Motivaţia procedurii juridice de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg
Proceduri juridice externe iniţiate de Agache - Plângerea 2712/02 de la CEDO

Motivaţia procedurii juridice de  la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg

Prin plângerea nr. 2712/02 (Agache şi alţii contra România) familia Agache îşi respectă promisiunea de a aduce în atenţia forumului suprem de justiţie european cazul Agache. Fără intermediari şi fără a apela la terţe părţi pentru a ne sprijini în demersul nostru si totodată respectând conduita morală principială care ne-a caracterizat de a lungul anilor, ne exprimăm optimismul şi aşteptăm cu încredere analiza juridică a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Pentru noi procedura juridică în care cazul Agache a devenit un caz oficial la forul european reprezintă încununarea unei lupte de 12 ani pentru ca adevărul privind faţetele tenebroase ale procedurii judiciare privind moartea colonelului post mortem Agache Aurel să fie analizate de o instanţă imparţială şi super competentă.

De această dată nimeni nu va mai putea să ne jignească şi să răstălmăcească evenimente, fapte sau să mistifice realitatea. Propaganda deşănţată de partid, funcţiile importante ale unor lideri şi teoriile şi scenariile lor mincinoase nu ne mai pot atinge sub nici o formă. Pentru că la Curtea Europeană a Drepturilor Omului a început procedura juridică, dosarul trecând de analizele preliminare ajungându-se concluzia că acest dosar îndeplineşte criteriile pentru a  a ajunge pe rolul CURŢII şi se va analiza dacă în  cazul Agache membrilor familiei Agache  le-a fost încălcat vreun drept prevăzut de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Iniţial, plângerile formulate de către membrii familiei Agache împotriva statului Român făceau referire la faptul că prin modalitatea neprofesională, defectuoasă şi în acelaşi timp  influenţată de interese meschine de partid  şi de grup, în care instituţiile din Republica România abilitate să rezolve cazul uciderii colonelului post mortem Agache Aurel au acţionat pentru finalizarea acestui caz au determinat încălcarea drepturilor prevăzute de art.6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Acest articol  se referă la dreptul la un proces echitabil şi rezonabil ca durată în timp.

La Strasbourg se vor dezbate argumentele familiei Agache pe baza documentelor şi informaţiilor furnizate care se referă la legătura directă dintre durata şi etapele acestui proces şi diferite acţiuni şi evenimente politice.

Ulterior, graţie analizei preliminare efectuate de CEDO, acest dosar a fost privit din perspectiva încălcării articolului 2 (dreptul la viaţă) în ceea ce priveşte latura procedurală. Şi astfel s-a putut trimite Curţii întreaga înşiruire de fapte care a făcut ca în final toţi cei 6 membrii ai familiei Agache să acuze statul român de lipsa unei anchete efective în moartea ofiţerului de miliţie Agache Aurel.

Cu trecerea timpului familia Agache a început să conştientizeze faptul că drama lor este un instrument propagandistic eficace folosit de diverse grupuri si persoane. La început durerea crâncenă şi oarbă a determinat o atitudine subiectivă care nu a putut sesiza implicaţiile grave pe care le atrage angrenarea în această luptă. Dar cu timpul, pe măsură ce raţiunea şi o atitudine principială au început să capete  contur, acţiunile familiei Agache s-au ridicat deasupra acestei mocirle în care instituţiile statului Român au adoptat o poziţie ambiguă în timp ce grupul de interese din spatele criminalilor fluturând stindarde şi drapele Europene nu s-a sfiit să obstrucţioneze justiţia, să falsifice evenimente şi să îmbrace totul într-un fundamentalism politic primitiv bazat pe un anticomunism de faţadă, pur formal şi declarativ.

Practic vorbind drepturile membrilor  familiei Agache au fost sacrificate în detrimentul unui întreg şir de acţiuni ale instituţiilor Statului Român care au oscilat între acţiuni ferme determinate de presiuni politice puternice  pe de o parte şi pe de altă parte compromisuri tacite cu Uniunea Democrată Maghiară care s-a folosit de acest caz pentru a inocula în conştiinţa colectivă a opiniei publice maghiare din România faptul că Statul Român prin tragerea la răspundere a celor vinovaţi de uciderea cu bestialitate a colonelului post mortem Agache Aurel  încearcă oprimarea minorităţii maghiare şi încearcă culpabilizarea colectivă a acesteia. Toate aceste acţiuni ale celor două părţi condimentate din belşug cu scenarii  dezinformative, cu campanii de propagandă deşănţată naţionalist extremistă care au culminat  cu negarea atrocităţilor comise, cu încercarea de a da o aură respectabilă şi non infracţională a atrocităţilor de la Târgu Secuiesc.

Doar schimbarea de regim politic din 1996 şi o conjunctură favorabilă ca urmare a unei anchete solicitate de Ministerul de Interne a permis ca Justiţia Română să-şi urmeze cursul firesc şi cazul Agache  să fie finalizat. Meritul principal este al Inspectoratului General de Poliţie şi a fostului preşedinte al României domnul Emil Constantinescu care a încercat să-şi respecte o promisiune din campania electorală, aceea ca "dosarele revoluţiei" să fie finalizate. Toate acestea sub privirile stupefiate ale UDMR-ului şi ale clasei politice din Ungaria care continuându-şi aceeaşi politică primitivă a încercat fără succes să împiedice finalizarea cazului. Este drept că odată cu trecerea anilor cazul Agache nu a mai fost sub nici o formă o prioritate a politicienilor UDMR ocupaţi cu satisfacerea intereselor politice fireşti determinate de obţinerea şi consacrarea unor drepturi pentru minoritatea maghiară, cu satisfacerea intereselor lor materiale determinate de dorinţa de îmbogăţire peste noapte. Cu toate acestea, unii politicieni au continuat să manevreze opinia publică maghiară dar acest lucru nu a mai fost suficient pentru ca presiunea acesteia să determine o schimbare de registru în acţiunile statului Român în ceea ce priveşte finalizarea cazului Agache.

Chiar dacă într-un târziu, după mai mult de 12 ani, cazul Agache a fost finalizat, membrii familiei Agache nu au putut să treacă cu vederea cele întâmplate în cursul finalizării cazului uciderii colonelului post mortem Agache Aurel.

Orice încercare de a trage la răspundere  pe cei care au tergiversat finalizarea urmăririi penale a eşuat. O plângere penală transformată în mod abuziv în plângere administrativă, un proces de încercare de control juridic a ordonanţei procurorului, o nouă plângere penală depusă în anul 2002 urmată de 2 încercări de control juridic a ordonanţei procurorului prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov consideră că nu s-au comis nici un fel de abuzuri şi a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva principalilor responsabili şi anume angajaţii din cadrul Parchetului Covasna  care s-au ocupat direct de cazul Agache. Toate aceste acţiuni au fost anihilate de instituţii ale statului Român. Justiţia Română nu acceptă dovezile prezentate de către Agache Aurel Dionisie şi  respinge şi acest ultim demers juridic posibil pe teritoriul României.

Toate aceste elemente, precum şi amintirea suferinţelor îndurate de a lungul anilor, a lacrimilor care măcinau sufletele noastre, a acelei aşteptări chinuitoare a sosirii momentului în care Parchetul Covasna ne va chema pentru a ne aduce la cunoştinţă că urmărirea  penală s-a terminat şi călăii tatălui nostru vor fi puşi în spatele gratiilor, tot acest supliciu ne-a determinat să cerem o analiză a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Cale de împăcare cu Statul Român nu mai există şi condamnarea sa va fi  clipa când voi putea considera că rănile dureroase ale  trecutului s-au vindecat şi pentru  mine şi pentru familia mea.

Deocamdată nu văd altă finalizare a cazului Agache decât cea favorabilă. Dar indiferent de soluţia care se va adopta la Strasbourg analiza acestui înalt for european va determina cu siguranţă o radiografie clară a tuturor aspectelor din acest caz. Şi pe baza acestei radiografii vom putea să vedem cât de subiectivi am fost şi ce trebuie să facem pentru a ne încadra în mentalitatea şi tipologia europeană, să încercăm să ne cuantificăm durerea şi să ne trăim viaţa în continuare cu demnitate.


 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel