Infamul interviu al senatorului UDMR Frunda György acordat ziarului Nepujsag pe data de 04 septembrie 2001
Grupul de interese :Târgu Secuiesc - 1989 - Senatorul UDMR Frunda György

Parafrazându-l pe senatorul UDMR Frunda György

"Există unele hotare umane şi morale peste care nimeni nu poate să păşească"

Interviul senatorului UDMR Frunda György acordat ziarului Nepujsag  pe data de 04 septembrie 2001, interviu luat de Mózes Edith pentru acest ziar care apare în judeţul Mureş. Aş dori să subliniez buna credinţă a ziaristei Mózes Edith care a pus întrebări pertinente şi la subiect în timp de senatorul UDMR Frunda György a răspuns acestora într-un mod infam, dezarticulat şi dezordonat, fapt care dovedeşte încă o dată în plus că domnul senator nu cunoaşte aproape nimic despre cazul Agache. Fiecare interviu acordat de domnia sa dovedeşte fără putinţă de tăgadă că nu şi-a îndeplinit cu profesionalism menirea de avocat, şi în timp ce pozează ca un mare european încalcă însăşi principiile statuate de practica avocaturii europene care obligă pe avocaţi la un studiu temeinic al cazurilor pe care le reprezintă precum şi apărarea clienţilor în spiritul respectării adevărului dar fără a-ţi bate joc de partea adversă prin inventarea de scenarii false şi de acuze lipsite de orice fundament probatoriu. Se remarcă uşurinţa revoltătoare cu care senatorul Frunda neagă atrocităţile şi profanările care au fost comise asupra tatălui meu. Care este dovada pe care se bazează negaţia senatorului Frunda? Şi-a întrebat colegul de partid de la Târgu Secuiesc dacă este adevărat, iar acesta i-a spus că nu. Asta da dovadă de atitudine europeană. Să te bazezi pe declaraţia unui politician local delator şi mincinos. În realitate senatorul Frunda vrea să-şi auto creeze iluzia că a apărat oameni nevinovaţi şi că evenimentele de la Târgu Secuiesc au avut un caracter nobil.


La Târgu Secuiesc în decembrie 1989 mulţimea înfuriată a linşat un miliţian. În pofida faptului că în zilele în care s-a schimbat sistemul s-au produs şi altundeva evenimente similare, imediat au inventat un adevărat „caz” din cele întâmplate la Târgu Secuiesc.

Aşa că au „scos”  din mulţime 6 oameni şi i-au proclamat ca ucigaşi. În primăvara lui 1990 ei au fost reţinuţi în arest preventiv. La scurt timp acuzaţii au fost puşi în libertate şi timp de opt ani a adiat liniştea în jurul acestui proces. După opt ani a ajuns din nou pe ordinea de zi în urma actului de acuzare întocmit de Kiss Alexandru şi anul acesta în februarie Curtea De Apel a pronunţat sentinţa. Conform acesteia Orbán Daniela Kamilla a fost condamnată la 7 ani de închisoare pentru comiterea de „lovituri sau alte acte de violenţe”, gravul bolnav Héjja Dezideriu la patru ani pentru aceeaşi acuzaţie, Paizs Octavian tot pentru patru ani, Konrád Ioan şi Reiner Anton au primit câte trei ani de pedeapsă cu închisoarea. Al şaselea inculpat a decedat între timp. Senatorul Frunda György, avocatul apărător al inculpaţilor a făcut recurs  la Curtea Supremă de Justiţie care a consfinţit încheierea Curţii de Apel Bucureşti. În cursul acestei săptămâni (interviul apare pe data de 04 septembrie 2001) Frunda se va adresa Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

M.E.: - O nouă urmare în cazul Agache este că dumneavoastră v-aţi adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg pentru o analiză juridică. Dacă s-a pronunţat sentinţa în luna martie de ce abia acum vă adresaţi forumului european?

F.G.: - La sfârşitul lui martie a avut loc ultima dezbatere. Ultimul rezultat este că după mai mult de 11 ani şi ca urmare a patru amânări de pronunţare  a sentinţei, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul inculpaţilor şi consfinţit sentinţa Curţii de Apel Bucureşti.

Aşa cum am mai spus şi la Curtea Supremă de Justiţie, sentinţele, de la instanţa de fond până la Curte Supremă de Justiţie, le consider ca fiind deosebit de inumane, nelegale şi discriminative şi de aceea în curs de o săptămână le voi ataca la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Deşi sentinţa a luat naştere încă de la sfârşitul lunii martie, a trebuit să aştept mai mult de patru luni pentru ca  judecătorii să-şi motiveze sentinţa După părerea mea prin aceasta au încercat să împiedice dreptul meu constituţional de a mă adresa Curţii Dreptului Omului.

M.E.: - De ce consideraţi discriminativă sentinţa?

F.G.: -  Pentru-că ce au făcut aceşti oameni nu a fost o infracţiune, nu şase oameni beţi au pândit un miliţian şi l-au doborât ci mulţimea înfuriată l-a linşat pe cel mai agresiv reprezentant al regimului Ceauşescu din judeţul Covasna. De aceea nu este o infracţiune deoarece pe parcursul întregii ţări au fost mai multe situaţii asemănătoare şi doar sporadic au fost condamnaţi oameni şi aceia în special în ţinuturile maghiare. Nu este o infracţiune deoarece există între aceştia un om, un frizer care spune că nici nu fost acolo, a stat în frizeria sa tot timpul. În pofida faptului că poate dovedi acest lucru el a fost condamnat. Nu este o infracţiune deoarece dacă o mulţime linşează un om nu poţi scoate în mod subiectiv cinci, şase, zece persoane din mai multe mii. Din toate aceste motive această sentinţă este ilegală. Este contrară normelor europene deoarece Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi practica Curţii Europene spune că nu poţi condamna pe cineva după zece ani. Deci momentul pronunţării sentinţei trebuie să fie apropiat de comiterea infracţiunii. Este discriminativă şi de aceea că nu ni s-a permis să prezentăm dovezile pe care le-am cerut în favoarea condamnaţilor, dar şi pentru că de exemplu la Curtea De Apel  Bucureşti  judecătorul a dat afară ziariştii şi pe cei de la televiziune. Din aceste motive consider sentinţa bucureşteană ca fiind nedreaptă.

M.E.: - În urma sentinţelor judecătoreşti au fost persoane care v-au acuzat pe dumneavoastră că nu i-aţi reprezentat în mod corespunzător pe cei de la Târgu Secuiesc.

F.G.: -  Resping aceste acuzaţii conform cărora eu nu i-am apărat în mod onest pe aceşti oameni. Procesul nu a luat sfârşit. Există o sentinţă pe care o voi ataca pe două căi. Prima este preşedintele Iliescu, la care încă de vinerea trecută am depus cererea de graţiere, a doua este Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În afară de acestea am cerut amânarea pedepsei pentru Héjja Dezideriu până ce starea lui de sănătate va permite executarea pedepsei. La acest proces următorul termen este pe 20 septembrie. De aceea nu a fost dezbătută deoarece medicii legişti bucureşteni nu şi-au exprimat opinia. Nu este vina lor. Héjja Dezideriu este încă în închisoarea din Miercurea Ciuc în loc ca el să fi fost demult dus la Bucureşti. Am luat legătura cu Tribunalul Bucureşti, cu directorul închisorii şi sper că cu următorul aşa zis „transport” să fie dus la spitalul penitenciar Rahova.

M.E.: - Medalia are şi o altă faţă. Tragedia familiei Agache. Din punctul lor de vedere Agache Aurel a fost omorât, pe deasupra nu s-au mulţumit cu moartea lui, au profanat şi corpul neînsufleţit al acestuia. Făcând abstracţie de „infractorii” evidenţiaţi din mulţime, trebuie recunoscut că profitând de agitaţie mulţi s-au comportat atroce, în nici un caz revoluţionar. Iar pentru aceasta nu există  titluri (încadrări) juridice.

F.G.: - Aş porni de la faptul că înţeleg familia Agache. Omeneşte îi înţeleg, în locul lor aş face şi eu  la fel: cu ultimul meu strop de energie mi-aş apăra tatăl, soţia, copii. Doar că pe baza dovezilor nu a rezultat că i-ar fi scos ochii lui Agache, că i-ar fi pus în gură un şobolan. M-am interesat la colegul meu de la Târgu Secuiesc dacă e adevărat sau nu. Toţi spun că aşa ceva nu s-a întâmplat. Acestea sunt invenţii, aşa ceva nu a fost.

Trebuie să spun că probele noastre existente la dosar au fost respinse în timp ce cele ale părţii adverse au fost acceptate. În dosar nu există nici măcar o singură dovadă, ba mai mult avocatul părţii adverse care este un cunoscut simpatizant al partidului România Mare nu a susţinut nici o clipă acele lucruri. Deci trebuie să facem o distincţie clară, pentru că acele puncte de vedere s-au întâmplat la nivel politic, Corneliu Vadim Tudor le-a susţinut în Senat iar eu le-am respins. Accentuez încă o dată. La Tribunal nu au fost amintite niciodată. Şi mai este ceva. Un avocat indiferent care ar fi acela, subînţelegându-mă şi pe mine, nu poate apăra pe nimeni în mod imoral. Există unele hotare umane şi morale peste care nu  poate trece nimeni. Eu aşa am fost educat şi este în credinţa mea că violentarea (hulirea) omului, profanarea de cadavre nu aş apăra niciodată.

Am spus acest lucru atât în Senat cât şi la Tribunal. Condamn orice fel de violenţe, nu numai cele fizice cât şi cele verbale. Cu atât mai mult orice formă de crimă de la cele ilegale până la cele legale. Dar în acelaşi timp trebuie să-i apăr pe aceşti oameni care nu au comis aceea crimă. Din cei şase există o persoană care, aşa cum am mai spus, nici măcar nu a luat parte la evenimente, au fost unii cei drept, care l-au lovit pe Agache. Dar nu poate fi dovedit că loviturile lor au cauzat moartea lui Agache.

Pe de altă parte este vorba de faptul că prin această sentinţă au caracterizat o comunitate locală, au caracterizat maghiarimea de la Târgu Secuiesc care a fost statuată ca fiind un ucigaş colectiv. Eu nu pot accepta acest lucru. Căci dacă pot dovedi că X sau Y, fie el român  sau maghiar, ţigan sau de altă naţionalitate, l-a ucis pe Agache, eu pe omul acela nu-l voi apăra niciodată.

Dar în acele zile, pe tot cuprinsul României, în mai multe locuri au fost ucişi miliţieni, şi nu au fost agresaţi miliţienii care pe timpul lui Ceauşescu au întors spatele, atunci când bătrâna vindea cu doi lei pătrunjelul - fiindcă ştim că aceasta era o infracţiune atunci, şi o lăsa în pace. Pe aceştia mulţimea i–a apărat. I-a pedepsit pe cei care în acele vremuri comiteau cruzimi.

Să nu uităm că pe Agache, conducerea Miliţiei l-a pedepsit şi l-a mutat disciplinar din cauza agresitivităţii sale. Să nu uităm nici faptul că a făcut percheziţii ilegale, a confiscat  blugi aduşi din Ungaria, care a şantajat femei ca să se culce  cu el altfel bărbaţii lor vor fi închişi, care aşa a bătut un tânăr că din această cauză s-a sinucis. Deci un astfel de portret s-a alcătuit despre Agache. A devenit certitudine şi faptul că pe 22 decembrie, atunci când alţi miliţieni s-au ascuns, el cu pistolul în mână îl apăra pe Ceauşescu în faţa porţii fostului sediu orăşenesc de partid.

Să mă ierte Dumnezeu dar el prin purtarea lui a întors împotriva lui furia oamenilor.

M.E.: - Această imagine s-a format de a lungul şedinţelor de judecată şi a devenit o certitudine?

F.G.: - Noi am susţinut tot timpul acest punct de vedere. Am avut mai mulţi martori pentru a putea dovedi aceasta. În parte au spus-o inculpaţii, în parte au spus-o şi martorii audiaţi de procuratură, dar atunci când am cerut la Tribunal să permită cinci sau şase martori, pentru a putea dovedi acestea, incluzând şi audierea fostului comandant, au fost respinşi de către judecători.

M.E.: - Dacă după acestea şi în pofida evidenţelor, Tribunalul a pronunţat o astfel de sentinţă ca aceea pe care a făcut-o atunci ajungem la concluzia că „cazul Agache” de fapt nu se referă  la fostul maior de miliţie ci la funcţionarea justiţiei …

F.G.: - Aşa este. Este vorba de faptul că justiţia nu a respectat nici legile româneşti şi nici normele procedurale internaţionale care spun că un proces trebuie să fie scurt ca perioadă, că inculpaţilor trebuie să li se asigure toate drepturile pentru a se  apăra şi că până la pronunţarea sentinţei ei sunt consideraţi ca fiind nevinovaţi. Dintr-o sentinţă adusă unui inculpat nu poate fi croită o vină colectivă şi sentinţa trebuie să fie rezonabilă şi dreaptă. Cinci pricini(principii) am enumerat şi în toate cinci tribunalele româneşti au fost părtinitoare. Violarea acestor principii înseamnă violarea articolelor 6 şi 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Din cauza violării acestor două articole mă voi adresa către Strasbourg. Altă modalitate de consult juridic nu mai există după ce am epuizat toate căile juridice din România.

Restul interviului nu are legătură cu cazul Agache şi nu a fost tradus.


 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel