Plângerea CEDO nr. 2712/02: Expunerea faptelor şi întrebări puse părţilor (în limba română)
Proceduri juridice externe iniţiate de Agache - Plângerea 2712/02 de la CEDO

Plângerea CEDO nr. 2712/02: Expunerea faptelor şi întrebări puse părţilor (în limba română)

siglă cedo

14 decembrie 2007

Secţiunea a III-a

 

(Cererea nr. 2712/02)

prezentată de Ileana Agache şi alţii

Contra României

introdusă în 13 septembrie 2001

 

 

EXPUNEREA FAPTELOR

În fapt

Reclamanţii, doamna Agache Ileana, domnul Liviu Agache, doamna Depner Ileana, domnul Agache Andrei Ovidiu, domnul Agache Ioana, domnul Agache Aurel Dionisie sunt cetăţeni români, născuţi respectiv în 1948, 1979, 1977, 1973, 1972 şi 1970, domiciliaţi toţi în Codlea, în România, cu excepţia celei de a treia reclamantă care locuieşte în Freising, în Germania.

Reclamanţii sunt  toţi apropiaţii lui Agache Aurel - soţia şi copii - decedat cu ocazia evenimentelor are au avut loc în România în decembrie 1989.

A. Circumstanţele în speţă:

Faptele cauzei aşa cum au fost expuse de reclamanţi pot fi rezumate după cum urmează.

Pe 22 decembrie 1989 cu ocazia manifestărilor anticomuniste care au avut loc la Târgu Secuiesc. Aurel Agache, ofiţer în cadrul miliţiei, a fost ucis.

În 1990 a fost deschisă o anchetă penală de către poliţie privind circumstanţele morţii lui Agache Aurel.

În cursul anilor 1991 şi respectiv 1992 au avut loc mai multe audieri ale martorilor.

În data de 7 aprilie 1992, ultimul reclamant a adus la cunoştinţa Parchetului General situaţia anchetei privind moartea tatălui său şi a a cerut strămutarea procesului. El susţinea că se vădea o influenţă puterică asupra anchetei dosarului din partea membrilor locali ai unui partid politic. După părerea lui, faptul de a fi pus în libertate după 30 de zile de detenţie pe inculpaţii Hejja Dezideriu, Paizs Octavian şi Filip Orban Daniela Kamilla, favorizând astfel fuga ultimei în Ungaria, demonstrează în mod egal lacunele anchetei.

În 24 aprilie 1992, Parchetul General l-a informat că ancheta era în curs şi că putea cere strămutarea procesului pentru a se asigura de conduita normală a procesului după intrarea pe rol a tribunalului.

În 28 iunie 1992, ultimul reclamant s-a interesat pe lângă Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna despre stadiul procedurii.

În 14 iulie 1992, parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna l-a informat că, în ciuda numărului mare de persoane audiate, identitatea vinovaţilor nu a putut fi descoperită. Parchetul l-a informat că ancheta era tot în curs de efectuare şi îi cere, dacă era în măsură, să-i furnizeze indicii noi asupra identităţii autorilor.

În 17 noiembrie 1992, Parchetul General o informează pe prima reclamantă, ca urmare a cererilor sale, privind înaintarea anchetei, pe de o parte că întâmpină greutăţi în identificare şi audierea martorilor, iar pe de altă parte că unii martori deja audiaţi îşi schimbaseră declaraţiile.

Printr-o scrisoare din 14 octombrie 1997, parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a cerut parchetului de pe lângă tribunalul Covasna să urgenteze ancheta penală privind inculpaţii Hejja Dezideriu, Paizs Octavian şi Filip Orban Daniela Kamilla.

Printr-un rechizitoriu din 15 decembrie 1997, parchetul de pe lângă tribunalul Covasna a trimis în judecată în faâa Tribunalului Covasna pe Filip Orban Daniela Kamilla, Paizs Octavian, Hejja Dezideriu, Rener Anton şi Konrad Ioan, participanţi la manifestările din decembrie 1989, pentru lovituri cauzatoare de moarte, infracţiune prevăzută de art. 183 din codul penal. Parchetul şi-a fondat rechizitoriul pe declaraţiile mai multor martori cât şi pe un raport de expertiză medico-legală, privind cauzele decesului lui Agache Aurel. Faptele, aşa cum sunt reţinute de parchet, pot fi rezumate astfel.

După ce au aflat de vestea fugii soţilor Ceaușescu, mai mulţi locuitori ai oraşului Târgu Secuiesc s-au dus în centrul oraşului. Ei au distrus simbolurile puterii şi au spart mai multe geamuri ale librăriilor. Sosiţi la sediul miliţiei, după ce au asediat intrarea şi au aruncat pe fereastră documente şi piese de mobilier, mulţimea a agresta mai mulţi ofiţeri de miliţie, printre care Agache Aurel. Acesta din urmă şi colegii săi au părăsit clădirea căreia manifestanţii i-au dat foc. Aurel Agache a fost apoi lovit de două sau trei persoane care n-au putut fi identificate, dar a reuşit să scape apoi, ajutat de martorii O.C. şi K. L. El a alergat spre centrul oraşului, dar a fost din nou prins de mulţime şi bătut. A reuşit să se refugieze într-o farmacie, dar pentru o scurtă perioadă.

Văzând actele de violenţă, martorul K.M., medic, a chemat ambulanţa. La sosirea sa, Agache Aurel a fost urcat aici, dar a fost împiedicat să plece de mulţimea înfuriată.

Conform declaraţiilor martorilor, inculpaţii Hejja Dezideriu, Paizs Octavian şi Reiner Anton l-au coborât din ambulanţă şi l-au bătut.

Inculpata Filip Orban Daniella Kamila i-a dat mai multe lovituri în torace şi peste cap cu călcâiul de la cizme şi Konrad Ioan l-a lovit cu picioarele în gât şi piept. Agache Aurel a decedat pe loc.

Rechizitoriul menţiona că prima reclamantă, soţia lui Agache Aurel nu s-a constituit parte civilă şi că ea cerea numai pedepsirea vinovaţilor.

În 9 februarie 1998, printr-o decizie, tribunalul Covasna a introdus în cauză pe cei cinci copii majori ai lui Agache Aurel ca părţi civile. În aceeaşi zi avocatul părţilor civile a cerut 500 de milioane lei cu titlu de despăgubire pentru soţia victimei şi 100 de milioane lei pentru fiecare din cei cinci copii ai săi.

Tribunalul a amânat procesul la cererea lui Paizs Octavian pentru a-şi pregăti apărarea. Avocatul reclamanţilor nu s-a opus amânării.

În 25 februarie 1998 tribunalul a amânat procesul pe motiv că Filip Orban Daniela Kamilla nu era nici prezentă şi nici reprezentată printr-un avocat la audiere.

În 25 martie 1998, tribunalul l-a audiat pe Reiner Anton, care a negat participarea sa la agresiunea lui Agache Aurel. Tribunalul a amânat procesul în 27 aprilie 1998 din cauza absenţei lui Filip Orban şi Konrad Ioan.

Printr-o cerere înregistrată la Curtea Supremă de Justiţie în 06 aprilie 1998, reclamanţii au cerut strămutarea procesului. Ei au invocat mai multe motive justificative. Ei au arătat în principal că era inadmisibil faptul că ancheta preliminară a procesului durează de aproape 8 ani, că există o puternică implicare la nivel local a unui partid politic, precum şi existenţa ameninţărilor de agresiune împotriva lor şi a avocatului care îi reprezenta în faţa tribunalului. Ei au susţinut deopotrivă că procurorul care ancheta cauza era soţul judecătoarei însărcinate să judece temeiul.

Printr-o decizie din 3 iunie 1998, Curtea Supremă de Justiţie a acceptat cererea şi a trimis procesul la Tribunalul Bucureşti. Curtea a anulat toate actele de procedură efectuate în faţa tribunalului Covasna.

În 10 septembrie, 5 noiembrie şi 3 decembrie 1998, tribunalul Bucureşti a amânat procesul constatând fie absenţa inculpaţilor fie ce a reprezentatului reclamanţilor.

În 05 februarie 1999, tribunalul Bucureşti a condamnat pe Hejja Dezideriu şi pe Paizs Octavian la pedepse cu închisoarea de patru ani, Filip Orban Daniela Kamilla la o pedeapsă cu închisoarea de şapte ani şi pe Reiner Anton la trei ani de închisoare cu suspendare pentru lovituri cauzatoare de moarte. După ce a constatat lipsa probelor împotriva inculpatului Konrad Ioan, tribunalul l-a declarat nevinovat pe motiv că n-a comis faptele reproşate. Tribunalul şi-a fondat decizia pe probele care se găseau deja la dosar, pe declaraţiile celor doi inculpaţi, Reiner Anton şi Paizs Octavian cât şi pe depoziţiile a trei martori participanţi la anchetă. Doi dintre reclamanţi au făcut depoziţie şi ca părţi civile. tribunalul a considerat audierea celorlalţi martori care au depus declaraţii cu ocazia anchetei ca inutile şi a renunţat la audierea lor.

El reţine însă că faptele descrise în rechizitoriul parchetului erau în întregime dovedite. Cei patru coinculpaţi condamnaţi au fost opbligaţi să plătească împreună 10 milioane lei soţiei lui Agache Aurel cu titlu de despăgubire materială şi 50 de milioane lei la fiecare parte civilă cu titlu de despăgubire morală.

Paizs Octavia, Hejja Dezideriu, Reiner Anton, Filip Orban Daniela Kamilla şi parchetul au făcut recurs. Inculpaţii au cerut să fie achitaţi. Parchetul a cerut condamnarea lui Konrad Ioan şi ca suspendarea execuţiei pedepsei de către Reiner Anton să fie respinsă.

Printr-o decizie din 18 noiembrie 1999, Curtea de Apel din Bucureşti, fără să procedeze la audierea martorilor propuşi de inculpaţi cu ocazia audierilor, acceptă recursul parchetului. Curtea respinge achitarea lui Konrad Ioan şi îl condamnă la o pedeapsă cu închisoarea de trei ani şi la plata despăgubirilor materiale şi morale împreună cu ceilalţi inculpaţi. Suspendarea execuţiei pedepsei cu închisoarea a lui Reiner Anto a fost respinsă.

Inculpaţii au făcut recurs şi au cerut achitarea lor.

Şi parchetul a făcut recurs şi a cerut schimbarea calificării juridice a faptelor reţinute pentru Konrad Ioan şi Reiner Anton, lovituri cauzatoare de moarte în omor.

Reclamanţii declară că au susţinut, cu ocazia audierilor în faţa Curţii Supreme de Justiţie, a recursului introdus de parchet.

Printr-o  hotărâre din 26 martie 2001, Curtea Supremă de Justiţie respinge recursurile ca fiind neîntemeiate după ce confirmase situaţia de fapt reţinută de celelalte tribunale.

PLÂNGERE

Invocând articolul 6 din Convenţie, reclamanţii se plâng de faptul că ancheta privind circumstanţele decesului tatălui lor nu a fost condusă într-o manieră independentă şi imparţială. Ei arată îndeosebi faptul că durata procedurii a fost de unsprezece ani şi trei luni, întârziere datorată în special de fuga în străinătatea a anumitor inculpaţi. În plus tribunalele nu au procedat la audierea martorilor nici ca acuzare nici ca apărare şi audierile care au avut loc s-a desfăşurat într-un mod formal.

Ei susţin şi că există presiuni politice asupra procurorului Fabian Karoly care a a instrumentat procesul pentru acesta din urmă să întârzie decizia. Mai mult, inculpaţii ar fi trebuit condamnaţi pentru omor având în vedere gravitatea faptelor care le-au fost reproşate (imputate).

ÎNTREBĂRI ADRESATE PĂRŢILOR

1. Articolului 2 al Convenţiei este aplicabil principiul ratione temporis la ancheta care priveşte circumstanţele decesului lui Agache Aurel.

2- În caz afirmativ, luând în considerare protecţia procedurală a dreptului la viaţă ( a se vedea paragraful 104 din hotărârea Salman contra Turciei [GC] nr. 21986/93, CEDH 2000-VII), ancheta condusă în speţă de autorităţile interne au făcut faţă exigenţelor articolului 2 al Convenţiei.

Guvernul este invitat să furnizeze documentele şi informaţiile următoare:

- o copie după dosarul de anchetă

- toate deciziile pronunţate de tribunalele interne

- o copie după raportul de expertiză medico-legală nr. 265/A din 28 decembrie 1989

- dacă pedepsele cu închisoarea pe care inculpații le-au primit prin hotărârea Curţii Supreme de Justiţie din 26 martie 2001 au fost executate.


 

 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel