Scrisoarea lui Agache Aurel Dionisie adresată secretarului de stat din M.A.E maghiar NÉMETH ZSOLT
Acţiuni politice externe - Acţiuni politice externe grup Tg.Secuiesc 1989

Scrisoare adresată secretarului de stat din M.A.E maghiar Németh Zsolt

Pe această pagină găsiți textul trimis la Budapesta text atât atât în limba română cât și în limba maghiară. La Budapesta am trimis doar textul în limba maghiară.
--------------------------------------------------------------------------------

Stimate domnule secretar de stat al afacerilor externe NÉMETH ZSOLT

Am aflat cu surprindere faptul că domnia-voastră ați avut o intervenție în plenul Adunării Naţionale Maghiare, unde ați făcut o scurtă istorie a cazului Agache.

Deoarece, în opinia mea, ați fost indus în eroare de către un grup de persoane având ca scop promovarea propriilor interese atât personale cât şi politice. De aceea vă rog să supuneți atenției dumneavoastră și punctul de vedere al familiei Agache:

Pe 22 decembrie 1989, după căderea regimului Ceaușescu, locuitorii orașului Târgu Secuiesc au ieşit în centrul oraşului ca să-şi exprime bucuria pentru libertatea dobândită. Din păcate un grup eterogen compus în majoritate din foşti condamnaţi penal sau contravențional, foști cercetați conform legii l8/1968 sau pentru deţinere ilegală de aur şi valută, precum şi ţigani, au devastat sediul local al miliţiei şi au bătut cu bestialitate majoritatea cadrelor aparţinând Ministerului de Interne.

Demn de remarcat este faptul că aceste cadre au urmărit cu o pasivitate totală desfăşurarea evenimentelor, având armamentul depus în fişetul instituţiei.

Colonelul post mortem Agache Aurel a fost şi el bătut cu sălbăticie de către aceşti infractori. Deoarece era neînarmat nu a avut altă opţiune de autoapărare decât să încerce prin fugă să-şi salveze viaţa. Hăituit cu sălbăticie, plin de sânge, lovit în permanenţă de bestiile ce-1 înconjurau, a ajuns în centrul oraşului unde alte bestii l-au luat în primire şi 1-au lovit cu sălbăticie până ce în chinuri groaznice acesta a decedat. Aceleaşi bestii nu s-au mulţumit cu atâta, ba mai mult i-au profanat cadavrul, înfigându-i într-un ochi o monedă de 5 lei, iar în celălalt stema de la caschetă, în gură i-au îndesat un şobolan mort

Pe urmă au încercat să dea foc cadavrului, dar datorită faptului că hainele erau pline de sânge, incendiul s-a stins de la sine.

În legătură cu activitatea profesională a acestuia: Colonelul p.m. Agache a fost un profesionist de excepţie, absolvent a două facultăţi. Cu siguranţă în două decenii de activitate a mai comis şi unele greşeli inerente. Inspectoratul judeţean de poliţie consideră în caracterizarea oficială elaborată în anul 1998;”Nu a săvârşit abateri disciplinare ori acte care să aducă atingere onoarei şi demnităţii militare, prestigiului instituţiei"

Dacă aţi citit declaraţiile persoanelor care consideră că au fost anchetate în mod abuziv şi veţi face o analiză lucidă şi raţională veţi observa cu siguranţă în spatele acelor aparenţe de aşa zise "abuzuri" un fapt real: chiar şi din declaraţiile "victimelor" nu reiese că Agache Aurel ar fi fost violent sau că ar fi violat pe cineva. Interesant de remarcat este faptul că niciuna dintre "victime" nu a depus vreodată vreo plângere către instituţiile statului. Au existat câteva scrisori anonime dar la verificarea lor nu s-a constatat nici un abuz. Este semnificativ că în zece ani de libertate de exprimare, punând alături şi zece ani de propagandă violentă a U.D.M.R-ului nu s-a reuşit decât strângerea a 15 declaraţii anemice. Totuşi trei dintre declaraţii merită o analiză mai amănunţită tocmai pentru a putea fi relevată în toată complexitatea sa, manipularea cu neruşinare a opiniei publice.

Pentru a avea un fundament pentru teoriile lor, s-a aruncat pe piaţă mediatică în anul 1991 o declaraţie a unei anumite Márti Klára care reclamă o hărţuire sexuală.

Dar de aici şi până la viol este o cale foarte,foarte lungă. La fel şi de la conţinutul declaraţiei respective până la titlul mincinos pe care îl poartă. Discrepanţa este totală.

Declaraţiile lui Bedő Roza şi Boldizsár Béla conţin acelaşi mecanism manipulator în care minciuna este elementul primordial. În prima din aceste declaraţii lucrurile sunt clare, Parchetul Militar Braşov nu a putut stabili răspunderi penale în ceea ce priveşte sinuciderea lui Bedő Béla. Ştiţi şi dumneavoastră ca şi mine faptul că există persoane labile din punct de vedere psihic care nu doresc să-şi asume răspunderea pentru faptele comise. Dacă i se poate reproşa ceva colonelului p.m. Agache este incapacitatea acestuia de a observa în cazul respectiv labilitatea psihică a suspectului din cercetarea penală. Aveam vârsta de 18 ani când s-a întâmplat tragicul eveniment al sinuciderii lui Bedő Béla şi fiind în conflict cu tatăl meu , într-o discuţie l-am acuzat că de fapt el este autorul moral al sinuciderii. Extrem de afectat de turnura pe care o luase discuţia a încercat să-mi explice complexitatea situaţiei, repetând obsesiv cuvintele "nu am observat ce om slab este". Acum după mulţi ani de la aceea discuţie îi dau dreptate tatălui meu. Din păcate există o tendinţă naturală spre sinucidere, moştenită de a lungul secolelor, a celor ce se consideră maghiari. Şi bunicul meu Kovács Dénes, ori de câte ori îşi aducea aminte de lucrurile neplăcute din viaţa sa şi era sub influenţa băuturilor alcoolice, lua o frânghie şi mergea să se spânzure în grajd. Bineînţeles că o făcea în mod ostentativ fiind un om călit din punct de vedere psihic. Lăsând subiectivismul deoparte, statisticile din România în ceea ce priveşte sinuciderile au pe primul loc judeţele din Secuime, şi dacă memoria nu mă înşeală şi Ungaria deţine o poziţie fruntaşă între celelalte ţări europene. A afirma faptul că Bedő Béla s-a sinucis din cauza colonelului p.m. Agache este sinonim cu a afirma că sinuciderile din judeţul Covasna din perioada 1996-2000 cauzate de sărăcia lucie, s-ar datora faptului că U.D.M.R.-ul s-a aflat la guvernare.

În legătură cu declaraţia lui Boldizsár Béla, dată tot în anul 1999, acest "gură spartă" care de la revoluţie încoace plictiseşte opinia publică prin zecile de scrisori adresate peste tot, acest extremist care îşi dă cu părerea în toate ,care contestă tot ce nu-i pe placul inimii sale, un individ obscur care doreşte în permanenţă să se afle in centrul atenţiei. Acest guraliv îşi aduce aminte după zece ani că ar fi luat bătaie de la colonelul p.m. Agache. Am cercetat cazul şi a reieşit faptul că acesta a fost "liniştit" de un alt ofiţer care îşi asumă şi în prezent decizia luată considerând că Boldizsár Béla a tulburat liniştea publică şi a provocat autorităţile.

De altfel acest individ nu este agreat nici măcar de tovarăşii din aripa moderată, el suferind un eşec total în încercarea de a deveni consilier din partea U.D.M.R-ului.

Aş dori să repet încă o dată următorul aspect: colonelul Agache a făcut şi greşeli, inerente unei activităţi de 20 de ani, principala sa greşeală fiind, în opinia mea aroganţa şi violenţa limbajului folosit în relaţiile cu infractorii, lucru care s-a repercutat într-un mod decisiv asupra imaginii sale publice.

Ţin foarte mult să vă spun că acest om şi-a întemeiat o familie cu o localnică maghiară, de pe urma acestei convieţuiri rezultând 5 copii care au fost crescuți şi educați în spiritul toleranței etnice, şi-a încurajat copii să înveţe limba maghiară(în decembrie 1989 eu cunoșteam bine limba maghiară,dar după zece ani de exil am pierdut din abilitatea de a o vorbii.

În încheiere aş apela la o statistică a Ministerului de Interne din care rezultă faptul că în evenimentele din decembrie 1989 au fost linşaţi de către "revoluţionari"(de fapt scursurile societăţii), 10 (zece) cadre ale Ministerului de Interne, 2 în Cugir, l la Sibiu şi 7 în Secuime. Este o statistică semnificativă şi care ne scuteşte de orice comentariu

În final toată această manipulare grosolană a situaţiei reale comportă o serie de întrebări:

De ce o parte a comunităţii maghiare din Secuime, parte lipsită de informaţii şi manipulată prin minciună, îşi asumă răspunderea unei aşa zise solidarizări cu autorii reprobabilelor fapte din 1989, refuzând în acelaşi timp asumarea faptelor?

De ce nu-şi cere scuze în mod public pentru abuzurile săvârşite, autoritatea publică a oraşului Târgu Secuiesc?

Cine are de câştigat de pe urma acestor campanii mincinoase?

Cine a împiedicat prin toate mijloacele finalizarea urmăririi penale timp de opt ani?

Răspunsul este unul singur:politicienii locali ai U.D.M.R.-ului şi ramificaţiile adiacente acestora din instituţiile judeţene. Aceste persoane în dorinţa de a deţine şi în continuare controlul absolut în judeţul Covasna s-au folosit într-un mod propagandistic şi demagogic şi de cazul Agache.

Nu mai miră pe nimeni faptul că foşti propagandişti comunişti ,precum domnul Iochom István, s-au transformat după decembrie 1989 în vajnici propagandişti U.D.M.R. Toată această oligarhie,această mixtură contra naturii a avut numai de câştigat de pe urma campaniei mincinoase pe care a purtat-o, însă pe termen lung acest câştig va dispărea. Va rămâne numai crima, minciuna şi manipularea, lipsa de bun simţ.

Sper din toată inima că veţi analiza şi veţi trece prin filtrul raţiunii toate aceste noi informaţii.

Dacă sunteţi un om politic de valoare veţi acţiona în consecinţă. Şi acest incident, în care s-au rostit minciuni tocmai în plenul Parlamentului Ungariei, va rămâne izolat.

Eu o singură rugăminte am: în spiritul european al circulaţiei libere a informaţiei şi pentru prezentarea obiectivă a cazului Agache să alăturaţi în dosarul care probabil există, şi punctul nostru de vedere.

Vă mulţumesc.

Cu stimă .

08 decembrie 2000                                                                                     Agache Aurel Dionisie.

Codlea, jud.Braşov

- România.


--------------------------------------------------------------------------------

Acest text reprezintă varianta corectată a textului trimis secretarului de stat al afacerilor externe ungar. Textul original conţine foarte multe greşeli care se datorează neglijentei mele şi a unei slabe cunoaşteri a scrierii maghiare.


--------------------------------------------------------------------------------

Tisztelt uram, Németh Zsolt

Külügyi államtitkár,

Meglepetéssel tudtam meg, hogy önnek volt egy közbelépése a Magyar Állami Közgyűlésen, ahol röviden ismertette az Agache ügytörténetét. Az én szempontomból ön tévesen volt tájékoztatva bizonyos személyek részéről akik saját érdekeik elérésére tőrekedtek úgy politikai mint magán szempontból.

Ezért legyen szíves és vegye figyelembe az Agache család szempontját is.

1989 December 22-én, a Ceauşescu uralom megbukása után, Kézdivásárhely lakósai ősze gyűltek a városközpontjában, hogy kifejezzék örömüket a felszabadulásért.

Sajnos, egy volt elítéltekből álló csoport, , akikhez hozzácsatlakoztak cigányok, valamint más személyek is akik az 1968/18-as törvény áthágásáért voltak nyomozva, kifosztották a rendőrség székhelyét és állati durvasággal megverték a belügyminiszterhez tartozó személyek nagy részeit, akik passzívan kellett kövessék az események lezajlását mivel fegyverzetük a fegyvertárba volt lerakva.

Agache Aurel, álhalálozott ezredes is állati durván megvolt verve és fegyverzete hiányában nem volt más választása aminthogy futva mentse életét.

Vérezve és üldözőitől verve elért a város központjába, ahol sajnos mások fogták el és addig ütötték amíg szörnyű kínjaiba belehalt.

A dúvadak nem elégedtek meg halálával, megcsúfolták a holtestét. Az egyik szemét kiszúrták egy 5 lej-és pénzéremmel, a másikat a tisztsapkán lévő címerrel, a szájába pedig egy döglött patkányt gyúrtak.

Végülis megakarták gyújtani a holttestet, de mivel a ruhája átvolt itatva vérrel nem sikerült.

Ami Agache szakmai munkálkodását illeti, egy kivételes professzionista volt két fakultással.

Lehet, hogy két évtized alatt elkövetett néhány velejáró hibát is.

Az rendőrség megyei területi felügyelősége így nyilatkozik elhalálozott Agache Aurel ezredesről: “Nem követett el fegyelmi eltérést vagy cselekedettet ami a katonai becsületet és méltóságát illeti “.

Hogy ha eltetszett olvasni azoknak a személyeknek a nyilatkozatait akik erőszakos módon voltak kivizsgálva, valószínűleg rátetszik jönni, hogy az úgynevezett visszaélések háta mögött a következő helyzet fog kiderülni: Még az “áldozatok” nyilatkozataiból sem látszik ki hogy Agache Aurel erőszakos lett volna és nem követett el nemi erőszakot sem.

Még egy figyelemre méltó dolog, hogy az “áldozatok” közül senki nem tett la panaszt egy állami intézményhez sem. Létezett néhány névtelen levél, amelynek átvizsgálásánál nem állapítottak meg visszaéléseket.

Jelentős dolog az, hogy tízéves szabad kinyilatkozás után, hozzátéve a tízéves heves R.M.D.SZ. propagandát nem sikerült ősze gyűjteni csak tizenöt vérszegény nyilatkozatot.

Ahhoz, hogy meglehessen alapozni ezt az alméletett az 1999-es évben feldobták a tájékoztató piacra egy úgynevezett Márti Klára nyilatkozatát aki nemi meghurcoltatásról panaszkodik.

De innen a nemi erőszakig még hosszú az út. Úgyszintén a nyilatkozat tartalmától a hazug címig.

Bedő Rózsa és Boldizsár Béla nyilatkozatai ugyanazt a félrevezető szerkezetet tartalmazza, ahol a hazugság van az első helyen.

Az első nyilatkozatban minden világos.

A brassói katonai kerület nem tudott megalapítani semmilyen büntető felelőséget Bedő Béla öngyilkosságával kapcsolatban.

Ön is tudja, hogy vannak személyek akik nem képesek felelőséget vállalni az elkövetett tettekért.

Az elhalálozott Agache ezredesnek esetleg annyit lehet felróni, hogy nem volt képes megfigyelni a kihallgatott személyek lelkiállapotát.

Tizennyolc éves voltam amikor megtörtént az a sajnálatos esemény, amikor Bedő Béla öngyilkos lett. És mivel konfliktusban voltam apámmal azzal vádoltam, hogy szellemileg ő felelős Bedő Béla haláláért.

Meglepődve és erősen affektálva így próbálta megmagyarázni az eseményt ismételve a következőszavakat: “Nem vettem észre, hogy lelkileg milyen gyenge ember”. Sok év eltelte után igazat adok apámnak.

Sajnos létezik egy természetes hajlam az öngyilkosságra, amit a magyarok örököltek az évszázadok során.

A nagyapám is Kovács Dénes, ahányszor kellemetlen esemény jutott eszébe és az alkohol hatása alatt volt, ment az istállóba hogy akassza fel magát. Ezt ugyan csak tüntetőleg csinálta, mivel szellemileg edzett ember volt.

Félretéve a szubjektivizmust a öngyilkosság romániai statisztika kimutatja, hogy a székelyföldi megyék az első helyen vannak. És hogyha az emlékezetem nem téved Magyarország is élenjáró helyen van a többi európai országhoz viszonyítva.

Azt állítani, hogy Bedő Béla haláláért Agache ezredes felelős azonos azzal az állítással, hogy a Kovázna megyében elkövetett öngyilkosságok, szörnyű szeggénség miatt, az 1996-os 2000-es periódusban azért történtek mert az R.M.D.SZ. volt a kormányzásnál.

Ami az 1999-ben lerakott Boldizsár Béla nyilatkozatát illeti, ennek a nagyszájú extremistának aki a forradalomtól errefele rengeteg leveleivel untatja a közösséget, ennek a sötét alaknak aki mindennek ellentmond, csak hogy felfigyeljenek reá, tíz év után eszébe jutott, hogy az elhalálozott ezredes megverte volna.

Az ügyet kivizsgáltam és megállapítottam, hogy Boldizsár Bélát egy másik tiszt “nyugtatta” meg csendzavarásért, valamint a hatóságok megsértéséért.

Még az RMDSZ mérsékelt szárnyában levő társai sem nézik jósszemmel és próbálkozása, hogy tanácsos legyen kudarcba feladott.

Szeretném megismételni, hogy húszévi aktivitása alatt Agache ezredes követett el hibákat is, főleg a nyelvezetébe használt pökhendiség és hevesség jellemzi a bűnözőkkel való kapcsolataiban, ami döntően kihozott a nyilvánosság által alkotott képre.

Kiakarom hangsúlyozni, hogy ez a férfi egy helybeli magyar lakóssal alapított családot.

Együttélésük során öt gyermekük származott le.

Biztatta őket, hogy tanulják a magyar nyelvet és éljenek megértésbe a honfitárssakkal (1989 decemberében én elég jól ismertem a magyar nyelvet, de tíz éves száműzetés után elvesztettem a magyar nyelv használatból).

Befejezésül bemutatnám a belügy minisztérium statisztikáját amelynek tartamából kilátszik, hogy az úgynevezett forradalmárok (tulajdonképpen a társadalom söpredékei) a belügyi minisztérium 10 (tíz) káderét lincselték meg; kettőt Kugir-ban egyet Szebenben és hetet a Székelyföldön.

Ez egy jelentő statisztika amit nincs mit tárgyalni.

Az sem igaz hogy “ Tudnivaló, hogy '89 decemberében Erdély több városában szintén lincseltek meg milicistákat, de ismereteink szerint az ottani népítéletnek nem lettek jogi következményei, különös tekintettel az amnesztiára.”. Kugir-ban lett jogi következményei.

Vegülis a reális helyzetnek a durva kezelésére feltehető egy sorozat kérdés:

Miért a székelyföldi magyar közösségnek hazugság által félrevezetett és tájékosztásban hiányos része összefog az 1989-ben elkövetett tettek felelőseivel, megtagadva a felelőséget?

A kézdivásárhelyi hatóságok miért nem kérnek nyilvánosan bocsánatot az elkövetett visszaélésekért?

Kik nyernek a hazug kampányok során?

Kik akadályozták meg minden eszközzel a nyomózások befejezését nyolc éven keresztül?

Az egyedüli válasz: az helybeli RMDSZ politikusok, valamint a hozzátartozó mellékágak és megyei intézmények vezetői.

Ezek a személyek ahhoz megtartsák Kovászna megyébe az abszolút ellenőrzést, demagóg és propagandista módon használták ki az Agache ügyet-is.

Mar senki nem csodálkozik azon, hogy a volt kommunista propagandisták mint például Iochom István, 1989 decembere után félelmetes RMDSZ propagandisták lettek.

Ez a teljes oligarchia csak nyert a hazug kampányok során, de hosszútávon ez a nyereség elfog tűnni. Fog maradni csak a gyilkosság, a visszaélés és a hazugság.

Tiszta szívből remélem, hogy helyesem tetszik majd értelmezni és elemezni ezeket az új értesüléseket.

Ön mint jelentős politikus, remélem, hogy következésképpen fog cselekedni.

És az incidens ami a magyarországi parlament ülésén történt, ahol hazugságok hangzottak el egyedüli eset marad.

Nekem még egy kérésem lenne: az európai szabad értesülésközvetítés szellemébe és az Agache ügy objektív bemutatásáért a jelenpillanatban létező iratokhoz mellékeljék a mi nézőszempontunkat is.

2000.december 08

Tisztelettel.

Agache Aurel Dionisie.

 

 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel