Prestaţia impertinentă şi demagogică a deputatului Tamás Sándor în cazul Agache
Grupul de interese :Târgu Secuiesc - 1989 - Deputatul UDMR Tamás Sándor
Prestația impertinentă și demagogică a deputatului Tamás Sándor în cazul Agache

deputatul UDMR Tamás Sándor "Diverși martori, respectiv din declarațiile celor care au suferit reiese că - a spus deputatul Tamás Sándor -, aceia care pe vremea ravagiilor lui Agache au trăit în Târgu Secuiesc şi la Baraolt, şi pe care i-a ţinut în teroare atât din ţinutul Kézdi cât şi Erdôvidék. Gura lumii vestea despre purtările lui şi toată lumea îl cunoştea. Pot să aduc ca argument pe acei cetăţeni care la începutul anilor 90 şi-au asumat declaraţii în presă şi au avut curajul să spună acestea, ca Kocsis Mihály din Cernat , Benkô Ernô, Barabás Rónáth Rozália, Baróti Katalin şi alţii din Târgu Secuiesc, Németh Zoltán din Braşov, Simon Irén és Bedô Rozália din Baraolt (de fapt şi ultima persoană e din Târgu Secuiesc - notă AAD). A făcut unele lucruri cum că a intrat într-un restaurant, a scos în mod ostentativ pistolul din buzunar şi i-a pus pe oaspeţi să ţină mâinile sus, a luat de la ei inelele de aur, cerceii, pe care le-a dosit după care a plecat. Dar această faptă este una blajină pentru că se povestesc şi unele cum că ar fi violat femei, că atât a bătut un cărăuş că i s-a rupt ficatul şi a murit, care vasăzică a comis şi astfel de lucruri fatale."

Am citat acest fragment dintr-o declaraţie dată de deputatul Tamás Sándor săptămânalului Erdély Naplo în anul 1999.  Absolvent  al unei facultăţi de drept din Budapesta, deci un personaj care se declară a fi jurist, poate să scoată din mintea sa o astfel de declaraţie tragicomică prin care enunţă de fapt că tatăl meu este un torţionar odios şi dă ca exemplu un fel de jaf armat într-un restaurant, violarea unor femei şi o bătaie administrată unui cărăuş care a murit. Parafrazând un cititor din Secuime, dacă tatăl meu ar trăi, i-ar spune, aşa ca între absolvenţi de drept: Sanyka, băiatule!  unde-s dovezile în sprijinul celor afirmate de dumneata? Pentru-că ca jurist ar fi trebui să ştii că atunci când faci astfel de afirmaţii ar trebui să le şi dovedeşti.

Dar să le luăm pe rând:

1. Jaful armat din restaurant: - nu există nicăieri, nici măcar în mărturiile strânse de UDMR vreun indiciu că s-ar fi întâmplat aşa ceva. Este pentru prima oară când se afirmă aşa ceva şi domnul deputat-jurist nu a putut dovedi nici până în ziua de azi că acest jaf armat a avut loc. Măcar o locaţie a jafului, o dată aproximativă când s-a întâmplat "evenimentul", o declaraţie a vreunui chelner care a fost martor, sau vreo declaraţie a vreunei biete victime jefuite. Şi totuşi domnul deputat Tamás Sándor, cel şcolit în ştiinţe juridice în patria mamă, se lansează în astfel de declaraţii impertinente şi lipsite de orice fundament probatoriu.

2. Violarea unor femei: - nici la această acuză nu există vreo declaraţie a vreunei victime care să declare că a fost violată. Nici măcar un singur nume. E drept că o femeie s-a plâns de hărţuire sexuală dar şi aceea declară că tatăl meu nu a atins-o nici măcar cu un deget.

3. Cărăuşul bătut până ce i s-a rupt ficatul şi a murit - există la Târgu Secuiesc o persoană care decedat în condiţii suspecte dar în aceea perioadă tatăl meu lucra la Baraolt şi nu a avut nici o tangenţă cu acel deces.

În data de 23 martie 1999, domnul deputat UDMR a ţinut o alocuţiune în plenul Camerei Deputaţilor, unde a dat o replică deputatului PUNR Petre Ţurlea referitoare tot la cazul Agache. Deputatul cu mustaţă consideră că "maiorul de miliţie Aurel Agache, rău famatul şef al miliţiei economice din Târgul Secuiesc" a fost linşat datorită abuzurilor comise în serviciu, şi citându-l: "Conform declaraţiilor celor în cauză, Aurel Agache a confiscat ilegal importante cantităţi de bijuterii din aur, a pretins şi a luat bani pentru a fi mai înţelegător, a violat femei, a bătut oameni nevinovaţi. Percheziţiile domiciliare au distrus familii şi vieţi omeneşti." Mai departe el citează şi pe fostul şef al miliţiei Judeţene Gavril Ardeleanu care a afirmat într-un interviu că "În general cetăţenii au sesizat abuzurile comise de miliţieni. Aşa s-a întâmplat şi în cazul maiorului Agache cu privire la abuzurile şi fărădelegile comise de acesta. A stat de mai multe ori în faţa consiliului de onoare, l-am mutat de la Baraolt la Târgul Secuiesc. Am fost sesizat prin scrisori, telefoane anonime despre faptul că la percheziţiile de la domiciliul cetăţenilor confiscă o parte din aurul familiei, şantajează oamenii, opreşte pe stradă cetăţeni de la care confiscă bijuterii".
La prima vedere argumentele din această alocuţiune par imbatabile şi extrem de solide. Declaraţii de martor, ale superiorului ofiţerului de miliţie. Dar este deja arhicunoscut că acele declaraţii ale martorilor sunt lapidare şi nu aduc acuze grave, iar din declaraţia şefului miliţiei judeţene a fost tăiată ultima parte, cea în care acesta afirmă că au fost doar 2-3 anonime şi nimeni nu a venit în sprijinul afirmaţiilor făcute şi nu au fost dovezi pentru ca ofiţerul să fie incriminat.

După ce ne-am lămurit cum stăm cu modul în care deputatul Tamás Sándor a dezinformat opinia publică cu privire la activitatea tatălui meu, să ascultăm acum opinia dânsului şi în ceea ce priveşte procedura juridică în urma căreia au fost condamnaţi cei cinci ucigaşi din Târgu Secuiesc. Dar iată ce spune domnul jurist: "După mine, încă din faza urmăririi penale ar fi trebuit să să stabilească că nu s-a comis o infracţiune şi acuza să fie retrasă. După informaţiile noastre s-au făcut presiuni mari asupra parchetului, au trebuit fabricate rapid acuze şi aşa s-a întâmplat că la opt ani după evenimente a pornit, în 1997, procesul de pedepsire". Şi mă întreb oare ce informaţii deţine domnul deputat în legătură cu presiunile la care a fost supus parchetul Covasna. Şi dacă tot avea asemenea informaţii demascatoare de ce nu au fost date publicităţii, mai ales că în aceea perioadă procesul era în toi. Sau ca de atâtea alte ori domnul deputat Tamás Sándor s-a lansat în afirmaţii demagogice şi lipsite de fundament probatoriu.

Pe lângă faptul că  deputatul UDMR Tamás Sándor a dezinformat opinia publică şi a regizat apariţia unei cărţi propagandistice despre "prigoana" la care sunt supuşi bieţii nevinovaţi de la Târgu Secuiesc, acesta dă dovadă şi de laşitate. Deşi a promis că va participa la o dezbatere televizată în care cele două puncte de vedere antagonice să fie prezentate opiniei publice, ulterior, dându-şi seama de faptul că nu are nici o probă în favoarea afirmaţiilor sale denigratoare şi că nu va putea face faţă  unei confruntări directe, a încălcat promisiunea făcută şi a refuzat categoric  acest moment al adevărului. Dacă ar fi avut dreptate şi punctul său de vedere ar fi fost cel corect, nu ar fi ezitat să mă "zdrobească" în faţa concetăţenilor săi. Dar dânsul ştie bine că a minţit cu neruşinare şi că tot ce a orchestrat şi difuzat împreună cu acoliţii săi din presă nu are fundamente probatorii şi de aceea a dat bir cu fugiţii. În momentul în care ziaristul Iochom István i-a pus în faţă documentul din care reieşea că tatăl meu a fost neînarmat în momentele premergătoare uciderii sale cu bestialitate, a mimat surprinderea de parcă nu ar fi ştiut acest lucru.

Într-o conferinţă de presă de după 15 martie 1999 a spus că are în posesia sa un document care dovedeşte faptul că Partidul Unităţii Naţionale Române (PUNR) a influenţat sentinţa dată de Tribunalul Municipiului Bucureşti în cazul Agache. De fapt era vorba de un amărât de fax trimis de avocatul Paul Vărzaru către PUNR, fax în care prezenta sentinţa dată de tribunalul Bucureştean.

Pe lângă faptul că este un laş, dânsul nu are nici măcar atâta onoare ca în momentul în care este pus în faţa dovezilor care atestă că a minţit, să facă rectificările necesare şi să declare în mod public că a indus în eroare opinia publică. Dânsul s-a folosit cu nesimţire de cazul Agache pentru a câştiga popularitate în rândul electoratului din Secuime, electorat lipsit de informaţii. Oricum el nu a făcut altceva decât să reia şi să continue la un alt nivel alegaţiile şi aberaţiile vehiculate de UDMR-ul local în anii de după revoluţie până la înscăunarea sa în fruntea oligarhiei politice locale.

Dar la fel ca şi în cazul senatorului UDMR Frunda György, implicarea deputatului UDMR Tamás Sándor în cazul Agache a fost una formală, la nivel declarativ. Multe declaraţii sforăitoare în care a anunţat cu tam tam tot fell de succese şi acţiuni în sprijinul celor condamnaţi. Două exemple sunt relevante: au a anunţat cu mult tam tam că UDMR-ul a salvat casa lui Reiner în octombrie 2002 de la executarea silită, când de fapt această executare silită n u se putea face întrucât Reiner nu era singurul proprietar. În conferinţa de presă din 22 octombrie 2002 a afirmat că UDMR-ul local va sprijini cu un avocat pe criminalul Reiner ca să-şi apere interesele în procedura de executare silită iniţiată de Agache Aurel Dionisie şi că vor strânge fonduri pentru ca acesta să nu-şi piardă propietatea. Dar nici un avocat nu l-a sprijinit pe ucigaşul Reiner în nici unul din demersurile sale disperate. Practic nefericitul a fost constrâns să se descurce în hăţişurile justiţiei române singur şi din acest motiv a fost o victimă sigură încă din start. Iar dacă  nu era HHRF-ul nu ar fi fi fost capabili să plătească sumele datorate de Reiner, asta cu toate că au avut la dispoziţie nu mai puţin decât 2 ani şi jumătate. De aici reiese cu claritate faptul că totul s-a făcut doar în mod formal, pur declarativ doar pentru a-şi crea o imagine pozitivă în ochii opiniei publice.

Un moment hilar a fost în clipa în care ucigaşul Reiner a cedat lupta şi nu a mai făcut apel, iar sentinţa a devenit definitivă, iar Agache Aurel Dionisie, prin metode specifice a reuşit în cîteva zile să intabuleze şi să impiedice vânzarea proprietăţii prin grevare de sarcină, iar deputatul declara că deocamdată procedura se va mai întinde o bună bucată de vreme, cînd deja ea era deja finalizată, astfel că la doar câteva zile au venit spăşiţi să plătească pentru a nu fi supuşi oprobiului opiniei publice, sătule să asiste la umilirea la care era supus ucigaşul care avea atâta "sprijin"  tămăşist în spatele lui.

Sincer vorbind nu m-ar fi interesat ascensiunea unui udemerist dacă acesta nu s-ar fi legat de cazul Agache. Dar a trebuit să fac şi analiza cauzelor care au determinat evoluţia mecanismului dezinformativ al cărui vector a fost în ultimii ani deputatul susmenţionat.

Deputatul UDMR Tamás Sándor nu este un om prost, dimpotrivă. Trebuie recunoscute abilităţile sale excepţionale de a profita de oportunităţile ivite de a lungul anilor. Dacă în regimul comunist dădea de bine să ai o origine socială sănătoasă, de preferinţă ţăran sau proletar, acuma în vremurile augustei democraţii secuieşti dă bine să-ţi tragi sevele din vajnici patrioţi de viţă nobilă. " Familia mea - zice cu mândrie domnul deputat Tamás Sándor - se trage dintr-o veche familie de pe la 1540, de nobili secui". Aiurea! Domnia sa încearcă să se poleiască cu blazon nobil şi sânge albastru deşi ştie bine că în vatra satului erau două familii Tamás, şi chiar dacă vajnicii săi străbuni nu erau chiar nişte sărăntoci oricum nu pot fi confundaţi cu cei din spiţa  bogată a celor care purtau blazonul nobil al Tămaşilor.

Chiar şi modul în care şi-a construit înfăţişarea spune multe, cu aceea mustaţă secuiască a-la secolul 19, total disproporţionată şi care nu se potriveşte absolut deloc cu restul feţei, dar ce contează acest lucru atunci când trebuie să arate alegătorului de vârstă medie că el respectă tradiţia "augustului blazon". (De altfel în cadrul electoratului tânăr circulă, la Târgu Secuiesc, butada cum că atunci când iese din clădirea unde are biroul parlamentar, cu a lui pălărie şi mustaţă răsucită impunător mai lipseşte doar un singur element: ...jgheabul(streaşina). Deh!, gura lumii....).

Ascensiunea sa de la un biet lucrător silvic până la postura de deputat în Parlamentul României este spectaculoasă şi arată cu claritate şiretenia şi talentul său nativ de a profita de situaţia specifică de după decembrie 1989. Căderea comunismului l-a prins pe domnul deputat ca lucrător silvic la Tălişoara, o aşezare micuţă de lângă Baraolt. Intră în UDMR şi la  scurt timp pleacă în Ungaria, unde, pe fondul entuziasmului generat de reînnodarea legăturilor între patria mamă şi provincia Ardealului, furată prin "dictatul" de la Trianon, obţine o bursă la facultatea de ştiinţe Eötvös Loránd din Budapesta, la cursuri de zi. În timpul facultăţii câştigă simpatia episcopului cu vederi extremiste Tőkés László, accedând în acelaşi timp, în 1993, în funcţia de vicepreşedinte al platformei reformiste din UDMR, o platformă creată de radicalii din acest partid etnic cu scopul de a obţine "reunificarea naţiunii maghiare fără modificarea frontierelor" (cel puţin aşa suna unul din sloganurile oficiale). După terminarea facultăţii ajunge consilierul personal al episcopului cu vederi extremiste Tőkés László, funcţie pe care o îndeplineşte timp de aproximativ 1 an şi jumătate între 1995 şi prima partea a anului 1996.

Sub oblăduirea paternală a episcopului cu vederi extremiste Tőkés Lászlo, care are o influenţă extrem de puternică în cadrul comunităţii maghiare, din  judeţul Covasna, se întoarce în oraşul Târgu Secuiesc şi sprijinit de Szöcs Csaba Ubul (primar între 1992-1996) şi fostul membru al nomenclaturii comuniste, tovarăşul Orbán Árpád, este înscăunat ca preşedinte al organizaţiei locale a UDMR din Târgu Secuiesc. Este absolut incredibil cum membrii UDMR cu pretenţii veleitare din Târgu Secuiesc s-au dat la o parte şi orbiţi de aura aproape mistică a episcopului cu vederi extremiste, i-au permis acestui tânăr să preia şefia locală.

Acest oportunism al său şi talentul de a intra în graţiile unor persoane importante din ierarhia UDMR-ului a făcut ca la scurt timp după ce se reîntoarce în oraşul Târgu Secuiesc să devină unul din liderii locali marcanţi şi după ce ajunge deputat să preia practic conducerea politică locală.  Fiind unul din protejaţii episcopului Tőkés László, ale cărui idei se bucură de o popularitate mare în zonă, nu este de mirare că acesta şi-a găsit rapid locul în panteonul politicienilor locali, şi profitând de prezenţa masivă la vot a celor din ţinutul Trei Scaune de Sus să acceadă în Parlamentul României.

Având la dispoziţie logistica UDMR-ului local, a biroului parlamentar precum şi logistica oferită de statul maghiar (fundaţie, legea statutului, etc.) şi ca urmare a intrării în afaceri ca asociat la diverse firme în domeniul presei (ce se cunoaşte până acuma în mod oficial), în foarte scurt timp a devenit un om prosper care chipurile reprezintă cauza poporului în parlament, îi reprezintă pe locuitorii din Trei Scaune care în marea lor majoritate îşi duc existenţa în condiţii grele. Chiar şi aşa se bucură de o mare popularitate, mai ales că ziarul local unde are acţiuni alături de bunul său prieten, bardul Kocsis Károly, are grijă să-i construiască o imagine foarte bună.

În anul 2000 avea să-l trădeze pe unul din  binefăcătorii săi, tovarăşul Orbán, care avea să fie debarcat din funcţia  de preşedinte al Consiliului Judeţean Covasna, cu voturile zdrobitoare ale celor din Ţinutul Trei Scaune de Sus.

În 1997 după ce se vede cu sacii în căruţă ("căruţa" de deputat, fireşte) domnia sa începe să  gândească aprofundat şi începe să pună în aplicare principiile călăuzitoare ale destinului său, dorind astfel să dea un exemplu deosebit tinerilor secui, ca aceştia să nu-şi mai părăsească locurile natale, unde prin "credinţă, inteligenţă, onoare (cinste)", domnia sa începe să prospere. Şi cum  în Ungaria erau la putere "adevăraţii patrioţi" ai lui Orbán Viktor, nu strică o renaştere şi reînvigorare a legăturilor culturale, binenţeles pe banii statului maghiar, că doar nu din banii primiţi ca salariu de la Parlament, şi zămisleşte o fundaţie. Nu "Fundaţia nobiliară Tamás - 1540" aşa cum v-aţi fi aşteptat, ci fundaţia Jakabffy Elemér care va ajuta la revigorarea spiritului maghiar pe frumoasele plaiuri secuieşti. Din păcate, în contrast cu principiile transparenţei, nu au fost date niciodată publicităţii bilanţurile contabile ale acestei fundaţii, tocmai pentru ca, de acuma luminatul şi cultivatul popor secuiesc, să vadă măiestria şi eficienţa cu care forinţii Ungariei s-au transformat în izvor de lumină şi spiritualitate maghiară.

La începutul deceniului,un ziar din Sfântu Gheorghe a pus pe tapet de câteva ori persoana domnului deputat Tamás Sándor atrăgând atenţia asupra modului în care acesta induce în eroare electoratul prezentându-se ca o persoană cinstită şi onorabilă. În acele articole se spunea că domnul Tamás Sándor şi-a însuşit o parte din fondurile care vin din Ungaria în scop personale şi că este acţionar la câteva firme din zonă *1. PRO PRESS KFT - editare presă - [acţionari deputatul UDMR Tamás Sándor (20%), bardul Kocsis Károly (20%)]... *2. Media Design&Print KFT - Editare presă [acţionari: deputatul UDMR Tamás Sándor (20%), bardul Kocsis Károly (20%)]... *3. PROFITON KFT - obiect de activitate radio şi televiziune - acţionari: deputatul UDMR Tamás Sándor (50%), Szabó László (50%). Acestea erau la nivelul anului 2000 informaţiile oficiale despre modul de a face afaceri ale domnului deputat.

În replică deputatul a precizat că şi-a construit vila în care locuieşte din câştigurile pe care le-a dobândit ca urmare a producţiei pe care a scos-o de pe cele 11 hectare pe care le-a au părinţii lui şi ai soţiei sale. Citind declaraţia de avere de atunci a domnului deputat eu am remarcat doar două aspecte: cum că domnia sa nu are bani la bancă şi nici sub o altă formă (poate aşa se explică cum domnia sa nu a plătit nici după atâta amar de vreme cele 1,5 milioane de lei pe care le mai datorează unor săraci pensionari care au lucrat şi ei la recondiţionarea mobilei vechi şi de valoare ce încântă privirea domniei sale), şi că nu avea maşină proprietate personală.

Când s-a întors triumfător pentru a se înscăuna la Târgu Secuiesc, domnia sa se  folosea  de Dacia tatălui său, fără a considera că este necesar să-şi cumpere, ca tot omul, o maşină care să se uzeze pe banii lui. Maşină proprietate personală? "Nu este cazul" zice domnia sa cu un scris mare şi lat. Păi binenţeles că nu este cazul, pentru-că doar domnul deputat nu este prost să-şi cheltuiască banii pe  maşini, benzină, piese de schimb, când putea folosi, bine mersi, "Dacia"  primită de la Parlament şi "Tico-ul" firmei Profiton, cu care şi distinsa consoartă îşi rezolvă zilnic problemele personale, şi să nu uităm şi Skoda Fabia, împrumutată ori de câte ori este necesar, limuzină primită de la statul maghiar, în contul legitimaţiilor de maghiar. Maşini primite pentru alte scopuri, dar cum ele pot fi folosite şi pentru prosperitatea afacerilor şi a familiei domnului deputat ce rost ar mai fi avut să-şi cumpere domnul deputat Tamás Sándor maşină. Ce vremuri de pionerat, când se foloseau maşini primitive în comparaţie cu luxul şi huzurul din ziua de azi. Şi când te gândeşti că stau la închisoare oameni care au luat un braţ de lemne din pădure pentru a nu îngheţa de frig peste iarnă!. Curată democraţie! După un timp a catadicsit să-şi cumpere o limuzină Wolksvagen de 2-3 ani, cu suma de aproximativ 500.000.000 lei. Iar de curând a vândut-o propriei firme pentru a mai câştiga ceva bani din deducerea unor impozite. De altfel domnul deputat maghiar are apucături neoaşe româneşti şi speculează orice chichiţă fiscală pentru a mai recupera ceva bani de la statul român, bani pe care un simplu şi onest cetăţean nu se gândeşte să-i recupereze atunci când îşi vinde maşina.

Faptul că domnul deputat Tamás Sándor este un mare mincinos reiese şi din povestea cu legitimaţiile de maghiar. Pe lângă avantajele deosebite care rezultă din inventarul pus la dispoziţie de statul maghiar, domnia sa şi-a creat pe plan local o imagine de binefăcător al poporului, ridicând în numele lor acele documente. Chiar în presa locală s-a lăudat cu numărul mare de legitimaţii aduse. Iar în numărul din 24-30 octombrie 2002 al săptămânalului local, domnul Turóczy Botond îi ridică osanale şi îi mulţumeşte pentru "eforturile benevole" ale domnului deputat în acest sens. Şi astfel, de nenumărate ori, împrumutând de la Molnár Endre maşina Skoda Fabia de culoare albă şi cu număr de Cluj, domnia sa a vizitat patria mamă, provocând invidia şi în acelaşi timp admiraţia extremistului Boldizsár Béla care a încercat fără sorţi de izbândă să aducă mai multe legitimaţii decât dânsul din Ungaria. Dar când domnia sa este prins la graniţă cu 800 de legitimaţii de către poliţia de frontieră, el dă fuguţa repede înapoi în Ungaria le lasă acolo şi pe urmă se întoarce şi declară cu seninătate presei că "am avut asupra mea o singura legitimaţie, care era a mea". "Curat murdar" cum ar zice Caragiale, una spune celor din Secuime şi alta românilor.

Apropo! cum dracu se face că "prosperă" doar legăturile culturale cu patria mamă, binenţeles cu sprijinul material imens din partea statului maghiar şi pentru care secuii patrioţi şi-ar da şi sângele şi numărul de cont din bancă şi nu asistăm la o "invazie" de capital maghiar, la o "reunificare economică fără modificarea frontierelor". Poate că electoratul secuiesc se va sătura într-o zi să vadă doar pozele cu "deputatul la masa de lucru", sau de pozele de 15 martie cu "deputatul şi adevăraţii patrioţi ai lui Orbán Viktor" şi vor dori să vadă poze cu aleşi locali alături de magnaţi maghiari care vor aduce şi în Secuime prosperitatea mult visată. Dar se pare că această "invazie" nu va avea loc prea curând, şi la Târgu Secuiesc vor investi doar prea puţini nemţi, francezi sau italieni. Şi poate atunci electoratul nu se va mai lăsa amăgit de perdeaua de fum patriotică, de lipsa de scrupule a deputatului Tamás Sándor cu a lui  îndobitocire a prostimii votante cu oprimarea maghiarilor în cazul Agache, şi-l vor trece în rezervă pe linie politică.

Dar să nu ne facem prea multe iluzii, poporul este ignorant ca dintotdeauna, viitorul este luminos; cu o micuţă reîncălzire a spiritelor în campania electorală,  cu perdele de fum secuiesc- patriotarde şi dacă într-o bună zi chiar s-ar produce schimbarea, a avut grijă domnul deputat să-şi echivaleze diploma din Ungaria şi să intre cu brio în baroul Bacău, pentru a oferi sprijin juridic celor nevoiţi să treacă prin furcile caudine ale justiţiei.

Singurul care poate că în sinea lui regretă faptul că a crescut la sân un astfel de personaj este episcopul cu vederi extremiste Tőkés Lászlo, cel de al doilea personaj important pe care deputatul Tamás Sándor l-a trădat şi fără de care poate că, astăzi, domnia sa ar fi pledat în Ungaria ca simplu avocat la cine ştie ce barou. Să ajungi să fi declarat neoficial ca persoană "non grata" şi să fi evitat chiar şi pentru a lua un prânz banal, aşa ca aducere aminte a vremurilor bune. Chiar  dacă  domnul Tőkés este depăşit de istorie şi de vremuri, parcă tot este prea mult şi prea umilitor ce i se întâmplă în ultima vreme, iar lecţia primită de la deputatul Tamás Sándor, fostul lui protejat, cu a lui trecere în barca lui Marko şi mai ales modul viclean, gen "eu sunt cu voi, dar din păcate nu se mai poate", să-i fie învăţare de minte.

Se pare că domnul deputat s-a săturat de parlament, a mai îmbătrânit un pic şi i s-a făcut poftă de postul de preşedinte al consiliului judeţean Covasna. Pe care a reuşit să-l ocupe în urma alegerilor din 2008. Post pe care în mod declarativ îl ocupă tot pentru bine obştii şi nu pentru îmbogăţirea personală. Dar acolo se învârt nişte sume imense de bani şi unde e caşcavalul gros nu strică să fii tu cel care împarte feliile celor interesaţi. Între timp afacerile lui Tamás Sándor merg foarte bine. S-a împrietenit la cataramă cu deputatul Antal Arpad, devenit între timp primarul municipiului Sfântu Gheorghe şi au înfiinţat mai multe firme împreună, unde beneficiază de fonduri Europene importante. În Sfântu Gheorghe funcţionează "Régió Rádió" şi "Rágió TV", ambele administrate de firma Antal&Tamas S.R.L, în care  Antal Árpád András şi Tamás Sándor deţin fiecare cate 50% din acţiuni. Astfel ei controlează direct, sau prin interpuşi, trei posturi de radio în limba maghiară din Sfântu Gheorghe, unul din Târgu-Secuiesc şi un săptămânal în limba maghiară, „Szekely Hirmondo“.

Cealaltă firmă în care deputaţii sunt asociaţi, Pittino Anselmo SRL, a cumpărat o clădire din anul 1882, monument istoric, din satul Oituz, de la graniţa cu judeţul Bacău, pe care a transformat-o într-o pensiune agroturistică. Afacere pentru care cei doi deputaţi au reuşit să obţină o finanţare SAPARD de 100.000 de euro.

Dar ajunge cu povestea  despre acest personaj, care mie personal, îmi provoacă silă şi greaţă. Un individ care prin prestaţia sa imorală din cazul Agache a arătat până unde poate merge lipsa de scrupule, ipocrizia şi minciuna, manipularea, laşitatea şi lipsa de bărbăţie. Din păcate are o popularitate mare în rândul electoratului rural şi este reales, iar acuma din postura de preşedinte al Consiliului Judeţean Covasna îşi va continua demersurile pentru o viaţă mai bună. A lui binenţeles, că doar nu a poporului, pentru a cărui stare de sărăcie majoră sunt de vină guvernanţii români de la Bucureşti, care deturnează fondurile din Transilvania înspre "REGAT" şi îi lasă pe bieţii secui fără fonduri pentru dezvoltare. Guvernanţi români cu care, nu-i aşa?, UDMR nu este la guvernare.


 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel