Implicarea UDMR-ului în urmărirea penală din cadrul cazului Agache
Grupul de interese :Târgu Secuiesc - 1989 - Uniunea Democrată Maghiară din România
Implicarea UDMR-ului în urmărirea penală din cadrul cazului Agache

Uniunea Democrată Maghiară din România a fost unul din elementele principale ale cazului Agache ale tergiversării urmăririi penale (în special în perioada 1991-1992). Această formaţiune politică a sprijinit în mod activ pe ucigaşii colonelului post mortem Agache Aurel încercând să împiedice prin toate mijloacele posibile aducerea în faţa justiţiei şi pedepsirea bestiilor criminale de la Târgu Secuiesc, prin exercitarea de presiuni asupra procurorului care a instrumentat cazul şi în final şi influenţarea sa, prin acţiuni propagandistice, prin strângeri de semnături.

Astfel începând cu data de 23 martie 1991 organizaţia locală a UDMR-ului a început o campanie de strângere de semnături la întreprinderile şi instituţiile locale din Târgu Secuiesc. S-au strâns în total 1252 de semnături care atestau, în opinia politrucilor UDMR-işti locali, faptul că tatăl meu a căzut victimă furiei populare ca urmare a nenumăratelor abuzuri pe care acesta le-a comis în timpul dictaturii comuniste. Trebuie totuşi remarcat numărul foarte mic de semnături care s-au strâns în aceea primă campanie.

Pentru o mai mare acurateţe şi pentru a ne putea transpune în atmosfera acelor vremuri sunt elocvente declaraţiile date cotidianului Háromszék pe data de 11 decembrie 1991 de politicienii UDMR ai acelor vremuri.

KIRÁLY KÁROLY, senator UDMR, vicepreşedintele Senatului:

"REFERITOR LA DOSARUL AGACHE

Ne apropiem sau ne îndepărtăm de democraţie?"

La izbucnirea unei revoluţii domneşte ne-legalitatea, întrucât legile de până atunci eşuează, iar poporul îşi face dreptate cu această ocazie. Tocmai de aceea sentinţa poporului nu trebuie privită în nici un exerciţiu juridic ca o simplă infracţiune şi nu trebuie ca „făptaşii” să fie puşi în faţa legii. Pe aceste meleaguri, unde trăim, evenimentele sunt tratate – ulterior – ca o contrarevoluţie, deci din actualele arestări putem trage concluzia că dictatura comunistă noi nu am fi avut voie să o răsturnăm. Adevăraţii criminali, care au dat ordin să se tragă în popor, nu au fost traşi încă la răspundere nici astăzi. Ba dimpotrivă, au fost avansaţi, deşi se ştie cine a dat ordin de tragere. La noi se încearcă să se intimideze în mod tendenţios populaţia, ca aceasta să nu se revolte, să tacă, indiferent de prejudiciul suferit, pentru că de nu, poate avea o soartă similară. Noi nu putem fi de acord niciodată cu aşa ceva, trebuie să ne unim forţele în vederea eliberării acestor oameni.

BAJCSI ÁKOS, deputat UDMR

„Se condamnă mânia poporului”

Trebuie să găsim toate metodele pentru a demasca ofensele josnice îndreptate împotriva noastră. Evident, căutând căile legale, dar la nevoie, admiţând şi protestele în masă. Cazul Agache u este permis să fie lăsat „baltă”, întrucât simt că scopul a fost ca teama să se generalizeze, să „devină din nou la modă” vechea atmosferă confirmată a fricii, care domnea şi în perioada dictaturii comuniste.

Aceste arestări nedrepte trebuie să fie prezentate în mod deschis maselor de oameni şi ar trebui să se protesteze la toate nivelele. Trebuie să se scrie şi să se vorbească neînfricat despre acest caz. Din păcate, constat că oamenilor le este frică, nu îndrăznesc să vorbească, deşi nu au de ce să se teamă, pentru că noi nu suntem vinovaţi. Potrivit posibilităţilor oferite de actualele legi, trebuie să protestăm împotriva abuzurilor.

Dar cea mai mare influenţă asupra procurorului Fabian Karoly a avut-o ex-senatorul UDMR Kozsokár Gábor, actualmente judecător la Curtea Constituţională. Relevantă este declaraţia dată cotidianul Háromszék pe data de 11 decembrie 1991 de către domnul ex-senator UDMR Kozsokár Gábor, actualmente judecător la Curtea Constituţională

"REFERITOR LA DOSARUL AGACHE

Puterea – este putere?"

Declaraţia dată cotidianului nostru de către domnul KOZSOKÁR GÁBOR, senator UDMR pentru zona Háromszék (Trei Scaune)

"Cele întâmplate sunt dureroase şi totodată revoltătoare, pentru că aici vor să statueze în continuare un „exemplu”. Acum, după doi ani de la mişcarea revoluţionară, vechiul sistem şi reprezentanţii acestuia condamnă mânia poporului împotriva oamenilor din prima linie a despotismului asupritor, când încă nimeni nu a fost condamnat, nu a fost tras la răspundere pentru abuzurile comise în regimul comunist prin care a amărât viaţa sutelor, miilor şi chiar pe parcursul unei mişcări de masă poporul, în exasperarea sa se întoarce împotriva reprezentanţilor puterii, pe care îi urăşte, şi răscoala se soldează cu victorie – la noi, din păcate, puţin câte puţin şi să se modifice toate promisiunile – sunt valabile legi noi.

Cazul poate fi tratat şi judecat doar sub acest aspect!

În ţară s-au întâmplat în multe alte locuri evenimente mult mai grave decât cel din Târgu Secuiesc, dar procedura penală a fost intentată doar în judeţele Mureş, Harghita şi în Háromszék (Trei Scaune). Se încearcă să se menţină principiul potrivit căruia în alte judeţe a avut loc o revoluţie, pe când aici este vorba de altceva. După părerea lor, de acţiuni îndreptate contra românilor. Puterea doreşte să ne convingă că orice s-ar întâmpla în restul ţării, aici, în zona noastră, nu se poate şi nu este voie să se facă nimic împotriva puterii. Puterea este putere! Dacă o fi să se schimbe ceva, cândva, ei vor decide, şi nu noi! Din punct de vedere politic aşa se prezintă situaţia.

Procedura este nedreaptă şi din punct de vedere juridic, din mai multe motive. Acuzaţia formală adusă numitului Héjja Dezső este omucidere. Acuzaţia împotriva celorlalţi doi arestaţi este că şi ei ar fi dat în Agache. Cauza decesului constatat de medicul expert în cazul maiorului este efectul de şoc cauzat de lovituri multiple. Deci nu a existat nici o împunsătură, lovitură sau altceva care să poată fi pretinsă că a cauzat cu siguranţă moartea. Lovitura mortală nu a fost aplicată de un singur om, ci acesta a primit numeroase lovituri, şi nu s-a născut încă judecător care să poată face distincţie care dintre lovituri a fost cea mortală. Din câte ştiu, lovituri au fost aplicate de vreo 40 – 50 de persoane. În consecinţă, din punct de vedere juridic, calificarea trebuie să fie modificată întrucât în acest caz nu poate fi vorba în nici un fel de ucidere, putem cel mult vorbi de vătămare corporală care a cauzat moartea. Dar întrucât linşarea s-a întâmplat pe 22 decembrie 1989, toată arestarea este ilegală, întrucât FSN, care a preluat şi exersat atunci puterea legislativă, a adoptat la 03 ianuarie 1990 o lege de graţiere generală, care ar trebui cinstit aplicată şi acestui caz, întrucât legea prevede clar că intră sub incidenţa amnistiei toate faptele comise înainte de seara zilei de 22 decembrie 1989.

Ce este de făcut? Trebuie să se protesteze categoric, la toate nivelele, împotriva acestor arestări samavolnice. Arestările înseamnă tăgăduirea revoluţiei. Trebuie să se întreprindă tot ceea ce este posibil pentru eliberarea acestor oameni."

Tot în ziarul Háromszék au apărut informaţii relevante pentru presiunea imensă exercitată de UDMR cu complicitatea administraţiei locale şi a presei controlate cu autoritate de acest partid. Semnificativ este următorul pasaj apărut de altfel şi în cartea Ziaristului Iochom Istvan "Fantoma trecutului pe pământ secuiesc" :

"Întrebări la care nu s-a răspuns încă"

"Ieri după amiază a avut loc aceea discuţie pe care am anunţat-o deja în numărul de marţi al cotidianului nostru semnalând că şi noi vom fi acolo.

Domnul procuror Fabian Karoly şi locotenentul Buzsi Andras s-au întâlnit la Târgu Secuiesc cu reprezentanţii UDMR, MADISZ, organizaţiilor locale ale alianţei Civice, cu delegaţii Primăriei Oraşului, ai bisericilor, întreprinderilor şi instituţiilor.

Primarul Bokor Zoltan a schiţat pe scurt atmosfera de panică ce domneşte în oraş, apoi a trecut la prezentarea aşa numite victime,care întruchipa fosta dictatură în această zonă şi care, abuzând grav şi repetat de autoritatea sa, a mânat la moarte mai multe persoane.

„Cazul Agache – spunea primarul – nu este cazul celor trei arestaţi, ci a întregului oraş. A întregului oraş, şi tocmai de aceea ne-am expus şi ne vom expune pentru ei, pentru că părerea noastră este că dacă există dreptate, atunci în această situaţie ea nu poate fi decât de partea noastră”.

Participanţii la întâlnire au pus întrebări domnului procuror Fabian Karoly, care a relatat despre arestări, despre decurgerea investigaţiilor. În vederea aflării întregului adevăr, domnul procuror a cerut sprijinul întregului oraş.

Participanţii la discuţii au plecat cu întrebări la care nu au aflat răspunsul.

Cine va fi următorul arestat? Când anume va ieşi la iveală adevărul? Ce s-a întâmplat de fapt şi de fapt la Târgu Secuiesc: revoluţie sau contrarevoluţie?"

„Adevărul trebuie să iasă la iveală”

"După 04 decembrie (1991 nota AAD) nu a mai continuat valul de arestări, dar audierea oamenilor s-a desfăşurat într-un ritm susţinut. Cei trei din Târgu Secuiesc au mai fost audiaţi în repetate rânduri de către procurorul Fabian Karoly. Procurorul urmăririi, la 09 decembrie, la întrebare pusă de Torma Sandor, reporter la cotidianul Haromszek, a furnizat următorul răspuns: „Investigaţiile sunt secrete până la închiderea dosarului de urmărire. Pot relata însă, că în momentul în care acuzăm o persoană. Îi asigurăm totodată şi protecţia, avocatul apărător fiind prezent încă de la prima declaraţie a acestuia”.

Întrebat fiind de către reporter „Ce reprezintă ceva liniştitor după părerea dumneavoastră?”, procurorul a răspuns: „Dragostea noastră de adevăr. De ce spun acest lucru? Pentru că opinia publică momentană este depărere, şi eu însumi am aflat acest lucru, că aici se pregăteşte un proces deformă (contrafăcut, de „vitrină” – notă AAD). Nici vorbă de aşa ceva. Poate ştiţi şi dumneavoastră, că acest caz a avut un răsunet în toată ţara, ceea ce accentuează în ce ne priveşte responsabilitatea urmăririi, respectiv la încheierea urmăririi trebuie realmente să reiasă adevărul. Ceea ce se aşteaptă şi populaţia oraşului Târgu Secuiesc….”

Aici se încheie scurta discuţie. La rugămintea primarului Bokor Zoltan, procurorul Fabian Karoly a fost de acord ca să participe la întâlnirea ce va avea loc peste câteva zile la sediul Consiliului oraşului Târgu Secuiesc.

La 11 decembrie domnul procuror Fabian Karoly şi locotenent colonel Buzsi Andras s-au întâlnit cu reprezentanţii UDMR, MADISZ, organizaţiilor locale ale Alianţei Civice, cu conducătorii Primăriei Oraşului, cu delegaţii bisericilor, întreprinderilor şi instituţiilor.

La întâlnire, primarul Bokor Zoltan a schiţat pe scurt atmosfera de panică ce domneşte în oraş, apoi a trecut la prezentarea aşa-numitei persoane victimă, care întruchipa fosta dictatură în această zonă şi care abuzând în mod grav şi repetat de autoritatea sa, a mânat la moarte mai multe persoane.

„Cazul Agache – spunea primarul – nu este cazul celor trei arestaţi, ci al întregului oraş. A întregului oraş, şi tocmai de aceea ne-am expus şi ne vom expune pentru ei, pentru că părerea noastră este că dacă există dreptate, atunci în această situaţie ea nu poate fi decât de partea noastră”.

Participanţii la întâlnire au pus întrebări domnului procuror Fabian Karoly, care a relatat despre arestări, despre decurgerea investigaţiilor. În vederea aflării întregului adevăr, domnul procuror a cerut sprijinul întregului oraş.

Participanţii la discuţii au plecat cu întrebări la care nu au aflat răspunsul.

Cine va fi următoarea victimă? Când anume va ieşi la iveală adevărul? Ce s-a întâmplat de fapt şi de fapt la Târgu Secuiesc: revoluţie sau contrarevoluţie? La aceste întrebări „grele” nimeni nu a putut, sau nu a vrut să de răspunsul….

Pe data de 5 martie 2002, procurorul Fabian Karoly, în cadrul unei proceduri juridice care l-a vizat (o plângere penală făcută de către Agache Aurel Dionisie) a declarat , citez: „După ce inculpaţii au fost puşi în libertate şi datorită articolelor apărute în presa locală defavorabile anchetei, persoanele care au mai fost ulterior audiate în cauză nu au mai dat declaraţii valorificabile din punct de vedere al scopului urmăririi penale. Din acest moment au apărut primele ameninţări telefonice la adresa mea, fiind intitulat un zelos care tracasează persoane nevinovate. Aceste ameninţări inerente profesiei, nu ar fi contat, dar opinia publică defavorabilă a avut şi o influenţă negativă asupra rudelor mele apropiate şi mă refer la fraţii mei care locuiesc cu familiile lor în mun. Sfântu Gheorghe respectiv chiar în oraşul Târgu Secuiesc, el din urmă fiind maistru la o întreprindere cu un număr mare de muncitori susţinători ai ideii unei anchete abuzive din partea mea. Ideea de anchetă abuzivă a fost lansată în conştiinţa publică din judeţul Covasna prin declaraţiile unor parlamentari dintre care unul cu o vechime mare la conducerea procuraturii, azi judecător la Curtea Constituţională (este vorba de ex-senatorul UDMR Kozsokár Gábor notă AAD). Astfel s-a susţinut că actele de violenţă cu consecinţe letale comise asupra victimei fiind din 22. 12. 1989, cad sub incidenţa decretului de amnistie din 03. 01. 1990 al FSN-ului şi în consecinţă faptele comise de persoanele cercetate în cauză fiind amnistiate, cercetarea acestora în continuare constituie un abuz din partea subsemnatului şi a procuraturii. Ţinând cont de acest nou context am solicitat ca pentru această cauză să fie delegat un alt procuror din afara judeţului. Solicitările mele au fost acceptate doar verbal invocând faptul că din punct de vedere legal nu pot invoca motive de abţinere sau recuzare”.

Cât de clar reiese din declaraţia procurorului Fabian Karoly că influenţarea opiniei publice prin declaraţiile făcute de politicienii UDMR au compromis încercările parchetului de a mai obţine şi alte declaraţii de la martorii care au fost de faţă la uciderea cu bestialitate a tatălui meu. Cine ar mai fi avut curajul să declare ceva şi astfel să suporte consecinţele oprobiului public manipulat de către UDMR!

Din această notă aici reiese cu claritate că acest procuror s-a aflat sub influenţa acestor parlamentari UDMR, cu cel mai influent dintre aceştia, actualul judecător la Curtea Constituţională (numit pe criterii politice din partea UDMR-ului), ex-senatorul UDMR Kozsokár Gábor a fost şi coleg de serviciu.

Într-o declaraţie făcută ziaristei Farkas Reka de la cotidianul Kronika procurorul Fabian Karoly a spus şi că în aceea perioadă nu şi-a mai asumat continuarea urmăririi în acest caz deoarece a fost obstrucţionat în munca sa. Dacă era după el nu cinci(5) oameni ci treizeci(30) ar fi fost condamnaţi şi nu în 1999 ci mult mai repede. Dar în împrejurările de atunci a considerat că continuarea urmăririi penale nu poate fi asumată!

Din fişa de lucru a acestui procuror reiese că a avut o activitate bună şi a soluţionat de a lungul anilor o mulţime de cazuri.

Dar când a fost vorba de cazul uciderii tatălui meu, s-a plasat în sfera de influenţă a politicienilor UDMR, a ascuns dosarul şi nu a mai efectuat acte de urmărire penală din 1992. Şi abia când presiunea parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a atins cele mai înalte cote, procurorul s-a autorecuzat deşi legea nu-i permitea acest lucru, fiind conştient că dosarul va fi finalizat până la urmă de altcineva.

Astfel pe data de 10 septembrie 1997 procurorul Ovidiu Handrea aduce la cunoştinţa conducerii parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov că procurorul criminalist Fabian Karoly nu mai doreşte să efectueze urmărirea penală, deoarece este foarte aglomerat în activitatea sa şi el şi familia sa au fost ameninţaţi de persoane neidentificate (la telefon) că vor fi omorâţi pentru faptul că efectuează urmărirea penală în cauză. În urma acestei informări s-a luat decizia ca dosarul să fie atribuit altui procuror care în 3 luni de zile a făcut câteva reaudieri şi a întocmit rechizitoriul. Deci un alt procuror a finalizat dosarul cu rapiditate. Acelaşi lucru ar fi trebuit să-l facă şi procurorul Fabian Karoly încă din anul 1992! De altfel din momentul în care procurorul Fabian Karoly a îngheţat cercetarea penală el nu a mai fost atacat de nici un politician UDMR!

 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel