Stenograma şedinţei publice din 06 februarie 2001 în cadrul dosarului 939/2000 aflat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie
Proceduri juridice interne ale statului român - Dosarul 939/2000 al Curţii Supreme de Justiţie

STENOGRAMA  DOSARULUI AGACHE LA CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE


ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE 
Secţia Penală

Dosar nr.939/2000

Stenograma şedinţei publice din 06 februarie  2001

Completul compus din

VICTOR PAŞCA - PREŞEDINTE

LUCIA POPESCU - JUDECĂTOR

SANDA HUIDUC - JUDECĂTOR

Magistrat asistent: Micaela Radulian

Procuror : Elena Matiesescu

Avocaţi pledanţi:

pentru cei cinci criminali : FRUNDA GYÖRGY

pentru partea civilă:  PAUL VĂRZARU


MAGISTRAT ASISTENT: Paizs Octavian!

FRUNDA GYÖRGY: Lipsă – reprezentat.

MAGISTRAT ASISTENT: Hejja Dezideriu!

FRUNDA GYÖRGY: Lipsă – reprezentat

MAGISTRAT ASISTENT: Filip Orban Daniela!

FRUNDA GYÖRGY: Lipsă – reprezentată.

MAGISTRAT ASISTENT: Reiner Anton!

FRUNDA GYÖRGY: Lipsă – reprezentat.

MAGISTRAT ASISTENT: Konrad Ioan!

FRUNDA GYÖRGY: Lipsă.

MAGISTRAT ASISTENT: Agache Ileana!

PAUL VĂRZARU: se prezintă prin Vărzaru.

MAGISTRAT ASISTENT: Agache Aurel Dionisie!

AGACHE AUREL DIONISIE: Prezent!

PAUL VĂRZARU: asistă Vărzaru.

MAGISTRAT ASISTENT: Agache Ileana. Agache Ioan, Agache Andrei Ovidiu!

AGACHE AUREL DIONISIE: prin procură!

PAUL VĂRZARU: prin procurator!

MAGISTRAT ASISTENT: prin procurator Agache  Aurel Dionisie!

MAGISTRAT ASISTENT: Lipsesc recurenţii inculpaţi, se prezintă intimata parte civilă Agache Aurel Dionisie, care este şi procuratorul intimatei părţi civile Agache Andrei Ovidiu. Procedura de citare este îndeplinită.

PREŞEDINTELE COMPLETULUI DE JUDECATĂ: Suntem în stare de judecată domnilor  avocaţi! Doamna procuror are cuvântul.

PROCUROR: Vă mulţumesc. Vreau să ştiu dacă domnul avocat îl apără şi pe inculpatul Konrad Ioan, deoarece nu am auzit ca domnul avocat să fi spus că îl reprezintă alături de ceilalţi inculpaţi, Paizs Octavian, Filip Orban Daniela, Reiner Anton, Hejja Dezideriu.

PREŞEDINTELE COMPLETULUI DE JUDECATĂ: îl apăraţi şi pe Konrad Ioan?

FRUNDA GYÖRGY: Da! Vreţi să-mi spuneţi, procedura a fost îndeplinită?

PROCUROR: deci nu am auzit, procedura este completă.

Preşedinte al completului de judecată: Procedura este completă, am verificat!

PROCUROR: Domnule preşedinte, susţinem în totalitate motivele de recurs ale  Parchetului în ceea  ce priveşte sentinţele pronunţate de către instanţe. Considerăm că acestea au fost luate cu o greşită încadrare  juridică în ceea ce priveşte articolele codului penal. Apreciem că încadrarea corectă este aceea de omor prevăzută de articolele 174, 175 litera f coroborată cu 176 litera a din Codul Penal, pentru următoarele considerente pe care le voi prezenta în cadrul punctului de vedere al Parchetului, ale actului de recurs precum şi spicuind din declaraţiile martorilor precum şi ale inculpaţilor.

Deci considerând modul şi împrejurările concrete ale comiterii faptelor rezultă cel puţin intenţia indirectă a inculpaţilor de a suprima viaţa victimei. Multiplele lovituri aplicate în zonele vitale, aşa cum rezultă din raportul de expertiză avizat de comisia superioară, victima a suferit un politraumatism cranio – cerebral şi abdominal, faptul că inculpaţii au împiedicat urcarea victimei. Această situaţie de fapt este rezultată pe baza declaraţiilor inculpaţilor coroborată cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
Considerăm  faptul că omorul a fost săvârşit prin cruzimi rezultă din numeroasele lovituri aplicate  de inculpaţi, cu pumnii, cu picioarele, cu tocurile de la cizme în cap şi în zona toracică şi abdominală, agresiune exercitată pe o perioadă îndelungată de timp, care au urmat, deci agresiunile exercitate, şi după ce victima a căzut la pământ.
În ceea ce priveşte motivul infracţiunii, considerăm că aceasta a fost săvârşită datorită funcţiei pe care victima a avut-o în calitatea sa de maior de miliţie, fapt ce rezultă din împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea.
Dacă ne uităm şi din declaraţiile martorilor audiaţi, inculpaţii au efectuat acţiuni de violentă si asupra altor persoane pe care le-au considerat persoane non-grata.

Deci considerăm că încadrarea juridică corectă este cea de  omor deosebit de grav prevăzută de articolele 174, 175 lit. f raportat la 176 lit.a Cod Penal.

Domnul preşedinte am redat pe scurt din amplul recurs al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care a dezvoltat pe larg caracterizarea faptelor şi motivaţia acestora şi în temeiul art. 38515 punctul 2 litera d, cod de procedură penală raportat la articolul 3859 punctul 17 Cod de procedură penală vă solicităm admiterea recursului, casarea sentinţei penale şi a deciziei penale şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, în sensul celor arătate. Vă mulţumesc!.

GYÖRGY FRUNDA: n-am înţeles ce cere doamna procuror, cere recalificarea faptelor,...trebuie trimis înapoi şi judecat în fond sau cere ca dumneavoastră să faceţi recalificarea faptelor, pentru că de exemplu la art.176 lit.a, potrivit codului de procedură penală trebuie expertiză psihiatrică obligatorie.

Preşedinte al completului de judecată: am reţinut!

GYÖRGY FRUNDA:

Vă mulţumesc!. Concluziile noastre, domnule preşedinte sunt de achitare a inculpaţilor. Considerăm că hotărârile luate până acum au fost luate cu desconsiderarea Codului Penal, a unui decret de amnistiere din 1990, a articolelor 6 şi 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului..

La 22 decembrie 1989 la Târgu Secuiesc, ca şi în alte oraşe din ţară oamenii se bucurau de libertatea câştigată, ei adunându-se în centrul oraşului.

Au încercat să intre în fostul Comitet Orăşenesc de Partid, comitet care era apărat de fostul maior Agache, la acel moment era singurul miliţian care avea asupra lui pistolul din dotare şi care potrivit martorilor a exprimat că oricine încearcă să intre în această clădire va trece peste trupul său.
Maiorul Agache era cunoscut ca un executant feroce al dictaturii comuniste, în activitatea sa făcând percheziţii domiciliare, bătând oameni, maltratând femei cărora le cerea să întreţină raporturi sexuale pentru a nu începe urmărirea penală  împotriva soţilor lor, a confiscat fără respectarea procedurilor, a proceselor verbale de confiscare, piese de bijuterie şi de îmbrăcăminte ale diferiţilor oameni.
Pe acest om, individ, mulţimea adunata în centrul oraşului l-a bătut pe maior.
Nu sunt de acord cu această soluţie, dar aceasta a fost realitatea. În urma loviturilor primite maiorul a decedat. Datorită acestui lucru în 1990 s-a pornit o urmărire penală, câţiva dintre inculpaţii de astăzi, patru dintre ei, au fost arestaţi şi pe urmă puşi în libertate. Dosarul la procuratură a fost în stand by, iar în 1997 s-a redeschis şi în 1998 s-a finalizat. Începând procesul care a ajuns până la nivelul Curţii Supreme de judecată. Am susţinut cu fermitate şi demnitate toţi inculpaţii. Că inculpaţii nu au săvârşit infracţiunea pentru care sunt trimişi în judecată. Sunt trimişi în judecată şase(6) prin rechizitoriu. Din şase(6) unul a decedat, este vorba de Kanabe Sandor, doi au încercat să-şi păstreze, să - şi apere libertatea prin emigrare, Filip Orban Daniela si Konrad Ioan sunt plecaţi cu domiciliul necunoscut. Trei(3) dintre ei mai trăiesc si astăzi. Din cei trei(3) unul este paralizat la pat. Paizs Octavian este un frizer care a fost confundat cu oamenii  din salvare, iar Reiner Anton este cel care a venit în instanţa de Apel şi şi-a spus punctul de vedere.
Doamnelor judecători şi domnule judecător am susţinut tot timpul că ceea ce s-a întâmplat în Târgu Secuiesc a fost ca şi ceea ce s-a întâmplat în foarte multe oraşe ale României, a fost un act revoluţionar. Oamenii s-au revoltat împotriva dictaturii şi au fost agresivi însă împotriva instrumentelor feroce ale dictaturii.
Este regretabil şi spun încă odată că nu sunt de acord cu loviturile cauzatoare de moarte, dar nu se poate dovedi  şi nu este dovedit  în dosar prin nici un mijloc de proba că cei şase(6) ar fi aplicat lovituri asupra fostului maior Agache. Maximumul dovedit este că unii dintre ei, este vorba de Filip Daniela şi Paizs au fost în mulţimea care l-a atacat pe maior. Doctrina juridică Dongoroz şi ceilalţi autori, arată în mod explicit, în codul penal adnotat, că nu se poate dintr-o mulţime mare ridica un număr limitat de oameni şi să fie  condamnaţi pentru săvârşirea unei infracţiuni care este rezultatul acţiunii multiple, nepersonificabile, neidentificabile  cu persoana inculpatului.
Ce am făcut noi? Tot timpul din procuratură până astăzi am solicitat  probe. Probe cu care am cerut să dovedim comportamentul fostului maior Agache. Faptul că  acţiunea mulţimii nu fost  o acţiune criminală.
Nu a fost atacat un fost miliţian pe stradă pentru că este miliţian, aici doamna PROCUROR greşeşte!.
În Târgu Secuiesc erau atunci 32 de miliţieni, toţi 32 de naţionalitate română. Nici unul dintre ei cu excepţia lui Agache nu a fost agresat. Unii dintre miliţieni şi-au găsit un ascunziş la diferiţi locuitori din oraş.
Daţi-mi voie să fac o paranteză. Eu în 22 decembrie 1989 eram la Târgu Mureş. Vedeam cum în centrul Târgu Mureşului un miliţian foarte corect şi onest pe care îl cunoşteam, el lucrând la cercetări penale, era atacat de mulţime. Oamenii mă cunoşteau, m-am dus acolo, am spus că numai că nu sunteţi nebuni, că e un om care a apărat dreptatea. Oamenii l-au lăsat în pace.
Vreau sa dovedesc un singur lucru: astăzi la 11 ani după evenimentele acelea să înţelegem psihoza care a fost, să nu căutam să găsim nici infractori neadevăraţi dar să nu facem nici martiri din oameni pe care i-am condamna pe nedrept, aceşti şase oameni  de a căror libertate vorbesc astăzi, nici unul nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii.
Din şase (6) am dovedit că doi au fost acolo, unul frizerul, Paizs a fost confundat cu asistentul de pe salvare, despre care s-a spus discutabil că ar fi lăsat sau nu l-ar fi lăsat pe Agache să fie pus în Salvare, nu ştim , dar nu are relevantă în cauză.
Ştiu un singur lucru, că ceea ce a făcut mulţimea a fost un act revoluţionar.
Ştiu doamnelor judecător şi domnule preşedinte că din nefericire miliţieni au fost omorâţi şi la Bucureşti şi la Cugir şi mai ştiu că din toată tara asta doar un singur caz a ajuns pe masa instanţelor, cel de la Târgu Secuiesc.
Nu este întâmplător, există forţe care vor să facă din acest caz  un caz etnic, vor să spună că ungurii l-au omorât pe român. Nu este adevărat!. Adevărul este că o mulţime care a fost terorizată ani de zile de instrumentul cel mai feroce al dictaturii s-a manifestat. Este adevărat că un om a fost omorât, este trist şi regretabil, dar nu este adevărat că aceşti şase(6) oameni l-ar fi omorât, sau ar fi provocat loviturile cauzatoare de moarte.
În altă ordine, domnule preşedinte credem ca soluţiile atacate încalcă Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care este şi lege românească. Articolul 6 al Convenţiei prevede că orice persoană are dreptul la o judecată în mod echitabil şi public şi într-un termen rezonabil.
Practica Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, vă pun la dispoziţie, arată clar că termenul rezonabil între momentul comiterii faptei şi între momentul pornirii procesului, a urmăririi penale şi hotărârea definitivă este de 3 ani. Aceasta este practica Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Să vii la 11 ani după revoluţie, cu o asemenea infracţiune, sunt ani şi pentru cei sase inculpaţi, şi să ceri astăzi ca să nu fie lovituri cauzatoare de moarte, să fie omor deosebit de grav mi se pare un lucru mult, mult prea departe de adevăr.
Hotărârile domnule preşedinte, doamnelor judecători, încalcă şi art. 14 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care prevede interzicerea discriminării şi arată că un proces nu poate fi judecat sub nici o formă, a unei discriminări bazate pe rasă etnie, culoare, limbă, religie, opinii politice sau altă opţiune, origine naţională sau socială. Cum este posibil, stimate complet de judecată al Curţii Supreme de Justiţie al României, ca cei cinci inculpaţi să ceară la instanţa de fond şi cea de Apel numai puţini de 14 martori şi expertize, filele 91-93 dacă îmi aduc eu bine aminte şi nici una dintre probele solicitate să nu fie acceptată.
Cum este posibil stimat complet de judecată ca la instanţa de fond, 18 ianuarie 1999, împotriva unei hotărâri-încheieri de şedinţă în care s-a permis reaudierea unor martori care fuseseră  audiaţi în faza de urmărire penală, să se treacă peste încheierea anterioară şi să se dea cuvântul în fond.
Cum este posibil aşa ceva potrivit normelor de procedură penale române. Doar ca o mică apreciere v-aş spune că la aceea şedinţă era prezentă doar colega mea care mă substituia iar eu nu eram prezent, fără să se ceară părerea avocatului cu delegaţie la dosar. S-a trecut la discutarea în fond a cauzei.
Cum este posibil domnule preşedinte şi onorat complet de judecată, să se treacă peste principiul nevinovăţiei, principiu fundamental al dreptului penal modern şi a principiului In Dubio pro Verba, orice dubiu e în favoarea inculpatului, atuncea când semnul de întrebare este dacă aceşti oameni au fost prezenţi acolo sau nu. Semnul de întrebare este dacă cineva l-a lovit sau nu, dar că l-a lovit în cap sau în torace nu este dovedit faţă de nici unul dintre cei şase inculpaţi.
Iată de ce  susţin cu conştiinţa împăcată şi cu capul ridicat că singura soluţie echitabilă în acest proces este de achitare a celor şase oameni. Cu tot regretul pentru ce a fost în  89 la Târgu Secuiesc şi în alte părţi ale ţării, nu pot ca avocat, ca om, să accept să fie judecaţi, pentru că ei au fost lipsiţi de dreptul de a-şi construi o apărare corectă şi echitabilă, cred eu la 11 ani, nu pot fi condamnaţi.
De fapt vreau să vă spun că toţi cei trei sunt atât de bolnavi încât nu pot executa nici o pedeapsă nicăieri. Tot acest proces are o singură finalitate, cea de culpabilizare colectivă a localităţii Târgu Secuiesc, motiv pentru care celei mai înalte instanţe judecătoreşti din România care mai poate repara negreselile săvârşite, vă solicit cu  demnitate şi onoare achitarea inculpaţilor.
Vă mulţumesc că m-aţi ascultat.


Domnul PAUL VĂRZARU:

Domnule preşedinte, noi vă rugăm să admiteţi recursul parchetului aşa cum a fost formulat şi să respingeţi recursurile inculpaţilor.
Eu sunt chiar intrigat de faptul că se motivează recursul inculpaţilor prin faptul că le-au fost încălcate drepturile prevăzute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi că aceşti inculpaţi nu au avut parte  în această cauză de un proces echitabil. Şi vă rog să mă verificaţi pe acte.
Se invocă şi articolul 14 tot din convenţie, că nu ar trebui la interpretarea drepturilor si libertăţilor să facă discriminări, în speţa noastră în funcţie  de limbă şi etnie.
Vă rog să mă verificaţi. Urmărirea penală, că aceleaşi drepturi le avem şi noi ca parte civilă, parte vătămată şi civilă în cauză. Şi noi avem dreptul la un proces echitabil care să se rezolve într-un timp rezonabil, şi vă rog să mă verificaţi. Urmărirea penală a început în anul 1990. Deşi se invocă faptul că nu a fost un proces echitabil, cel care a făcut urmărirea penală a fost un procuror etnic maghiar. E adevărat că noi am făcut o plângere împotriva acestuia că a trenat această urmărire penală. Chiar acum o să avem pe  rolul Curţii Supreme o plângere împotriva Parchetului de pe lângă Curtea Supremă, dar asta este o altă problemă. Dar să vii în faţa instanţei şi să susţii că n-ai avut parte de un  proces echitabil din momentul în care urmărirea penală a fost făcută tot de către un procuror etnic maghiar, deci nu etnic român, care să încalce drepturile şi libertăţile în funcţie de rasă şi limbă. În momentul în care această urmărire penală a durat opt(8) ani de zile, familia acestui nefericit om linşat a făcut numeroase memorii, a solicitat recuzarea procurorului care a instrumentat cauza, urgentarea judecării acestora, urgentarea administrării tuturor probelor pentru ca instanţa de judecată, singura abilitată să poată stabili care este adevărul în legătură cu moartea acestui om. Am solicitat strămutarea judecării cauzei de la instanţa care fusese sesizată tocmai pe motivul tergiversării judecării acestei cauze. Deci partea civilă, partea vătămată şi civilă în cauză avea şi ea dreptul la un proces echitabil, avea şi ea  dreptul să se judece şi să se stabilească adevărul într-un timp rezonabil şi a apelat la toate mijloacele prevăzute de lege. Că de abia în 1999, cauza ajungând  pe rolul Tribunalului  municipiului Bucureşti, şi o instanţă care şi-a respectat  rolul şi locul pe care îl are în justiţie, a trecut la judecarea acestei cauze, probabil mai rapid decât ritmul pe care l-a avut  până atunci, asta nu înseamnă că n-a beneficiat, n-au beneficiat inculpaţii de un proces echitabil. S-a spus că nu ni s-a administrat probe, ni s-au refuzat toate probele la fond.
Vă rog să mă verificaţi şi  am spus şi la fond şi la apel. Mi s-a părut o probă cu un substrat imoral şi necreştin să soliciţi după zece ani de zile exhumarea victimei pentru a se stabili care dintre inculpaţi în funcţie de ce s-a stabilit ca act material a lovit sau nu victima, deci după zece ani s-a solicitat ca probă , respinsă binenteles, exhumarea victimei pentru a se stabili care din lovituri au cauzat moartea.
Vă aflaţi în faţa unui linşaj. Mulţi din Târgu Secuiesc, şi nu este o culpabilizare a acestui oraş, au ieşit pe 22 decembrie, au strigat împotriva lui Ceauşescu, au schimbat ordinea locală, deci a puterii locale din Târgu Secuiesc prin lozincile care s-au strigat în toată tara. S-a schimbat puterea dar fără acte de linşaj.
Din dosarul cauzei, rezultă că aceşti oameni au făcut mai mult decât ce au făcut ceilalţi ca act revoluţionar, şi anume s-au dedat la aceste acte de barbarie, au făcut acest act de linşaj.
Ceea ce vă cita colegul meu din Dongoroz se referă la infracţiunea de încăierare şi nu se referă la o infracţiune de omor, iar din actele depuse la dosar, din probele administrate rezultă că aceşti şase oameni au participat la acest act colectiv de linşaj.
Iar că acest om , care indiferent de poziţia pe care o avea în aparatul miliţienesc, poliţienesc al oraşului, în măsura în care s-ar fi constatat că activitatea sa era împotriva legilor, prin activitatea sa a adus atingere drepturilor si libertăţilor oamenilor avea dreptul si el la un proces echitabil şi tot în fata unei instanţe de judecată, avea dreptul să se apere şi nu să fie omorât printr-un linşaj ordinar.
Faptul că ni se spune că mai erau 32  de miliţieni români, dar vă rog să observaţi, acest maior Agache nu avea nici funcţia cea mai importantă în miliţia oraşului, nu făcuse şi nu s-a dovedit că a făcut acte de asemenea natură încât să justifice această furie, a acestor sase oameni şi de a-l linşa, de a fi lăsat ca un animal efectiv trei zile, de a i se interzice familiei măcar ca să-l înmormânteze creştineşte.
Chiar dacă furia aceea revoluţionară împotriva lui Ceauşescu s-a manifestat prin acel act de linşaj, ulterior omorului putea măcar aceea furie să se potolească şi să lase familiei dreptul de a-i da acestui om ultima împăcare creştinească chiar dacă ar fi fost, zic eu, ultimul criminal şi tot ar fi avut acest drept. Dar din dosarul cauzei, martorii care au fost audiaţi, ancheta cum s-a derulat, nu a rezultat nici o activitate în plus faţă de aparatul care era, al acestui om , care să justifice acest fapt de linşaj, acest fapt abominabil. Ni se spune, vreau să dovedesc prin martori că dânsul a avut aceea activitate.
Ce importantă putea să aibă activitatea anterioară, mai ales că nu e justificată prin nimic, prin nici un act, măcar de trimitere in judecată. E adevărat toţi am fost foarte supăraţi împotriva miliţiei înainte de 89, dar trebuia să fie ceva. Ori acest linşaj, acest omor deosebit de grav nu se putea justifica nici măcar prin acel act revoluţionar pe care l-a invocat colegul meu şi la fond şi la apel şi în faţa dumneavoastră.
Adevărul este trist, este simplu, acest om a fost linşat prin faptul că era singurul român care a fost disponibil în acel moment, a fost călcat in picioare, a fost batjocorit, familia i-a fost batjocorită, casa i-a fost pângărită.
Acesta a fost actul revoluţionar de la Târgu Secuiesc din 22 decembrie.
Noi vă rugăm…, vă rog să observaţi noi n-am făcut nici apel, nici recurs cu privire la despăgubiri. Ni s-a dat acel cuantum modic pentru că familia acestui om nu a dorit decât să se stabilească adevărul şi să reabiliteze memoria tatălui lor şi au vrut să arate că acest linşaj trebuie scos în afara legii, indiferent de ce conotaţii sau ce argumente, ulterior cei implicaţi într-un act de o asemenea ordinărie, îl justifică în faţa unei instanţe.

PREŞEDINTELE COMPLETULUI DE JUDECATĂ: Doamna procuror?

PROCUROR: Apreciem ca sunt suficiente probe pentru a se stabili cu exactitate acţiunile şi gradul de participare al fiecărui inculpat. Apreciem că atitudinea victimei, avută în vedere de apărare, în calitate de ofiţer, nu justifică acţiunile foarte violente ale inculpaţilor, mai ales în ceea ce priveşte, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor, victima s-a ascuns într-o farmacie, a fost urcată în salvare pentru a putea fi salvată, dar trei dintre inculpaţi, aşa cum rezultă din declaraţiile a doi martori, Kozma Gizella şi Vardo Vilmos, a fost dată jos, lovită si călcată în picioare de toţi inculpaţii. Considerăm că anumite probe care au fost solicitate de către inculpaţi,  au fost în mod corect respinse de către instanţă, neavând nici o legătură cu cauza, cu faptele pe baza cărora au fost trimise în judecată. Solicităm respingerea recursurilor inculpaţilor în ceea ce priveşte cererea de achitare a dânşilor.

PREŞEDINTELE COMPLETULUI DE JUDECATĂ: Rămâne în pronunţare.

GYÖRGY FRUNDA: o rugăminte am să se consemneze în procesul verbal declaraţia avocatului părţii vătămate în care se spune că a fost singurul român omorât şi casa pângărită!

PAUL VĂRZARU: în Târgu Secuiesc!

Preşedintele completului de judecată: în Târgu Secuiesc, evident.

GYÖRGY FRUNDA: pronunţarea azi sau amânaţi pe mâine?

Preşedintele completului de judecată: noi încercăm azi, dar nu cred.

FRUNDA GYÖRGY: să vă pun la dispoziţie Convenţia Europeană?

PREŞEDINTELE COMPLETULUI DE JUDECATĂ: nu, nu mulţumim , o avem şi noi!



 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel