiind de a ieși sub formă de gloată și a dezlănțui o serie de distrugeri și o crimă absolut inutile.

”Dacă nici proteste anticeauşiste înainte de fuga lui Ceauşescu n-au existat în acele localități, nu cred că se poate vorbi despre vreo contribuție decisivă la victoria revoluției" (aici citez din Marius Mioc un celebru revoluționar de la Timișoara). Pentru acest ziarist încadrarea acestui milițian, luând în vedere situația concretă din micuțul orășel, trebuia să fie ignorarea morții acestuia și eludarea cadrului legal, adică legea 42/1990 și legea 341/2004 - legile pe baza cărora milițianul Agache a fost declarat de două ori erou martir, în timp ce alături de tot felul de exaltați naționaliști el începe fabricarea unui cult de adorație criminalilor gen Pusztai, Jeges, și Dézsi.

Astfel, în ansamblu, contribuţia ziaristului Iochom István ca purtător de cuvânt al ideilor contrare bunului mers al justiţiei române şi totodată ca vector de formare în opinia publică locală a unor prejudecăţi şi clişee în ceea ce priveşte cazul uciderii ofiţerului de miliţie Agache Aurel, îl încadrează ca fiind unul din membrii marcanţi ai grupului de interese din spatele ucigaşilor de la Târgu Secuiesc.


 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel