Plângerea de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului a familiei Agache împotriva statului român (cererea 2712/02) înregistrată la 13 septembrie 2001
Proceduri juridice externe iniţiate de Agache - Plângerea 2712/02 de la CEDO

Plângerea de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului a familiei Agache împotriva statului român (cererea 2712/02) înregistrată la 13 septembrie 2001

În perioada 10-13 septembrie 2001 membrii familiei Agache : Agache Ileana (soţie), Agache Liviu (fiu), Agache Ileana (fiică), Andrei Ovidiu (fiu), Agache Ioan (fiu) şi Agache Aurel Dionisie(fiu) au depus o plângere împotriva statului român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

EXPUNEREA FAPTELOR:

Pe data de 22 decembrie 1989, tatăl meu (pt. Agache Ileana-soţul meu) Agache Aurel este ucis de un grup de persoane.

1990-  se întocmeşte dosarul 129/P/1990 si se fac unele cercetări de către politie.

1991- Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna face unele audieri si cercetări.

1992-  În afara audierilor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna din 24, 25 martie si 11 iunie, nu se mai face nimic. Parchetul Covasna nu l-a audiat pe martorul Duka Eugen, cel care fusese audiat de către poliţie pe data de 06 noiembrie 1991. Martorul Duka Eugen a fost audiat în calitate de martor de către procurorul care a finalizat urmărirea penală abia pe data de 11 noiembrie 1997. Cum este posibil ca un martor cheie să nu fie audiat de către procurorul Fabian Karoly timp de 6 ani ? Martora Kozma Gizella a fost audiată pe data de 04 noiembrie 1991 de către Parchetul Covasna. Tot pe data de 04 noiembrie a fost întocmit un proces verbal prin care martora Kozma Gizella a recunoscut pe baza fotografiilor prezentate pe Reiner Anton,  unul din cele cinci persoane inculpate şi condamnate mai târziu. În mod inexplicabil Parchetul Covasna nu l-a audiat pe Reiner Anton, prin aceasta favorizându-l în mod flagrant pe acest infractor. Lui Reiner Anton i s-a luat o declaraţie de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna abia pe data de 13 noiembrie 1997.

07 aprilie 1992, 28 iunie 1992, 30 iulie 1992:- membrii ai familiei Agache trimit mai multe plângeri către Procuratura Generală  a României în care se solicită finalizarea cazului. De fiecare dată Procuratura îşi ia angajamentul că va acţiona pentru finalizarea urmăririi penale, fără ca să ia absolut nici o măsură, acest lucru încadrându-se în politica internă a administraţiei care guverna România în aceea perioadă. Deoarece memoriile adresate organelor competente ca să finalizeze cazul ucideri lui Agache Aurel nu au dat nici un rezultat familia Agache decide să nu mai trimită nici un memoriu şi să aştepte finalizarea cazului de către instituţiile abilitate din România. Această aşteptare avea să dureze încă 5 ani şi 5 luni, o perioadă de coşmar cu grave repercusiuni asupra membrilor familiei Agache.

1993 – 1997:- dosarul este îngheţat, nu se mai face nici o cercetare şi nici nu se finalizează urmărirea penală

1997 – Se fac reaudieri, iar în 15 decembrie 1997 se întocmeşte rechizitoriul.

Motivele pentru care în perioada  1992-1997 nu a fost finalizată urmărirea penală este dictat de acordul tacit al autorităţilor instituţionale din România da a nu se finaliza cercetările în acest dosar deoarece dosarul 129/P/1990 face parte din dosarele în care s-au cercetat crimele care s-au comis cu ocazia evenimentelor din decembrie 1989 din România.

După 1996 se schimbă regimul politic din România şi în anul 1997 implicit se dă undă liberă şi dosarelor rămase nerezolvate de pe vremea regimului Iliescu (1990-1996).

Urmărirea penală a durat 7 ani şi 11 luni iar procesul a durat 3 ani şi 4 luni. Aşadar toată procedura a durat 11 ani şi 3 luni.

Circumstanţele Dosarului 4/98 de la Tribunalul Covasna

La dosarul 129/P/1990 în perioada 11 iunie 1992 - noiembrie 1997 nu s-a adăugat nici măcar o singură virgulă în plus. Astfel dosarul nr.129/P/1990 prin întocmirea rechizitoriului pe data de 15 decembrie1997 si trimiterea în judecată a cinci inculpaţi, a devenit dosarul nr. 4/98.

Aşadar un dosar care ar fi trebuit finalizat  de către Parchetul Covasna încă din anul 1992 a fost finalizat în 1997.

09 februarie 1998, 25 februarie 1998 - Se amână pentru lipsă de procedură.

25 martie 1998 -27 aprilie 1998 -  Se amână din lipsă de procedură. Procedura de citare nu a fost îndeplinită cu  inculpaţii Filip Orban Daniela şi Konrad Ioan, nu s-a întors dovada de citare a acestora prin afişare la Consiliul Local Târgu Secuiesc.

8 iunie 1998  - se amână pentru a se putea prezenta dovada faptului că s-a dispus strămutarea procesului la Tribunalul municipiului Bucureşti.

17 iunie 1998 - ultimul termen din dosarul 4/98, deoarece pe data de 03 iunie 1998 Curtea Supremă de Justiţie prin decizia nr.1527 din 03 iunie 1999 a dispus strămutarea procesului la Tribunalul municipiului Bucureşti desfiinţând actele procesuale îndeplinite în faţa instanţei Tribunalului Covasna.

Circumstanţele Dosarului  1775/98 - din septembrie 1998 până în februarie 1999 (Tribunalul Municipiului Bucureşti)

10 septembrie , 8 octombrie 1998, noiembrie 1998 - se amână din lipsă de procedură,

21 decembrie 1998  - audiere terţe părţi

18 ianuarie 1999 - s-a închis faza probaţiunii si s-a judecat dosarul in fond.

25 ianuarie 1999, 01 februarie 1999,  07 februarie 1999, 07 februarie 1999  - amânarea pronunţării sentinţei

15 februarie 1999. - s-a pronunţat sentinţa Tribunalului Municipiului Bucureşti.

Circumstanţele Dosarului 1702/99 - din iunie 1999 până în noiembrie 1999 (Curtea de Apel Bucureşti).

04 iunie 1999, 03 septembrie 1999, 01 octombrie 1999- se amână din lipsă de  procedură.

05 noiembrie 1999, 12 noiembrie 1999 - se amână pronunţarea sentinţei.

18 noiembrie 1999 - s-a pronunţat sentinţa.

Circumstanţele Dosarului nr 939/00.(Curtea Supremă de Justiţie)

18 februarie 2000 - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA  DE APEL BUCUREŞTI DECLARĂ RECURS DEOARECE CONSIDERĂ CĂ S-A DAT O ÎNCADRARE GREŞITĂ INFRACŢIUNILOR COMISE DE CEI CINCI INCULPAŢI ŞI CERE  SCHIMBAREA ÎNCADRĂRII JURIDICE DE LA LOVITURI CAUZATOARE DE MOARTE LA OMOR DEOSEBIT DE GRAV..

ACEST RECURS ENUNŢĂ CEEA CE TOŢI MEMBRII FAMILIEI AGACHE AU AŞTEPTAT 11 ANI ŞI AU SUSŢINUT ÎN PERMANENŢĂ:

Din analiza întregului material probator administrat în cauză rezultă că o corectă încadrare juridică a faptelor comise de inculpaţi este cea de omor deosebit prevăzută de art.174-175 lit. f  raportată la art.176 lit. a C.p. şi nu cea prevăzută de art.183 C.p. Considerăm că din modul şi împrejurările comiterii faptelor rezultă cel puţin intenţia indirectă a inculpaţilor de a suprima viaţa victimei. Multiplele lovituri aplicate acestuia, zonele vitale vizate (victima decedând ca  urmare a unui politraumatism cranio - cerebral şi abdominal (Raportul de constatare medico-legal nr.265/A/28.12 1989, f. 4,5 dosar U.P.), precum şi faptul că inculpaţii au împiedicat urcarea victimei în maşina „Salvării” demonstrează fără dubii că aceştia au urmărit constant uciderea victimei sau, cel puţin, prevăzând posibilitatea decesului, au acceptat producerea lui.

30 mai 2000 -  S-a amânat din lipsă de procedură. Documentul prin inculpaţii au solicitat amânare este un fals grosolan, iar inculpatul Paizs Octavian are două cereri de amânare la acelaşi termen, unul real iar în celălalt semnătura sa este falsificată. Instanţa  a dat dovadă de lipsă de profesionalism şi nu a luat nici o măsură pentru ca cei care au comis acest fals să fie descoperiţi si trimişi în faţa justiţiei pentru fals, uz de fals, obstrucţionare actului  de justiţie (ANEXA I).

12 septembrie 2000 - S-a amânat din lipsă de procedură. Procedura de citare nu a fost îndeplinită cu recurenţii inculpaţi Filip Orban Daniela si Konrad Ioan, întru-cât nu s-a întors dovada de citare a acestora prin afişare la Consiliul Local Târgu Secuiesc.

05 decembrie 2000 -  S-a amânat din lipsă de procedură. Procedura de citare nu a fost îndeplinită cu recurenţii inculpaţi Filip Orban Daniela si Konrad Ioan, întru-cât nu s-a întors dovada de citare a acestora prin afişare la Consiliul Local Târgu Secuiesc.

06 februarie 2001- Instanţa de judecată observând faptul că procedura de citare este îndeplinită a pus pe rol cazul.

07 februarie 2001, 20 februarie 2001, 05 martie 2001, 19 martie 2001: S-a amânat pronunţarea sentinţei

26 martie 2001. - S-AU RESPINS RECURSURILE FORMULATE DE CĂTRE PARCHET ŞI DE CĂTRE INCULPAŢI ŞI ASTFEL RĂMÂNE VALABILĂ SENTINŢA CURŢII DE APEL BUCUREŞTI

Remediile  care le-am folosit sunt:

1. Pentru schimbarea încadrării juridice de la lovituri cauzatoare de moarte  la omor deosebit de grav:

--    În cererea de strămutare a dosarului 4/98 de la tribunalul Covasna la un alt tribunal egal în grad am sesizat Curtea Supremă de Justiţie asupra faptului că   s-a schimbat încadrarea  juridică iniţială (1990 – omor deosebit de grav)  în altă încadrare juridică mult mai blândă şi neconformă cu realitatea ( 1997 – lovituri cauzatoare de moarte). Instanţa supremă nu a luat nici o măsură pentru schimbarea încadrării juridice (ANEXA H).

--   În timpul procesului în pledoaria finală de la Curtea Supremă de Justiţie (06 februarie 2001) am cerut completului de judecată să accepte recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (care cerea schimbarea încadrării juridice  la omor deosebit de grav). Deşi recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este foarte bine argumentat din punct de vedere juridic şi ilustrat cu  o bogată cazuistică asemănătoare, Curtea Supremă de Justiţie a respins în mod deliberat  argumentele pertinente ale Parchetului făcând abstracţie de elementele din dosar  care conturează în mod clar intenţia celor cinci recurenţi inculpaţi de a suprima cu orice chip viaţa tatălui meu (pt. Agache Ileana-soţului meu)  (Anexa E).

Deşi din punct de vedere juridic nu este de competenţa mea ca urmărirea penală şi procesul în cazul uciderii tatălui meu (pt. Agache Ileana-soţului meu) să fie finalizat în limitele de timp prevăzute de către legislaţia europeană, totuşi am avut un rol activ în elucidarea circumstanţelor în care a fost ucis tatăl meu, atât în timpul urmăririi penale: prin memorii către Parchetul General al României (Anexa I) pentru ca finalizarea urmăririi penale să fie făcută într-o limită rezonabilă de timp, cât şi în timpul procesului deoarece am fost prezent la absolut fiecare termen din proces, chiar şi atunci când avocatul meu nu a putut face acest lucru ( două termene în trei procese: 10 septembrie 1998 – termen cerut de avocatul meu pentru studierea dosarului şi 01 Octombrie 1999- termen cerut de avocatul meu pe motiv de boală).

Prin prezenţa mea la fiecare termen din acest proces, prin documentaţia pusă la dispoziţia instanţelor de judecată am avut un rol activ în vederea elucidării circumstanţelor uciderii tatălui meu (pt. Agache Ileana-soţului meu)lucru  pe care Justiţia din România nu l-a făcut conform normelor europene în speţă art.6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, cauzându-mi grave prejudicii de natură morală şi juridică fapt care mi-a provocat multă suferinţă.

EXPUNEREA PRETINSEI SAU A PRETINSELOR VIOLĂRI ALE CONVENŢIEI ŞI/SAU A PROTOCOALELOR, PRECUM ŞI A ARGUMENTELOR ÎN SPRIJINUL ACESTOR AFIRMAŢII.

Eu consider că Statul Român a violat în detrimentul meu personal drepturile prevăzute de ARTICOLUL 6 DIN CONVENŢIA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI şi anume că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcărilor drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa". În cazul meu Statul Român nu a judecat în mod echitabil şi într-un timp rezonabil dosarul uciderii tatălui meu (pt. Agache Ileana-soţului meu) Agache Aurel, pronunţând o decizie greşită şi încadrând infracţiunile săvârşite de către criminalii tatălui meu (pt. Agache Ileana-soţului meu) şi anume „lovituri cauzatoare de moarte" (art. 183) în loc de „omor deosebit de grav" (art.174-176) iar timpul în care s-a desfăşurat întreaga procedură juridică (urmărire penală + proces) este de 11 ani si trei luni. Totodată instanţele de judecată nu şi-au îndeplinit rolul activ în elucidarea circumstanţelor în care tatăl meu (pt. Agache Ileana-soţul meu)şi-a pierdut viaţa, nu au fost audiaţi toţi martorii acuzării, nu s-a permis de către instanţă ca să fie audiaţi martorii apărării, toate procedurile privind audierile terţelor părţi desfăşurându-se într-un mod formal şi lipsit de profesionalism juridic. Ba mai mult, aceste instanţe de judecată au acceptat în mod tacit tactica tergiversatorie a avocaţilor celor cinci persoane acuzate de uciderea tatălui meu, acceptându-se documente false (ANEXA5), acceptându-se în mod abuziv practica amânării din lipsă de procedură ca urmare a neafişării citaţiilor pentru inculpaţii fugiţi în străinătate, citaţii care trebuiau afişate în oraşul Târgu Secuiesc, oraş aflat în proporţie de 100% sub controlul politic al Uniunii Democrate Maghiare din România, acceptându-se certificate medicale pentru inculpaţi emise ca urmare a unor influenţe de natură politică, toate aceste circumstanţe agravante au dus la prelungirea procesului mult peste limitele admise de legislaţia europeană. Deşi am atras atenţia prin cererea de strămutare a cauzei de la Tribunalul Covasna la o altă instanţă egală în grad că Parchetul Covasna a schimbat încadrarea iniţială (anul 1990) de omor deosebit de grav (art.174-176 Cod Penal) în lovituri cauzatoare de moarte (încadrare dată în anul 1997), nu s-a luat nici o măsură, iar în momentul în care şi Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Bucureşti a cerut schimbarea încadrării la omor deosebit de grav (ANEXA 4), Curtea Supremă de Justiţie a respins cererile deşi în dosar există suficiente probe care să ateste justeţea încadrării a dosarului în cauză la infracţiunea de omor deosebit de grav.

Finalizarea urmăririi penale a fost tergiversată în perioada iunie 1992 – octombrie l997 în mod intenţionat, deoarece Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a avut aprobarea tacită a instituţiilor ierarhic superioare şi abia în anul 1997, după schimbarea regimului politic în România s-a dat undă verde pentru ca dosarul 129/P/1990 să fie finalizat. Argumente în acest sens sunt: adresa nr.420/P/1997 din data de 14 octombrie 1997 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov (ANEXA 1), adresă în care se solicită ca până la 10 noiembrie 1997 să se ia măsurile necesare de finalizare a cercetărilor şi de soluţionarea a cauzei. Ceea ce s-a şi întâmplat deoarece cauza a fost soluţionată prin întocmirea rechizitoriului pe data de 15 decembrie 1997. În 1997 nu s-au făcut noi cercetări penale. Au fost reaudiaţi câţiva martori pentru a vedea dacă îşi menţin declaraţiile. Aşadar un dosar care putea fi finalizat încă din anul 1992 a fost finalizat abia în anul 1997. Un alt document relevant pentru modul în care a fost finalizat dosarul 129/P/1990 este o adresă a Parchetului Covasna (ANEXA 2) către Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie unde se pomeneşte de un ordin cu nr. 5614 din 29 septembrie 1992 pe baza căruia s-a finalizat urmărirea penală în 1997. Documentele de la ANEXA 1 şi 2 au fost xerocopiate din dosarul de casă al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna. Chiar procurorul Fábián Károly, cel care a instrumentat urmărirea penală în perioada 1990-1997, a recunoscut public într-un interviu acordat ziarului de limbă maghiară Krónika că asupra lui s-au făcut presiuni pentru ca acest dosar să nu fie finalizat (ANEXA 3).

Dar cel mai relevant argument în favoarea faptului că procedura juridică completă a depăşit cu mult termenele acceptate în practica judiciară europeană este însăşi perioada de 11 ani şi 3 luni necesare pentru ca procedura juridică în acest caz să fie finalizată. Şi evenimentele politice care au decurs în paralel cu această procedură juridică evidenţiază în mod clar influenţa statului român în evoluţia acestui caz. Fapt care poate fi demonstrat prin următoarele:

1.  Majoritatea actelor juridice emise în dosarul 129/P/1990 (mărturii, declaraţii, acte de cercetare penală) au fost luate în perioada in care instituţiile din România erau sub influenţa cauzată de un raport politic cunoscut sub numele de "RAPORTUL HARGHITA-COVASNA",  raport politic în care s-au făcut de mai multe ori referiri la dosarul 129/P/1990.

Această perioadă este cuprinsă între octombrie 1990-februarie 1992 pentru "raportul Harghita-Covasna" şi în ceea ce priveşte dosarul 129/P/1990 perioada este cuprinsă între octombrie 1990-martie 1992 perioadă în care s-au întocmit peste 90% din actele juridice din acest dosar.

2.  Datorită faptului că concluziile şi măsurile luate de statul român în urma raportului Harghita-Covasna au fost nesemnificative, instituţia Parchetului a îngheţat cercetările. Doar după schimbarea regimului politic în anul 1996 şi a eforturilor depuse de preşedintele României domnul Emil Constantinescu în anul 1997 se scoate de la naftalină şi dosarul 129/P/1990 a Parchetului Covasna şi la ordinul parchetelor superioare ierarhic este finalizat.

EXPUNEREA OBIECTULUI CERERII SI A PRETENŢIILOR PROVIZORII IN VEDEREA UNEI SATISFACŢII ECHITABILE

Solicit ca onorata Curte Europeană a Drepturilor Omului, să verifice din perspectiva art.6, având în vedere toate circumstanţele cauzei şi să decidă în ce măsură prin procedura juridică din dosarul 129/P/1990 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna şi celelalte dosare ce au rezultat din acesta, mi-au fost încălcate drepturile prevăzute de art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Să constate faptul că această procedură juridică a depăşit cu mult limitele de timp prevăzute de practica juridică Europeană, că au existat ingerinţe ale autorităţilor din România în ceea ce priveşte derularea acestei proceduri juridice, ingerinţe care au determinat ca procedura juridică să dureze în total 11 ani şi 3 luni şi că prin "îngheţarea" acestei proceduri în perioada 1992-1997 s-a produs un abuz care mi-a cauzat multă suferinţă şi mi-au afectat în mod negativ cursul vieţii. Totodată schimbarea încadrării juridice a fost eronată şi s-a făcut la presiuni politice deosebit de puternice.

Deoarece dreptul intern nu poate înlătura decât în mod incomplet consecinţele juridice ale acestei încălcări solicit o reparaţie echitabilă care să-mi permită lupt în continuare pentru restabilirea adevărului în cazul uciderii tatălui meu (pt. Agache Ileana-soţului meu) Agache Aurel. Suma la care estimez că s-ar putea produce o reparaţie echitabilă este de 25 000(douăzeci şi cinci de mii) franci francezi. (Pentru cei care au depus cererea după ce a intrat în vigoare unificarea monetară europeană, suma pretenţiei provizorii este de 15.000 de euro).

LISTA  DOCUMENTELOR  ANEXATE LA  CEREREA  2712/02

a) Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna din 15 decembrie 1997 în dosarul nr.l29/P/1990.

b) Sentinţa penală nr. 70 din 15 februarie 1999 emisă de către Tribunalul Municipiului Bucureşti în dosarul nr. 1775/1998

c) Decizia penală nr. 544 din 18 noiembrie 1999 emisă de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul 1702/1999.

d) Decizia penală nr.1603 din 26 martie 2001 emisă de către Curtea Supremă de Justiţie în dosarul nr.939/2000.

e) Recurs împotriva sentinţei penale nr. 70/15.02.1999 (dosar nr.1775/1998) a Tribunalului Bucureşti Secţia I-a Penală şi a deciziei penale nr. 544/18.11.1999 pronunţată în dosarul nr. 1702/1999 al Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I-a Penală

f) Adresa nr. 420/P/1997 din data de 14 octombrie 1997 emisă de către Curtea de Apel Braşov

g) Adresă fără număr din data de 15 decembrie 1997 emisă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna.

h) Cerere de strămutare a dosarului 4/98 către Curtea Supremă de Justiţie formulată de către cei 6 membri ai familiei Agache + certificatele 1097/1998 din 06 aprilie 1998 şi 10 iunie 1998 care atestă această procedură.

i) Adresă cu nr. 20869/3491/1992 din data de 21 aprilie 1992 emisă de către Procuratura Generală a României la plângerea formulată de către Agache Aurel Dionisie + plângerea propriu-zisă

j) Adresă cu nr.47419/6951/1992 din data de 17 noiembrie 1992 emisă de către Procuratura Generală a României la plângerea formulată de către Agache Ileana.

k) Adresă cu nr. 129/P/1990 din data de 14 iulie 1992 emisă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna cu privire la cererea lui Agache Aurel Dionisie de comunicare a stadiului cercetărilor din cadrul dosarul 129/P/1990.

l) Fals în acte prezentat de către avocaţii apărării în dosarul 939/1999 de la Curtea Supremă de Justiţie.

m) Adresă cu nr. 129/P/1990 din 10 ianuarie 1992 emisă de Parchetul Covasna către Procuratura Generală a României cu privire la controlul de către Procuratura Generală a stadiului în care s-a aflat ancheta.

n) Articole din presă în care procurorul Fábián Károly recunoaşte că s-au făcut presiuni pentru ca acest dosar să nu fie finalizat 


 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel