GAFELE ŞI CARACTERIZAREA ACTIVITĂŢII AVOCATULUI GYÖRGY FRUNDA ÎN CAZUL AGACHE
Grupul de interese :Târgu Secuiesc - 1989 - Senatorul UDMR Frunda György

GAFELE ŞI CARACTERIZAREA ACTIVITĂŢII AVOCATULUI GYÖRGY FRUNDA ÎN CAZUL AGACHE


 
 Puţină lume nu a auzit de senatorul UDMR GYÖRGY FRUNDA. Acest eminent om politic din România laureat al multor distincţii şi medalii printre care amintesc: "Senatorul Anului 1995" şi "Om Politic al Anului 1996" (acordat de revista VIP), având totodată şi o mulţime de funcţii politice atât în România cât şi la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei de la Strasbourg.

Implicarea senatorului UDMR György Frunda în cazul Agache a relevat adevărata faţă a acestuia, aceea de  mincinos şi de diversionist, de lipsit de bun-simţ şi diletant. Până ce am avut ocazia să-l văd în direct la lucru, eram şi eu convins ca toată lumea de faptul că este un om onest şi cinstit, un profesionist în meseria sa şi mai ales un justiţiar pentru care adevărul şi dreptatea sunt pe locul întâi. Mi-am dorit dintotdeauna ca el să fie cel care îi reprezintă pe cei 5 criminali în proces deoarece am crezut că astfel se va pune capăt propagandei mincinoase şi deşănţate căreia i-a căzut victimă tatăl meu din partea politrucilor locali ai UDMR-ului.

Prestaţia acestui politician UDMR poate fi calificată ca fiind în contradicţie cu mentalităţile europene şi care s-a manifestat prin:

a) Un accentuat caracter ultranaţionalist:

* Exemplul 1: cazul Agache este prezentat ca un caz de oprimare a maghiarilor din România, un caz flagrant în care s-au încălcat prevederile art. 14 ale Convenţiei Europene Pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Chiar dacă în decizia Curții Europene a Drepturilor Omului se respinge în mod clar această idee, totuşi domnul senator Frunda continuă să persevereze în a intoxica cu această aberaţie opinia publică.

* Exemplul 2: prezentarea unui scenariu în care sentinţa dată celor cinci criminali reprezintă culpabilizarea întregii comunităţi maghiare din oraşul Târgu Secuiesc şi caracterizarea acesteia ca „ucigaş colectiv”

Semnificativ este şi faptul că între varianta ultranaţionaliştilor din România şi Ungaria şi varianta senatorului Frunda diferenţele sunt nesemnificative.

b) Intoxicarea opiniei publice şi a unor instituţii publice cu informaţii false şi care nu corespund în nici un fel cu realitatea şi care prezintă lumii un monstru inuman, un torţionar crud şi sângeros, o brută fanatică regimului Ceauşescu.

* Exemplul 1: Maiorul de miliţie Agache, aflat în faţa sediului local PCR , cu arma în mână apăra regimul Ceauşescu.

În realitate maiorul Agache era neînarmat  şi nu a fost nici un moment în faţa sediului local PCR , acest obiectiv nefiind pe traseul pe care l-a urmat pentru a-şi salva viaţa prin fugă.

* Exemplu 2: Maiorul Agache a provocat moartea unor persoane, a comis jafuri şi violuri şi a şantajat persoane pentru ai ceda bani sau pentru favoruri sexuale.

În realitate, pe parcursul a două zeci de ani de activitate maiorul Agache a avut în unele cazuri o comportare agresivă, jignitoare şi violentă, care s-a manifestat în proporţie de 95% în limbaj şi relaţie comunicaţională lipsită de umanitate. Totodată nu există dovezi în sensul provocării morţii unor persoane, iar în cazul regretabil al morţii unui tânăr la Baraolt, lucrurile au fost lămurite printr-o anchetă a Parchetului Militar care nu l-a găsit responsabil pe ofiţerul de miliţie Agache pentru sinuciderea acelui tânăr.

Dar retrospectiv vorbind se poate aprecia că a existat o lipsă de evaluare psihologică a acelei persoane, care în faţa unei iminente pedepse cu închisoarea a cedat psihic şi s-a sinucis, astfel de incidente regretabile existând în toate poliţiile din lume indiferent de sistemul politic din care fac parte. Ca mărturie că ce s-a întâmplat cu acel tânăr a fost un accident tragic şi nefericit este şi faptul că ulterior sinuciderii acelui tânăr, maiorul Agache fiind foarte afectat de cel întâmplate şi-a schimbat radical comportamentul şi modalitatea de acţiune ceea ce a dus şi la unele concesii care nu mai erau compatibile cu calitatea de ofiţer la economic.

c) Prezentarea uciderii ofiţerului de miliţie ca fiind opera unei mulţimi înfuriate din care nu pot fi extraşi doar unele persoane alese în mod aleatoriu.

În realitate au existat trei perioade distinctive în evenimentele sângeroase de la Târgu Secuiesc care au dus la moartea ofiţerului.

* Perioada I-a: Agresarea şi lovirea acestuia la sediul miliţiei şi pe tot parcursul traseului dintre sediul miliţiei şi farmacia din centrul oraşului, perioadă de pe urma căreia ar fi supravieţuit dacă lucrurile s-ar fi oprit aici.

* Perioada a II-a: Scoaterea de către câţiva bărbaţi, cu forţa, din farmacie a unui om rănit. Lovirea şi trântirea acestuia pe caldarâmul din faţa maternităţii. Torturarea şi lovirea persoanei rănite şi întinse pe jos, nepermiterea acordării de ajutor medical precum şi nepermiterea transportării acestuia la spital cu ajutorul celor două salvări sosite la faţa locului. Această a doua perioadă a dus la decesul rapid al victimei iar prin complexul de fapte săvârşite nu poate fi încadrată decât la infracţiunea de omor deosebit de grav. În această perioadă au ieşit în evidenţă cei cinci condamnaţi.

* Perioada a III-a: Profanarea, bestializarea şi incendierea parţială a corpului neînsufleţit pe durata aproximativ patru ore.

d) Negarea actelor de cruzime, de profanare şi bestializare a corpului neînsufleţit al ofiţerului.

În realitate persoanele care au determinat în mod decisiv uciderea ofiţerului au exercitat acte de tortură prin lovituri cu mâinile şi picioarele, cu tocul de la pantofi, prin sărituri cu ambele picioare pe cap, piept, burtă, organe genitale şi cap. După moartea acestuia i s-au pus o monedă şi stema de la caschetă în cavităţile oculare dar fără a i se scoate ochii. I s-a pus un şobolan mort în gură, a fost dezbrăcat de uniformă şi batjocorit în zona organelor genitale. S-a incendiat în mod parţial corpul neînsufleţit şi a fost scuipat şi lovit cu picioarele de aproximativ 150 de persoane. Toate aceste acte de barbarie au fost comise pe  parcursul a patru ore.

e) Prezentarea unor informaţii false despre diverse evenimente din cadrul procesului:

* Exemplul 1: Ziariştii maghiari de la presă şi televiziune au fost daţi afară de la procesul desfăşurat la Curtea de Apel Bucureşti.

În realitate ziariştii maghiari au transmis imagini de la acel proces şi s-au scris reportaje ample despre desfăşurarea procesului la Curtea de Apel.

* Exemplu 2: Prezentarea în mai multe rânduri a avocatului Paul Vărzaru ca fiind simpatizant al Partidului România Mare în timp ce acesta este în realitate membru al Partidului Naţional Liberal , filiala Bucureşti.

* Exemplul 3: Respingerea dovezilor prezentate de avocaţii criminalilor şi acceptarea dovezilor prezentate de familia Agache.

În realitate avocaţii criminalilor nu au prezentat, în afara unei adrese a IJP Covasna (adresă care este şi ea în favoarea familiei Agache), a unor frânturi din mărturiile existente la dosar ale unor martori ai acuzării şi a unei minuscule traduceri dintr-un articol de ziar, nici o altă mărturie sau act juridic menit să probeze punctul lor de vedere, fapt ce demonstrează cât de mult s-au implicat avocaţii Frunda György şi Fazakas Csilla în reprezentarea clienţilor lor, iar aşa zisele dovezi prezentate de familia Agache constând în adrese oficiale ale IJP Covasna, mărturii privind persoana colonelului post mortem Agache şi evenimentele de la 22 decembrie 1989 de la Târgu Secuiesc, au fost prezentate pentru a contracara poziţia exprimată de senatorul UDMR Frunda György, lucru care s-a şi realizat deoarece soliditatea documentelor depuse de familia Agache a spulberat din faşă orice idee sau teorie a senatorului UDMR. Domnia sa s-a limitat la a face mai mult declaraţii oratorice, proză scurtă cu iz politic şi etnic, toate acestea lipsite de orice bază probatorie. O altă probă în ceea ce priveşte slaba pregătire pentru acest proces a celor doi avocaţi , György Frunda şi Fazakas Csilla, este şi apariţia la Curtea de Apel a unui al treilea avocat, domnul Farkas Ferencz care nu s-a sinchisit să ia în seamă pledoaria domnului senator Frunda care tocmai pledase pentru nevinovăţia tuturor clienţilor săi şi a cerut schimbarea încadrării lui Paizs Octavian de la făptaş la complice şi acordarea unei pedepse minime, lucru care evident l-a lăsat mască pe distinsul senator UDMR şi a anulat mare parte din teoriile sale.

* Am rămas stupefiat la primul termen de la Bucureşti când am văzut că senatorul György Frunda continua cu acele abjecţii mincinoase, dar după un timp mi-am dat seama că toată acea imagine pe care şi-o construise de-a lungul anilor era o poleială sub care se ascundea un altfel de om. Un individ plin de sine, pe faţa căruia se cunoaşte că e unul din îmbogăţiţii postdecembrişti, şi pentru care, chiar dacă va părea surprinzător, cazul Agache nu înseamnă nimic, fiind mult prea mărunt, vezi Doamne, pentru importanţa pe care şi-o arogă el. Atitudinea sa din acest proces îl arată în toată trufia sa:

* faptul că nu a purtat roba de avocat (cu excepţia unui singur termen), ci se prezenta în costum, de „om politic“ aş zice mai degrabă;

* Faptul că la momentul apariţiei sale în sală se lua dosarul în mod prioritar, cu tot protestul celorlalţi aflaţi în sală;

* Faptul că nu s-a uitat niciodată cu atenţie în dosar (câteodată venea în dimineaţa termenului din proces şi arunca o privire pentru a-şi aduce aminte de numărul filelor în care erau expuse „probele nevinovăţiei“ – filele 91-93 din dosarul de fond);

* Faptul că la cel de-al treilea termen  de la Curtea Supremă de Justiţie se ruga de unul dintre avocaţii prezenţi dacă nu are cumva vreo împuternicire în alb pe care să o completeze pentru cei 5 criminali, împuternicire care până la sfârşitul procesului n-avea să mai apară. De altfel nu a depus la Curtea Supremă de Justiţie nici un act prin care să dovedească, conform procedurii juridice, că îi reprezintă pe criminali – caz unic în analele Curţii Supreme de Justiţie. Acesta este adevăratul György Frunda pentru mine, un politicianist, lipsit de profesionalism cel puţin pentru meseria de avocat, şi pentru care noţiunile de adevăr, de demnitate, de onestitate, de bun-simţ, nu au nici cea mai mică valoare. Din păcate, opinia publică din România nu cunoaşte aceste lucruri şi se lasă vrăjită de modul elegant în care îşi prezintă ideile mincinoase, se lasă păcălită de ambalajul frumos în care sunt împachetate de fapt concepţii şi atitudini otrăvite.

Un recurs adresat Curţii Supreme de justiţie ar trebui să fie un exemplu de profesionalism desăvârşit. În schimb recursul întocmit de avocatul Frunda György este plin de greşeli flagrante.

Exemple:

 * Nu este trecut numărul sentinţei penale pronunţate de către Tribunalul Municipiului Bucureşti.

* Colonelul Agache Aurel este botezat Agache Anton atribuindu-se faptul că "s-a postat în fata clădirii fostului comitet orăşenesc de partid şi cu pistolul din dotare în mână, apăra regimul, îi ameninţa pe demonstranţii că îi va împuşcă, declarând expres că în clădirea respectivă nu se va intra decât "peste el." Este evident faptul că s-a luat declaraţia criminalului Reiner Anton (de unde şi substituirea de nume - Anton ). Nu există nicăieri în filele dosarului citatul "peste el". Restul declaraţiei este o minciună crasă.

* Greşeala cea mai flagrantă este următoarea: "a scos din mulţimea de demonstranţi pe cei 7 inculpaţi". De fapt inculpaţii sunt în număr de şase (din care unul a decedat în 1990 astfel că prin rechizitoriu a fost decretată încetarea urmăririi penale).

* " Este un fapt arhicunoscut că în 22 decembrie 1998 şi zilele următoarele, în mai multe oraşe din România în care au avut loc manifestări populare de revoltă, mai mulţi miliţieni au fost linşaţi sau bătuţi, unii dintre ei decedând ulterior în urma loviturilor primite. Asemenea situaţii au fost constatate la Bucureşti, la Cugir, dar în alte oraşe din tară. Şi atunci de ce noi suntem condamnaţi pentru fapte pe care nu le-am comis, iar în cazul altora nu s-a început nici măcar urmărirea penală." - Acest text conţine următoarele falsuri: la Bucureşti nu au fost linşaţi miliţieni, în "cazul altora" s-a început urmărirea penală, la Cugir lt. maj. POP VALENTIN şi plt. STAICU ILIE, au fost ucişi de către SIVERA DUMITRU(zis Tică Fereastră), născut în anul 1957, lăcătuş la UM Cugir, CARICA ADRIAN - GHEORGHE (zis Câţu), născut în anul 1971, fără ocupaţie , POPA ALEXANDRU, născut în 1953 (s-a sinucis în 1993),AUREL MIHU,PETRU MUNTEAN toţi având domiciliul la acea data în Cugir. Cadavrele au fost profanate de către POPA ALEXANDRU, NICHIFOR IOAN - MIRCEA, născut in 1937, şi COPOS GHEORGHE - CONSTANTIN, născut la 18.11.1958, . Aspectele referitoare la cele două crime au fost extrase din Dosarul penal nr. 13/P/1993, aflat la Curtea de Apel Alba. Au mai fost identificate un număr de 14 persoane care au iniţiat şi susţinut atacul şi incendierea sediului Miliţiei. Secţia Parchetelor Militare a preluat dosarul care este în curs de soluţionare, iar la prima instanţă, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti i-a condamnat pe patru din aceştia la închisoare pentru 45 de ani ,în total, SIVERA DUMITRU-12 ANI, CARICA ADRIAN GHEORGHE -13 ANI, AUREL MIHU, PETRU MUNTEAN-10 ANI.

* În zilele de 21- 22 decembrie 1989 la Târgu Secuiesc, ca şi în alte localităţi, au avut loc manifestări împotriva dictaturii ceauşiste."- În realitate: pe 21 decembrie nu au avut loc manifestări împotriva dictaturii ceauşiste. Iar pe 22 decembrie oamenii au ieşit pe stradă abia după fuga dictatorului.
 
 ALTE GAFE ALE AVOCATULUI GYÖRGY FRUNDA 

* Conform domnului Iochom István, corespondentul ziarului Háromszék, avocatul-raportor la Consiliul Europei-senator - UDMR - candidat la preşedinţia României - Frunda György, aflat în campanie electorală în oraşul Târgu Secuiesc, l-a vizitat la frizeria particulară pe informatorul şi ucigaşul tatălui meu, frizerul Paizs Octavian, prilej cu care a făcut următoarele afirmaţii: a aflat cu stupoare de sentinţa dată criminalilor de la Cugir, sentinţă care ciunteşte regulile juridice, sentinţă care este considerată ilegală în totalitatea sa. prin această declaraţie domnul Frunda face apologia atrocităţii pe care o ridică la rang de act revoluţionar. Prin această declaraţie domnia sa face notă discordantă faţă de opiniile a peste 95% din opinia publică şi din mas media românească care au statuat aceste procese rezultate ca urmare a unor atrocităţi ca fiind drepte.

* La termenul din 05 decembrie "perla zilei" a venit tot de la domnul senator UDMR Frunda : - la un moment dat avocatul Paul Vărzaru a greşit numele localităţii în care trebuie trimise citaţiile criminalilor, spunând în loc de Târgu Secuiesc , Odorheiul Secuiesc. La intervenţia mea s-a făcut corectura de rigoare la care domnul avocat Frunda György a făcut o glumă lipsită de bun simţ spunând avocatului Paul Vărzaru: “ Lăsaţi domnule avocat, să treacă Odorheiul Secuiesc, ca mie-mi convine”.Domnia sa s-a referit l-a faptul că astfel s-ar putea obţine o nouă amânare din lipsa de procedură. Bineînţeles că nouă, celor ce suntem prezenţi la fiecare termen, astfel de glume ni se par total deplasate.

* În pledoaria pe care a susţinut-o la Curtea Supremă de Justiţie avocatul Frunda György a mai comis câteva gafe şi anume :” În Târgu Secuiesc erau atunci 32 de miliţieni, toţi 32 de naţionalitate română. Nici unul dintre ei cu excepţia lui Agache nu a fost agresat”. În realitate erau şi miliţieni de naţionalitate maghiară şi de fapt au fost agresaţi majoritatea miliţienilor aflaţi pe raza oraşului Târgu Secuiesc. A mai spus: “Tot acest proces are o singură finalitate, cea de culpabilizare colectivă a localităţii Târgu Secuiesc”. Nu s-a menţionat în nici un act vreodată că pentru faptele a câtorva bestii este culpabilizată comunitatea din oraşul Târgu Secuiesc.

*  Memoriul (mai corect era concluzii scrise la dosarul 939 al Curţii Supreme de Justiţie) este trimis de către  senatorul UDMR Frunda György  prin faxul Senatului României mai precis de la faxul comisiei senatoriale a Drepturilor Omului ceea ce reprezintă o încercare de intimidare a instanţei de judecată prin calitatea oficială politică deţinută la respectiva comisie. Şi în aceste concluzii scrise mai apar o serie de gafe impardonabile unele taxate de chiar completul de judecată prin adnotări scrise la unele paragrafe subliniate cu un marker de culoare verde.

* Astfel avocatul senator spune următoarele:"Consider hotărârile atacate profund nelegale şi care nu fac altceva decât să culpabilizeze prin intermediul inculpaţilor condamnaţi comunitatea oraşului Târgu Secuiesc".  Unul din judecătorii completului de judecată a Curţii Supreme de Justiţie a pus alături de acest penibil paragraf două semne mari de întrebare.

* Senatorul Frunda mai spune: "Consider cu toată tăria şi cunoştinţele mele juridice, că ceea ce s-a întâmplat la 22 decembrie 1989 la Târgu Secuiesc a fost un act revoluţionar - aşa cum s-a întâmplat în mai multe oraşe din România - şi nicidecum o infracţiune. Oamenii s-au revoltat împotriva instrumentului celui mai feroce al dictaturii comuniste, a miliţianului(victima), care ani de zile a terorizat locuitorii întregului oraş şi a comunelor învecinate. A fost lovit ofiţerul de miliţie, care a reţinut fără drept oameni, i-a maltratat şi i-a torturat, care a determinat sinuciderea unui tânăr şi a violat femei a căror soţi sau rude i-a reţinut. Este de reţinut faptul că din cei 32 de ofiţeri şi subofiţeri de miliţie care s-au aflat la Târgu Secuiesc în ziua de 22 decembrie 1989, Agache Aurel a fost singurul bătut. Nici unul din ceilalţi 31 nu a fost agresat fizic. Rezultă în mod clar că lovirea victimei nu s-a făcut pe considerente criminale, ci a fost o manifestare revoluţionară care nu poate fi sancţionată penal." După această ultimă frază unul din judecătorii completului de judecată a scris: "cauzele înlăturării (Reiner Anton spune că doar subofiţerul Sasu a fost molestat - fila 144"). Din ce spune senatorul Frunda rezultă faptul că acesta nu a citit rechizitoriul unde se spune că: "Mai mulţi lucrători de miliţie au fost agresaţi de mulţime, după care unul câte unul părăseau sediul instituţiei, sediu la care în cele din urmă s-a şi dat foc".

* Caracterizarea criminalilor de la Târgu Secuiesc este de tip dezinformativ şi diversionist în acelaşi timp încercându-se să se creeze o imagine cât mai bună dar care este falsă. Astfel senatorul Frunda spune: "Din cei şase inculpaţi unul a decedat (Kanabe Sandor), trei au emigrat (Filip Orban Daniela, Konrad Ioan şi Paizs Octavian), unul este complet paralizat la pat (Hejja Dezideriu), iar Reiner Anton a susţinut consecvent că nu a fost prezent nici măcar în locul unde au avut loc evenimentele". Într-adevăr Kanabe Sandor este decedat şi criminalul Reiner a susţinut că este nevinovat, în schimb povestea cu emigrarea celor trei este o minciună crasă, ei fugind în Ungaria ca nişte laşi, unul după altul, Konrad Ioan în 1990, Filip Orban Daniela în 1991, iar criminalul Paizs Octavian în 2000. Cât priveşte paralizia completă a lui Hejja Dezideriu, nici pomeneală de aşa ceva, ucigaşul e bine mersi şi chiar dacă are o tijă într-un picior, merge fără prea mari probleme şi de la mârşava graţiere a preşedintelui Iliescu motivată cu acelaşi tip de minciuni sfruntate, ucigaşul nu a mers să se opereze pentru a-şi scoate tija din picior, semn că nu sunt probleme deosebite cu implantul respectiv.

* Senatorul Frunda s-a plâns tot timpul că nu i s-au admis nici una din probele solicitate dar nu găsim nicăieri referiri detailate la dovezile respective care ar fi putut fi măcar enunţate pe larg în concluziile scrise sau în apelul şi recursul efectuat în acest proces. Orice avocat ar fi expus pe larg dovezile pe care le are în sprijinul clienţilor săi, ar fi depus declaraţiile martorilor solicitaţi chiar şi numai pentru a sublinia că există  mărturii clare în sprijinul clienţilor săi, ar fi solicitat în nume propriu, atât  Parchetului cât şi Inspectoratului General al Poliţiei, informaţiile privind evenimentele din decembrie 1989, numai că senatorul Frunda este mult prea ocupat cu politica pentru a avea timp cu pregătirea apărării celor cinci criminali, deşi pentru a scrie câteva adrese nu erau necesare mai mult de 1 oră în total iar de strângerea declaraţiilor aşa zişilor martori s-ar fi putut ocupa avocata Fazakas Csilla. Senatorul Frunda nu face acest lucru intrând într-un tip de discurs politicianist care nu are un fundament juridic adecvat. Motivul pentru care senatorul Frunda nu intră în detalii privind probele nevinovăţiei celor cinci criminali este justificat de faptul că aşa zisele probe sunt irelevante şi în mod firesc au fost respinse de instanţă. Aici subliniez faptul că, personal, aş fi dorit să fie prezentate acele probe tocmai pentru a întări demonstrarea superficialităţii cu care senatorul Frunda a abordat cazul Agache. Iar acei "martori" ar fi fost victime sigure în faţa instanţei întrucât noi eram pregătiţi pentru a demonta întreg scenariul construit la Târgu Secuiesc.

Procurorul-general al României, domnul Ilie Botoş a stat câţiva ani în fruntea Parchetului General al României. Din biografia dânsului reiese că la începutul anului 1999 a fost numit seful Parchetului Militar Cluj, iar de la 1 septembrie 2002, Botoş a ocupat funcţia de procuror general adjunct al Parchetului Naţional Anticorupţie. Domnul Ilie Botoş este cadru universitar, doctor în criminalistică şi specialist în operaţiuni speciale, fiind atestat de celebrele forte speciale americane „Delta Force”. A urmat specializări în lupta antimafia în Italia si SUA. Este doctor în drept şi conferenţiar universitar, fiind specialist in criminalitatea transfrontalieră şi antiterorism şi are mai multe specializări în străinătate. Sub coordonarea domnului lui Ilie Botoş, care era, în 1999, şef al Parchetului Militar Cluj, a fost finalizat celebrul dosar "Cugir '89", care fusese "înmormântat" timp de zece ani, speţa care a privit atrocităţile săvârşite la Cugir în sediul Miliţiei în zilele revoluţiei. Dacă ar fi să ne luăm după ilustrul domn senator UDMR Frunda, care orice s-ar zice străluceşte doar datorită funcţiei politice şi nu abilităţilor sale profesionale în meseria de avocat, domnul Botoş a săvârşit o mare ilegalitate finalizând cazul Cugir 1989, pentru că, nu-i aşa? după domnul senator UDMR Frunda ceea ce s-a întâmplat la Cugir şi Târgu Secuiesc   este un act revoluţionar şi nu o infracţiune.

Privind la acest tânăr procuror care a ocupat pentru o perioadă de timp, funcţia de  procuror general al României la numai vârsta de 38 de ani şi privind la bătrânul senator Frunda şi la porcăriile pe care le-a debitat în cazul Agache şi la al său "celebru" verdict din cazul Cugir stau şi mă gândesc, oare acuma când a aflat şi domnia sa despre sentinţa din cazul Cugir 1989, deci dărâmarea definitivă a mitului cum că doar maghiarii au fost condamnaţi pentru atrocităţile săvârşite la revoluţie şi că atrocităţile sunt fapte revoluţionare non infracţionale, oare mai poate să se uite în vreo cameră de vederi a vreunei  televiziuni maghiare şi să mai repete inepţiile debitate despre atrocităţile de la revoluţie. Eu zic că da! întrucât infatuarea dânsului nu cunoaşte limite şi nici măcar sentinţa Curţii Europene a Drepturilor Omului nu-l poate opri din aberaţiile sale ultranaţionaliste, fiind incapabil de a putea ieşi din mocirla minciunii şi dezinformării în care s-a afundat.
 GAFELE RECENTE ALE  AVOCATULUI GYÖRGY FRUNDA ÎN CAZUL AGACHE
 Pe data de 08 octombrie 2007 a avut loc, la sediul primăriei din Târgu Secuiesc, o conferinţă de presă a senatorului UDMR Frunda György.

Demn de remarcat că în prezenţa lui Agache Aurel Dionisie domnul senator Frunda s-a autocenzurat şi nu a mai avut curaj să reia aberaţiile naţionaliste în care domnia sa considera că unul din motivele pentru care ucigaşii au fost condamnaţi este dat de apartenenţa lor la etnia maghiară şi chiar a subliniat că acest capăt de acuzare respectiv încălcarea articolului 14 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului a fost respins de CEDO.

Demn de remarcat este şi faptul că în cursul după amiezii, în scop electoral şi propagandistic, l-a vizitat la domiciliu pe criminalul Hejja Dezideriu după care într-un interviu dat presei locale a reiterat din nou vechile sale aberaţii naţionaliste. Minunea de la conferinţa de presă nu a ţinut decât câteva ore.

După aceea a prezentat perspectivele abordării unei proceduri juridice de revizuire a sentinţei date de instanţele române la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, precizând existenţa art. 408 din codul de procedură penală care permite depunerea unei cereri de revizuire de către condamnaţi sau de către urmaşii acestora. Senatorul Frunda a considerat în mod greşit că această cerere de revizuire ar trebui depusă în termen de 1 lună când de fapt au la dispoziţie 12 luni de la publicarea în Monitorul Oficial a sentinţei CEDO. Iar acest termen limită a fost până la data de 29 august 2009. Iar domnia sa anunţa pompieristic termenul limită de 27 octombrie 2007.

Posibilă incompatibilitate a lui Frunda?

Conform ziarului Curentul din 21 iunie 2011 unde se afirmă: ”Ceea ce este însă mai grav este faptul că Frunda a abordat acest proces în calitate de avocat al celor patru criminali şi că şi-a exercitat funcţia de avocat-senator împotriva statului romån la CEDO, conform Hotărårii din 27 septembrie 2007 în Cauza Reiner şi alţii împotriva Romåniei.
Conform acestui document postat pe site-ul oficial al Curţii de la Strasbourg, „La originea cauzei se află o cerere (nr. 1505/02) îndreptată împotriva României, prin care 4 cetăţeni ai acestui stat, domnii Anton Reiner, Octavian Paizs, Dezideriu Hejja şi Ioan Konrad (reclamanţii), au sesizat Curtea la data de 10 septembrie 2001 în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia). Reclamanţii sunt reprezentaţi de domnul G. Frunda, avocat din Târgu Mureş. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul său, domnul Răzvan-Horaţiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe“.
Avocatul celor patru ucigaşi, senatorul UDMR Gyorgy Frunda, a susţinut în permanenţă nevinovăţia lor şi a cerut rejudecarea cazului. Avocatul familiei Agache, Mariana Ştefan, declara în 2009 că, prin reprezentarea acestor criminali pe care el însuşi i-a ridicat la rangul de martiri ai Revoluţiei, Frunda a încălcat dispoziţiile legale în ceea ce priveşte statutul avocaţilor-parlamentari, în ideea că un avocat parlamentar nu are dreptul de a pleda împotriva statului român.

Încălcare premeditată a legii

Ziarul „Curentul“ aminteşte şi de Legea 161/2003, care spune la articolul 82, aliniatul 3 că „deputatul sau senatorul nu poate să pledeze în cauzele civile sau comerciale împotriva statului, a autorităţilor sau instituţiilor publice, a companiilor naţionale ori a societăţilor naţionale în care acestea sunt părţi. De asemenea, nu poate să pledeze în procese intentate statului român, în faţa instanţelor internaţionale“. În concluzie, dacă legea s-ar aplica într-un sistem juridic normal, mai puţin corupt şi interesat precum cel din România, Frunda şi-ar putea atrage pierderea mandatului de senator. Odată cu înfiinţarea în 2007 a ANI, lucrurile s-au mai complicat şi pentru Frunda, un mare iubitor al instituţiei menţionate anterior, iar acum acesta riscă pierderea mandatului de parlamentar. Calitatea de senator şi de avocat pledant la CEDO pentru ucigaşii maiorului Agache îl plasează pe marele politician al UDMR în sfera incompatibilităţii cu funcţia de parlamentar, după cum ne-au declarat surse juridice. Dacă ANI va constata incompatibilitatea în care s-a aflat Frunda, aceasta şi-ar putea pierde mandatul de parlamentar, câştigat cu trudă printre radicalii maghiari.

În mod practic dacă ANI ar constata existența unei stări de incompatibilitate a senatorului Frunda pentru mandatul de senator din legislatura 2004-2008. Potrivit legii, o persoană făță de care s-a constatat starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate, interdicţia de 3 ani operează, potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv, a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unei stări de incompatibilitate. Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a incompatibilităţii, în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţă de contencios administrativ.

Scurtă cronologie activitate Frunda CEDO

- Ce nu trebuie uitat în cazul de față este că domnul senator Frunda, a trimis dosarul la CEDO în jurul datei de 10 septembrie 2001.

- Ulterior la data de 25 octombrie 2001 l-a vizitat pe criminalul Reiner Anton la penitenciarul din Miercurea Ciuc și la data de 26 octombrie 2001 l-a vizitat pe criminalul Hejja Dezideriu la penitenciarul din Târgu Mureș pentru a obține semnăturile prin care cei doi l-au împuternicit pe senator să-i reprezinte în procedura de la CEDO.

- Conform ziarului Háromszék din 10 februarie 2005 senatorul Frunda a declarat că prin 2004 CEDO a confirmat primirea plângerii și a cerut documente suplimentare (așa cum era de așteptat plângerea inițială a conținut puține documente), pe care Frunda și ajutoarele sale le-au strâns și le-au trimis Curții europene. Acest articol conține o serie de erori de natură faptică întrucât Frunda induce în mod eronat și deliberat ideea că procedura de la Strasbourg ar fi oarecum similară cu un proces obișnuit din România în care se desfășoară ședințe de judecată. Tăntălăii de ziariști nu au o cultură juridică minimă așa că trimit mai departe în presă toate tâmpeniile și alegațiile acestui senator UDMR.
Oricum dacă se citește printre rânduri reiese că senatorul Frunda a avut un termen limită, pentru a trimite documente sau mai probabil pentru a trimite observații, până la data de 08 februarie 2005. Domnia sa a cerut o amânare pentru a putea face acest lucru și a primit un nou termen limită pentru data de 28 februarie 2005. Citându-l pe Frunda, ziarul Háromszék anunță pompieristic că pe data de 28 februarie 2005 se va judeca plângerea criminalilor de la CEDO.

- Continuând șirul de gafe impardonabile, Frunda alimentează ziarul Háromszék din 08 martie 2005 cu informații cum că, după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului a primit la data de 28 februarie 2005 documentele ce completează plângerea criminalilor și declară, nici mai mult nici mai puțin că instanța de judecată europeană a pus pe ordinea de zi acest dosar și a judecat cauza. Tot domnia sa încheie mirobolant că va fi încunoștințat de sentința dată în scris, dar că până ”ieri (07 martie 2005-notă AAD), nu fusese înștiința de respectiva sentință”. În realitate procedura respectivă era la etapa confruntării dintre guvern și reclamanți și așa cum a reieșit ulterior, abia la data de 27 septembrie 2007 s-a publicat sentința respectivă pe situl CEDO.

Oricum această activitate desfășurată de avocatul-senator Frunda în perioada 2003-2007 îl plaseasă într-o stare de incompatibilitate ce va trebui analizată de Agenția Națională de Integritate. Iar dacă ANI și instanța de contencios administrativ vor constata starea de incompatibilitate a senatorului UDMR, acesta să răspundă pentru ilegalitatea comisă și să fie decăzut din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică.


 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel