Completarea din data de 08 noiembrie 2007 a plângerii nr. 2712/02 de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Proceduri juridice externe iniţiate de Agache - Plângerea 2712/02 de la CEDO

Completarea din data de 08 noiembrie 2007 a plângerii nr. 2712/02 de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

ONORATĂ INSTANŢĂ A CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

Subsemnatul Agache Aurel Dionisie, domiciliat în municipiul Codlea, str. Nouă nr. 99, jud. Braşov, cod poştal 505100, în calitate de petent în dosarul 9812/02, aflat pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin prezenta vă informez în mod spontan cu privire la derulările ulterioare ale cazului pe care îl supunem controlului juridic al onoratei Curţi şi vă supunem atenţiei următoarea decizie pertinentă precum şi vă prezentăm unele documente pe care le-am obţinut ulterior depunerii plângerii la CEDO, documente prin care vrem să întărim argumentele aduse în plângerea contra Republicii România.

Decizia pertinentă pe care o supunem atenţiei dumneavoastră este emisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza nr. 1505/02 (cazul Reiner şi alţii împotriva României).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constat încălcarea art. 6 alin. 1 şi alin. 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil.

Anexez la prezenta petiţie o copie după sentinţa CEDO din cauza nr. 1505/02. Menţionez că în această cauză Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat circumstanţele uciderii tatălui meu, a detaliat modul în care s-a făcut urmărirea penală, întocmirea rechizitoriului, precum şi etapele procesului până la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Din acest motiv vă solicit în mod respectuos ca toate datele pertinente din acel dosar, atât în limba română cât şi traduse în limba franceză, privind uciderea tatălui meu, urmărirea penală, etapele procedurii juridice la nivelul instanţelor de judecată, precum şi analiza făcută de completul de judecată al Curţii Europene să fie luate în considerare şi în analiza cererii noastre.

Cât priveşte documentele prin care vrem să întărim argumentele aduse în plângerea contra Republicii România:

Astfel, în plângerea noastră am amintit factorii politici care au influenţat durata procesului penal (în special a urmăririi penale) care a urmat uciderii tatălui meu. După depunerea plângerii la CEDO am obţinut alte documente pe care doresc să le supun atenţiei onoratei Curţi.

Ele se referă la mecanismul complex care a determinat ca, de la data uciderii tatălui meu pe data de 22 decembrie şi până la întocmirea rechizitoriului pe data de 15 decembrie 1997, data la care am putut să ne constituim şi noi parte vătămată (civilă) în acest dosar, să treacă 8 ani fără o săptămână, perioadă de timp care în opinia noastră este excesiv de lungă.

De altfel şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a remarcat, în acest context (cererea 1505/02), că urmărirea penală a luat sfârşit în 1997, iar perioada 1992-1997 s-a caracterizat prin inactivitate din partea autorităţilor judiciare, care nu pare justificată de elementele aflate la dosarul cauzei. În plus, în măsura în care până în 1992 fuseseră administrate majoritatea probelor, nu există alte elemente care ar fi putut justifica o asemenea durată, în condiţiile în care miza pentru reclamanţi era foarte importantă, având în vedere gravitatea infracţiunii de care erau acuzaţi şi insecuritatea juridică ce decurge dintr-o procedură care a durat, în total, aproape zece ani.

Elementele noi pe care le aduc la cunoştinţa onoratei Curţi se referă la modul în care a fost finalizată urmărirea penală. Aşa cum a remarcat şi Curtea Europeană, perioada 1992-1997 s-a caracterizat prin inactivitate din partea autorităţilor judiciare, care nu pare justificată de elementele aflate la dosarul cauzei.

Prin adresa nr. 124.527 din data de 14 decembrie 1995 Inspectoratul General al Poliţiei se plânge la Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie al României, în contextul identificării autorilor unor duble asasinate că activităţile efectuate nu au fost întotdeauna de calitate, executarea acestora nu s-a realizat la timp, ceea ce a condus la unele disfuncţionalităţi în conlucrarea dintre Parchet şi poliţie, iar randamentul cercetărilor a fost considerabil diminuat. Şi printre exemplele data se referă şi la dosarul uciderii tatălui meu (la capitolul dedicat judeţului Covasna). Anexez alăturat o copie după acest document. (Anexa a1).

Prin adresa cu nr.1548/C/652/1996 din data de 06 martie 1996, Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie al României, Secţia de urmărire penală şi criminalistică solicită Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov să verifice situaţia fiecărui dosar şi să stabilească dacă disfuncţionalităţile sunt reale şi a măsurilor ce trebuie luate pentru soluţionarea judicioasă şi operativă a cazurilor respective. Anexez alăturat o copie după această adresă. (Anexa a2)

Prin adresa cu nr. 368/II/8/1996 din data de 20 iuie 1996, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov răspunde solicitării Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie al României, Secţia de urmărire penală şi criminalistică şi comunică stadiul de nelucrare în care se află cele două cazuri din judeţul Covasna, menţionând că „Parchetul de pe lângă Curtea de Apel nu a avut cunoştinţă de aceste cauze, neraportate în statistică de Parchetul Covasna şi neprezentate la controalele de fond şi tematice efectuate de procurorii inspectori, procurorul criminalist sau procurorul şef al secţiei de urmărire penală”. Deci cu alte cuvinte cele două dosare printre care şi dosarul uciderii tatălui meu au fost dosite şi ascunse chiar şi faţă de parchetul ierarhic superior.Anexez alăturat o copie după această adresă. (Anexa a8).

Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie al României, Secţia de urmărire penală şi criminalistică emite un ordin cu nr. 3204/1996 privind şi cauza uciderii tatălui meu şi pe baza acestui ordin se emite o dispoziţie internă cu nr. 1 din data de 28 iunie 1996 unde se prezintă un plan de lucru amănunţit cu scadenţe lunare şi periodice. Acest plan nu a fost dus la îndeplinire sub nici o formă. Anexez alăturat o copie după această dispoziţie internă. (Anexa a3).

Vor mai trece încă 15 luni, atunci când pe data de 10 septembrie 1997, domnul Ovidiu Handrea, procuror inspector la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în urma unui control de fond la unităţile Ministerului Public din judeţul Covasna, face o informare în care constată că, deşi dosarul uciderii tatălui meu a făcut obiectul verificărilor Parchetului General în cursul verii anului 1996, când a fost depistat ca fiind în nelucrare, totuşi la momentul informării nu s-a mai făcut absolut nimic în pofida dispoziţiei interne nr.1 din 28 iunie 1996 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, şi aduce această stare de lucru la cunoştinţa conducerii Parchetului pentru a lua măsurile ce se impun pentru grabnica lui soluţionare. Totodată aduce la cunoştinţă şi faptul că procurorul criminalist Fabian Karoly nu mai doreşte să efectueze urmărirea penală, deoarece este foarte aglomerat în activitatea sa şi el şi familia sa au fost ameninţaţi de persoane neidentificate (la telefon) că vor fi omorâţi pentru faptul că efectuează urmărirea penală în cauză. Anexez alăturat o copie după această informare. (Anexa a4).

Menţionez că în urma acestei informări s-a luat decizia ca dosarul să fie atribuit altui procuror care în 3 luni de zile a făcut câteva reaudieri şi a întocmit rechizitoriul. Deci un alt procuror a finalizat dosarul cu rapiditate. Acelaşi lucru ar fi trebuit să-l facă şi procurorul Fabian Karoly încă din anul 1992!

Pe data de 5 martie 2002, procurorul Fabian Karoly, în cadrul unei proceduri juridice care l-a vizat (o plângere penală făcută de către subsemnatul) a declarat , citez: „După ce inculpaţii au fost puşi în libertate şi datorită articolelor apărute în presa locală defavorabile anchetei, persoanele care au mai fost ulterior audiate în cauză nu au mai dat declaraţii valorificabile din punct de vedere al scopului urmăririi penale. Din acest moment au apărut primele ameninţări telefonice la adresa mea, fiind intitulat un zelos care tracasează persoane nevinovate. Aceste ameninţări inerente profesiei, nu ar fi contat, dar opinia publică defavorabilă a avut şi o influenţă negativă asupra rudelor mele apropiate şi mă refer la fraţii mei care locuiesc cu familiile lor în mun. Sfântu Gheorghe respectiv chiar în oraşul Târgu Secuiesc, el din urmă fiind maistru la o întreprindere cu un număr mare de muncitori susţinători ai ideii unei anchete abuzive din partea mea. Ideea de anchetă abuzivă a fost lansată în conştiinţa publică din judeţul Covasna prin declaraţiile unor parlamentari dintre care unul cu o vechime mare la conducerea procuraturii, azi judecător la Curtea Constituţională (este vorba de ex-senatorul UDMR Kozsokár Gábor - notă A.A.D.). Astfel s-a susţinut că actele de violenţă cu consecinţe letale comise asupra victimei fiind din 22. 12. 1989, cad sub incidenţa decretului de amnistie din 03. 01. 1990 al FSN-ului şi în consecinţă faptele comise de persoanele cercetate în cauză fiind amnistiate, cercetarea acestora în continuare constituie un abuz din partea subsemnatului şi a procuraturii. Ţinând cont de acest nou context am solicitat ca pentru această cauză să fie delegat un alt procuror din afara judeţului. Solicitările mele au fost acceptate doar verbal invocând faptul că din punct de vedere legal nu pot invoca motive de abţinere sau recuzare”. Anexez alăturat o copie după această notă. (Anexa a7).

Din această notă aici reiese cu claritate că acest procuror s-a aflat sub influenţa acestor parlamentari UDMR, cu cel mai influent dintre aceştia, actualul judecător la Curtea Constituţională(numit pe criterii politice din partea UDMR-ului), ex-senatorul UDMR Kozsokár Gábor a fost şi coleg de serviciu. Anexez alăturat o copie după declaraţia senatorului UDMR Kozsokár Gábor, actualmente numit pe criterii politice ca judecător la Curtea Constituţională. (Anexa a5).

Din fişa de lucru a acestui procuror reiese că a avut o activitate bună şi că a soluţionat de a lungul anilor 1990-1997 o mulţime de cazuri. Anexez alăturat o copie după acest raport. (Anexa a6).

Dar când a fost vorba de cazul uciderii tatălui meu, s-a plasat în sfera de influenţă a politicienilor UDMR, a ascuns dosarul şi nu a mai efectuat acte de urmărire penală din 1992. Şi abia când presiunea parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a atins cele mai înalte cote s-a autorecuzat deşi legea nu-i permitea acest lucru, fiind conştient că dosarul va fi finalizat până la urmă de altcineva.

Membrii familiei Agache au atras atenţia în anul 1992 că acest procuror nu-şi va exercita în mod corespunzător sarcinile de serviciu, şi am suferit foarte mult aşteptând clipa când vom fi chemaţi la Parchet pentru a ni se aduce la cunoştinţă că s-a finalizat urmărirea penală şi că vom putea fi parte în acest proces, pentru a vedea împlinit visul de a fi condamnaţi cei care l-au mutilat şi ucis pe Agache Aurel, tată a cinci copii cu vârste între 10 şi 18 ani la data omorului. Şi cu toate semnalele noastre de alarmă nu s-a luat nici o măsură, şi abia în urma mecanismului prezentat mai sus s-a putut finaliza urmărirea penală.

Coroborat cu actele şi dovezile prezentate în plângerea noastră, reiese în evidenţă cu claritate modul în care politicul s-a întrepătruns cu juridicul, cu grave repercusiuni asupra vieţii familiei noastre.

Îmi exprim speranţa că între momentul în care a fost soluţionată la Curtea Europeană cererea 1505/02, a celor care au fost condamnaţi pentru uciderea tatălui meu, şi cererea 9812/02, a familiei Agache nu va exista decât o perioadă scurtă şi rezonabilă de timp.

Totodată vă solicit în mod respectuos să-mi comunicaţi şi mie personal derulările ulterioare ale cazului nostru, deoarece mama noastră este suferindă şi la o vârstă destul de înaintată şi nu are capacitatea necesară de a efectua cu suficientă rapiditate eventualele demersuri solicitate de onorata Curte.

Cu deosebită consideraţie.

Agache Aurel Dionisie

08 noiembrie 2007


LISTA  DOCUMENTELOR  ANEXATE LA  CEREREA  2712/02 pe data de 08 noiembrie 2007


ANEXA a1: adresa nr. 124527 din 14 decembrie 1995 a Inspectoratului General al Poliţiei 
ANEXA a2:  adresa nr. 1548 din 06 martie 1996 a Parchetului General al României.
ANEXA a3:  dispoziţie internă a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov din data de 28 iunie 1996
ANEXA a4:  informare din 10 septembrie 1997 a procurorului Ovidiu Handrea 
ANEXA a5:  declaraţia dată de senatorul UDMR Kozsokar Gabor 
ANEXA a6: fişă de lucru procuror Fábián Károly 
ANEXA a7:  notă internă Fábián Károly din 05 martie 2002 
ANEXA a8 : adresa nr. 368 din 20 iunie 1996 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov



 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel