Consideraţii generale despre implicarea UDMR-ului cazul Agache
Grupul de interese :Târgu Secuiesc - 1989 - Uniunea Democrată Maghiară din România

Consideraţii generale despre implicarea UDMR-ului cazul Agache

Uniunea Democrată Maghiară din România a fost încă de la înfiinţarea sa unul din elementele principale ale cazului Agache. Această formaţiune politică sprijinit în mod activ pe ucigaşii colonelului post mortem Agache Aurel încercând să împiedice prin toate mijloacele posibile aducerea în faţa justiţiei şi pedepsirea bestiilor criminale de la Târgu Secuiesc prin implicarea UDMR-ului în urmărirea penală care s-a desfăşurat în cazul Agache (perioada 1990-1992), prin exercitarea de presiuni asupra procurorului care a instrumentat cazul şi în final şi influenţarea sa, prin acţiuni propagandistice, prin strângeri de semnături.

Ulterior pe perioada de timp a fazei judecăţii (1998-2001 - trei ani şi patru luni pentru cele trei grade de jurisdicţie), avocatul UDMR György Frunda (Preşedintele Consiliului Reprezentanţilor Unionali ai UDMR), prin funcţia politică internă şi externă afişată ostentativ în faţa instanţelor de judecată coroborată cu campania mediatică, alături de  acţiunile propagandistice de strângeri de semnături, s-a încercat influenţarea prin presiune a justiţiei.

După ce criminalii au fost condamnaţi de justiţia română la pedepse modice cu închisoarea,  UDMR-ul s-a implicat în graţierea criminalului Héjja Dezideriu (Dezső) de către Preşedinte României în anul 2003 şi în sprijinirea criminalului Reiner Anton pe perioada detenţiei.
UDMR-ul a avut o contribuţie importantă şi în perioada de timp a executării sentinţei penale a cazului Agache în ceea ce priveşte latura civilă (executarea silită a daunelor morale şi materiale, perioada 2001-2005), prin activitatea deputatului UDMR Tamás Sándor, a senatorului UDMR György Frunda, o organizaţiilor UDMR din Ţinuturile Secuieşti constituite în judeţele Harghita şi Covasna, prin campanii propagandistice de strângere de fonduri.
Bazându-se pe gafele evidente evidente făcute de autorităţile judiciare române în  timpul urmăririi penale şi a fazei de judecată, patru ucigaşi, prin avocatul UDMR György Frunda (Preşedintele Consiliului Reprezentanţilor Unionali ai UDMR) au dat substanţă procedurii juridice de la CEDO (cauza Reiner şi alţii contra România) pe care au folosit-o ulterior pentru a-şi clama nevinovăţia, i-ar UDMR-ul s-a folosit în mod demagogic de sentinţa CEDO pentru a reitera vechile aberaţii naţionaliste.

Iar un punct culminant a fost marcat prin folosirea de către UDMR a cazului Agache şi a sentinţei de la CEDO (cauza Reiner şi alţii contra România) în campania electorală pentru alegerile europarlamentare de la 25 noiembrie 2007.
Politicienii UDMR indiferent că erau moderaţi în atitudine sau făceau parte din aripile radicale sau chiar extremiste, au acordat un sprijin substanţial atât material cât şi moral ucigaşilor.

Pe lângă acţiuni demagog propagandistice de genul unor strângeri de semnături sau forumuri civice cetăţeneşti de cele mai multe ori au negat atrocităţile comise la Târgu Secuiesc sau în cel mai bun caz au dat o tentă morală atrocităţilor comise la Târgu Secuiesc.

Din păcate interese politice având diverse scopuri l-au transformat pe colonelul Agache într-un personaj cu o imagine mult exagerată în sens negativ. UDMR-ul şi personajele din mass media care au propriile lor interese, de regulă interese materiale şi financiare au susţinut în permanenţă această campanie de denigrare. În 12 ani au reuşit să strângă doar 15 declaraţii care sunt extrem de sărace în a oferi o imagine de torţionar.

Această mocirlă în care instituţiile statului Român au adoptat o poziţie ambiguă în timp ce grupul de interese din spatele criminalilor fluturând stindarde şi drapele europene nu s-a sfiit să obstrucţioneze justiţia, să falsifice evenimente şi să îmbrace totul într-un fundamentalism politic primitiv bazat pe un anticomunism de faţadă, pur formal şi declarativ.

Instituţiile Statului Român au oscilat între acţiuni ferme determinate de presiuni politice puternice (la începutul anului 1991) pe de o parte şi pe de altă parte compromisuri tacite cu Uniunea Democrată Maghiară care s-a folosit de acest caz pentru a inocula în conştiinţa colectivă a opiniei publice maghiare din România faptul că Statul Român, prin tragerea la răspundere a celor vinovaţi de uciderea cu bestialitate a colonelului post mortem Agache Aurel, încearcă oprimarea minorităţii maghiare şi încearcă culpabilizarea colectivă a acesteia. Toate aceste acţiuni ale celor două părţi condimentate din belşug cu scenarii dezinformative, cu campanii de propagandă deşănţată, naţionalist extremistă, care au culminat  cu negarea atrocităţilor comise, cu încercarea de a da o aură respectabilă şi non infracţională a atrocităţilor de la Târgu Secuiesc.

Doar schimbarea de regim politic din 1996 a permis ca Justiţia Română să-şi urmeze cursul firesc şi cazul Agache  să fie finalizat. Meritul principal este al fostului preşedinte al României domnul Emil Constantinescu care a încercat să-şi respecte o promisiune din campania electorală, aceea ca "dosarele revoluţiei" să fie finalizate. Toate acestea sub privirile stupefiate ale UDMR-ului şi ale clasei politice din Ungaria care continuându-şi aceeaşi politică primitivă au încercat fără succes să împiedice finalizarea cazului. Este drept că odată cu trecerea anilor cazul Agache nu a mai fost sub nici o formă o prioritate a politicienilor UDMR ocupaţi cu satisfacerea intereselor politice fireşti determinate de obţinerea şi consacrarea unor drepturi pentru minoritatea maghiară, cu satisfacerea intereselor lor materiale determinate de dorinţa de îmbogăţire peste noapte.

Cu toate acestea, unii politicieni au continuat să manevreze opinia publică maghiară dar acest lucru nu a mai fost suficient pentru ca presiunea acesteia să determine o schimbare de registru în acţiunile statului Român în ceea ce priveşte finalizarea cazului Agache.
Un lucru demn de remarcat este şi faptul că deşi a a desfăşurat  o amplă campanie de presă, în scop pur propagandistic, atunci când a apărut vreo oficialitate română prin oraşul Târgu Secuiesc, autorităţile locale UDMR-iste nu au scos nici o vorbă despre cazul Agache. Astfel, deşi de-a lungul anului 2000, preşedintele României, domnul Emil Constantinescu a fost sesizat prin scrisori de protest "despre abuzurile din cazul Agache", atunci când preşedintele României a fost în vizită în oraşul Târgu Secuiesc, pe data de 04 noiembrie 2000, autorităţile UDMR-iste nu au suflat nici o vorbă despre cazul Agache. Este evident faptul că UDMR-ul făcea acele proteste scrise pentru-ca să poată arăta locuitorilor din Secuime că ei se ocupă de acest caz, în schimb atunci când ar fi avut oportunitatea desfăşurării unor acţiuni de protest concrete, atunci când mass-media de sorginte română, televiziunile importante din România erau prezente în Târgu Secuiesc, a fost linişte totală. De fapt UDMR-ul nu a dorit şi nici nu doreşte o dezbatere la un nivel superior celei comunitare maghiare, pentru că ar fi ieşit la iveală manipularea şi minciuna

UDMR-ul a acuzat de a lungul anilor implicarea partidelor politice româneşti în cazul Agache. Este drept că în anul 1998 şi anul 1999, familia Agache a cerut sprijin material unor politicieni locali pentru a avea un avocat care să-i reprezinte în dosarul din justiţie în care s-a judecat cazul uciderii colonelului post mortem Agache Aurel (a se vedea pagina web "SPRIJIN POLITIC"). Ba mai mult chiar UDMR-ul a acuzat faptul că a existat o presiune politică din partea partidelor româneşti pentru ca dosarul să fie finalizat. În realitate însă UDMR-ul a fost singurul partid care a avut o implicare la toate nivele sale în obstrucţionarea actului justiţiar şi a exercitat presiuni politice deosebite atât prin luări de poziţie oficiale cât şi mai târziu prin contacte politice pentru a putea obţine graţierea criminalilor.

Singurul partid politic care a avut emis declaraţii oficiale a fost UDMR-ul.

Aşa cum am spus şi o să repet de câte ori va fi necesar, maiorul de miliţie Agache Aurel nu este un personaj căruia să-i poată fi atribuită o imagine pozitivă. Dar prezentarea lui ca fiind un personaj extrem de negativ ucis de o  mulţimea revoluţionară animată de sentimente anticomuniste este o gravă eroare.

Cronologia evenimentelor, natura lor, atestă cu certitudine că ceea ce s-a întâmplat la Târgu Secuiesc nu poate fi considerat ca act revoluţionar. Revoluţie a fost la Timişoara, la Bucureşti la Cluj Napoca sau în orice alt oraş unde oamenii au înfruntat gloanţele, crimele, arestările  cu care Securitatea, Armata şi Miliţia a înţeles să reprime dorinţa oamenilor de libertate. La Târgu Secuiesc, până la  fuga dictatorului Nicolae Ceauşescu, deci până în momentul în care practic dictatura comunistă s-a prăbuşit nu a existat nici o formă de luptă sau de protest care să o alăture oraşelor care fac parte din panteonul luptei împotriva regimului Nicolae Ceauşescu. După căderea regimului Ceauşescu, în oraşul Târgu Secuiesc implozia autorităţilor care reprezentau sistemul s-a produs de la sine. Nici o autoritate sau persoană care făcea parte din staful comunist care conducea oraşul Târgu Secuiesc nu a întreprins nici cea mai mică acţiune de a se împotrivi sau de a reprima mulţimea care ieşise în stradă pentru a saluta căderea regimului comunist. Repet încă o dată pentru ca opinia publică să cunoască. În oraşul Târgu Secuiesc lumea a ieşit în stradă, după fuga dictatorului, pentru a-şi manifesta bucuria faţă de acest eveniment. Nimeni nu a fost în pericol de a fi împuşcat, de a fi arestat sau nu a fost împiedicat să-şi exprime sentimentele. Miliţienii care depuseseră armamentul încă din dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 au privit cu pasivitate acţiunile oamenilor. Trebuie să fii cel puţin cretin ca să ai impresia că cele câteva cadre de miliţie neînarmate ar fi putut măcar încerca ceva împotriva puhoiului de oameni care ieşise pe străzi.

Pentru a se justifica uciderea colonelului post mortem Agache Aurel, grupul de interese din spatele ucigaşilor a inventat o poveste în care un torţionar cu arma în mână încearcă să apere regimul Ceauşescu şi să reprime revoluţionarii. Eu consider acest gest ca o jignire adusă celor care si-au jertfit viața în lupta contra dictaturii comuniste (eu îl exclud pe colonelul Agache Aurel din această categorie întrucât acesta a fost o victimă a unor atrocităţi şi nu un luptător anticomunist); pentru-că acei oameni au luptat pentru instaurarea adevărului şi a dreptăţii. Iar acum la trecerea a 12 ani de la moartea acelor eroi se găsesc unii care îşi bat joc de idealurile revoluţiei şi din diferite motive mistifică realitatea, practică un discurs demagogic în care prin cuvinte pompoase şi sforăitoare încearcă să poleiască evenimente inumane şi lipsite de moralitate.



 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel