PROCEDURA NR.3: CERERE DE REEXAMINARE A PLÂNGERII PENALE. Cererea a fost depusă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov dar răspunsul l-am primit de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie)
Proceduri juridice interne iniţiate de Agache - Plângerile penale împotriva procurorilor

 Cerere de reexaminare la nivelul Parchetului în a treia procedură juridică


Această plângere adresată Prim procurorului Curţii de Apel Braşov a fost trimisă Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, de unde am primit un răspuns pe data de 10 iunie 2003.


Către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov

Domnului procuror general Viorel Adrian Şaramet,

 

Subsemnatul Agache Aurel Dionisie, domiciliat în municipiul Codlea, str. Nouă nr. 99, jud. Braşov prin prezentul document mă văd nevoit să mă adresez dumneavoastră personal şi să formulez o plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din data de 06 martie 2002 în dosarul nr.107/P/2002 care s-a aflat pe rolul parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale dată de către domnul procuror Nicolae Vasilescu.

Motivul pentru care formulez această plângere către dumneavoastră este dat de dorinţa de a respecta procedura legală într-o asemenea situaţie.  Conform motivaţiei din decizia nr. 265 a Curţii Supreme de Justiţie în dosarul 4658/2002 (ataşată la anexa A1) din care citez : „rezultă aşadar că, mai înainte de a se adresa Curţii de Apel Braşov, petiţionarul trebuia să se plângă împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale în mod ierarhic prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, până la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie”. Vreau să subliniez faptul că eu mi-am dat toată silinţa ca să încerc să găsesc modalitatea de îndeplinire a procedurilor juridice la nivelul instituţiei parchetului. Astfel  într-o primă tentativă de control juridic a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale la nivelul Curţii de Apel Braşov în cadrul dosarului 362/P/F/2002  domnul Gheorghe Radu preşedinte al completului de judecată mi-a comunicat că înainte de a mă adresa justiţiei trebuie să mă adresez Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. Domnul procuror de şedinţă Ioan Cârlan nu a comentat în nici un fel apusele preşedintelui completului de judecată motiv pentru care eu mi-am retras plângerea şi m-am adresat parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. Aşa s-a născut şi comunicarea dumneavoastră cu nr. 555/II/2/2002 din 20 iunie 2002.

Fiind ferm convins că am îndeplinit procedura la nivelul instituţiei parchetului am depus din nou plângere la Curtea de Apel Braşov unde în dosarul 730/P/F/2002 şi unde, vă rog să reţineţi, plângerea a fost judecată în fond fără ca preşedintele completului de judecată doamna Simona Franguloiu sau procurorul de şedinţă domnul Ioan Cârlan să se sesizeze că nu a fost îndeplinită procedura la nivelul instituţiei Parchetului conform „practicii judiciare”. Aşa cum am spus şi în faţa domnului Gheorghe Bucur preşedintele completului de judecată a Curţii Supreme de Justiţie în dosarul 4658/2002 eu nu ştiu despre ce practică judiciară se vorbeşte aici  de vreme ce oameni cu o pregătire sofisticată  şi competenţă profesională maximă cum ar fi judecătorii şi procurorii de la Curtea de Apel Braşov nu au pus în aplicare această „practică judiciară” şi au judecat în fond plângerea mea. Binenţeles că toată vina a fost aruncată în cârca mea şi s-a ignorat cu desăvârşire faptul că nici profesioniştii în materie nu au habar de „această practică judiciară”.

 Lucrurile sunt mult mai complexe aici şi ţin de modalitatea primitivă (faţă de practica juridică europeană) în care se redactează  şi se formulează răspunsurile de către organele abilitate, acte care pot fi interpretate în fel şi chip şi de unde un cetăţean neavizat, şi chiar şi magistraţii nu pot deduce cine şi ce a instrumentat şi care sunt căile de atac conform „practicii judiciare” luându-se în considerare faptul că această procedură nu este reglementată şi de aici rezultă situaţii cum este şi cea de faţă.

Ca atare, domnule procuror general Viorel Adrian Şaramet, formulez o plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din data de 06 martie 2002 în dosarul nr.107/P/2002 care s-a aflat pe rolul parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale dată de către domnul procuror Nicolae Vasilescu.

Consider că această rezoluţie este neîntemeiată luându-se în considerare următoarele motive :

1. Domnul procuror Nicolae Vasilescu menţionează în rezoluţie faptul  că „în perioada 1990-1997, procurorul Fabian Karoly şi organele de poliţie au efectuat o serie de acte premergătoare pentru identificarea autorilor omorului, cercetările fiind îngreunate de faptul că în judeţul Covasna populaţia este preponderent maghiară şi persoanele audiate au refuzat iniţial să dea detalii cu privire la cele întâmplate în Decembrie 1989 la Târgu Secuiesc”.

Această informaţie nu este corectă deoarece este de-a dreptul ridicol să vorbească de o activitate a procurorului Fabian Karoly în perioada 1990-1997 când de fapt procurorul a avut o activitate în acest dosar în perioada cuprinsă între ianuarie 1990- iunie 1992, după care până la mijlocul anului 1997 nu a mai existat nici un fel de activitate a domniei sale, în această perioadă înregistrându-se doar un denunţ (în februarie 1993) al unei persoane urmată de o audiere, ambele la nivelul instituţiei Poliţiei, şi o tentativă nereuşită de percheziţie, cerută tot de poliţie, pentru aflarea de date în vederea identificării domiciliului unuia din inculpaţi (în ianuarie 1996). În rest nu s-a făcut absolut nimic. Nu există nici măcar o singură filă în dosarul 129/P/ 1990 care să arate că domnul procuror Fabian Karoly şi-a mai exercitat în vreun fel atribuţiile în acest dosar  începând cu anul 1992. De altfel chiar organul de poliţie, care este folosit acum ca paravan protector de către domnul procuror Nicolae Vasilescu, s-a plâns prin adresa Inspectoratului General al Poliţiei cu nr. 124.527 din 14 decembrie 1995 că „activităţile efectuate nu au fost de calitate, executarea acestora nu s-a realizat la timp, ceea ce a condus la unele disfuncţionalităţi în conlucrarea dintre Parchet şi Poliţie, iar randamentul a fost considerabil diminuat” şi printre cazurile menţionate în anexă se face referire şi  la judeţul Covasna (V. 2) asupra omorului a cărui victimă a căzut tatăl meu.

2. Domnul procuror Nicolae Vasilescu menţionează în rezoluţie faptul  că „trebuie precizat că în perioada 1990-septembrie 1997, dosarul nr. 129/P/1990 nu a stat în nelucrare, fiind adunate probe care au permis procurorului Kiss Alexandru ca într-un termen relativ scurt să finalizeze urmărirea penală şi să dispună trimiterea în judecată a persoanelor vinovate".

În opinia mea, dovezile pentru trimiterea în judecată a celor cinci persoane care au fost condamnate definitiv în 2001 au fost instrumentate la sfârşitul anului 1991 şi începutul anului 1992, cât priveşte activitatea procurorului care chipurile ar fi audiat circa 100 de martori nu corespunde adevărului întrucât numărul audierilor executate de procurorul Fabian Karoly este de 23 (martori + inculpaţi) , ba mai mult chiar, procurorul nici măcar nu s-a sinchisit să-l audieze pe Reiner Anton, care ulterior a fost condamnat în acest dosar pe baza mărturiilor strânse în anul 1991 şi începutul anului 1992.  Este inadmisibil ca o instituţie de un asemenea nivel cum este Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov să amestece şi să-şi asume munca poliţiştilor din cadrul IJP Covasna, să afirme că nu s­-a reuşit strângerea dovezilor necesare de parcă instanţele de judecată ar fi condamnat pe ucigaşii tatălui meu cu dovezi din alt dosar.

3. Au fost ignorate şi trimiterile la pasaje din rapoartele unor procurori inspectori cu privire la modul în care era efectuată urmărirea penală pasaje pasaje cum sunt de exemplu informarea făcută de procurorul inspector Ovidiu  Handrea de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov ca urmare a controlului efectuat  la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi în care se spune referitor la dosarul 129/P/1990 , citez: „Procedând la verificarea  dosarului, s-a constatat că din anul 1993, în cauză nu s-au mai făcut acte de urmărire penală, cu excepţia audierii de către organele poliţiei din Târgu Secuiesc, la data de 31 ian. şii 26 febr. 1996, a trei persoane în legătură cu locul în care se află un anumit Konrad Ioan, precum şi o persoană, care ar fi declarat că a participat la uciderea maiorului de poliţie. Domnul procuror criminalist Fabian Károly mi-a comunicat că nu mai doreşte să efectueze urmărirea penală în cauză, deoarece pe lângă faptul că este foarte aglomerat în activitatea sa, el şi familia sa au fost ameninţaţi de persoane neidentificate (la telefon) că vor fi omorâţi pentru faptul că efectuează urmărirea penală în cauză”. Tot domnul procuror inspector Handrea remarcă faptul că deşi prin dispoziţia internă nr.1/28.06.1996 înregistrată sub nr. 368/II/1996 urmare a ordinului fostei Secţii de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului General, domnii procurori Fabian Károly şi domnul procuror criminalist Popeneciu Ionel  ar fi trebuit să elaboreze un plan de efectuare  a urmăririi penale, după care, lunar să se urmărească desfăşurarea cercetărilor şi totuşi la un an după ordinul respectiv dosarul era în acelaşi stadiu, fiind nesoluţionat (este semnificativ faptul că în dosarul 107/P/2002 nu există nici o informaţie referitoare la cauzele pentru care nu a fost respectată dispoziţia internă nr.1/28.06.1996). Domnul procuror inspector Handrea aduce la cunoştinţa conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov situaţia din acest dosar pentru a se lua măsurile ce se impun, măsuri care în fine au şi fost luate ulterior  acestei informări. Luând în considerare  această opinie este cu atât mai  mult de neînţeles modul în care în mod contradictoriu  Parchetul de pe lângă  Curtea de Apel consideră în rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale că în perioada menţionată s-au efectuat acte de urmărire penală cu toate că propriul lor expert îi contrazice în documentul mai sus menţionat. De altfel concluziile pe care le-a enunţat domnul procuror inspector  Ovidiu  Handrea sunt reliefate cu claritate şi de realitatea din dosar şi coincid cu unul din argumentele plângerii mele penale. Totodată nu există nici o dovadă concretă că domnul procuror Fabian Karoly a fost ameninţat cu moartea şi este inexplicabil cum domnul procuror nu face rapoarte scrise despre un astfel de eveniment deosebit de grav (cum ar fi ameninţarea cu moartea) mai ales că acele ameninţări s-au produs în anii 1991-1992 şi care şi-a pus amprenta pe modul în care a fost efectuată urmărirea penală. De altfel una din modalităţile cu care se apără domnul procuror Fabian în mai multe rânduri este faptul că dânsul a făcut raporturi „verbale” către conducerea instituţiei lucru neobişnuit şi care nu se încadrează în tipologia unei instrumentări penale unde documentele scrise reprezintă fundamentul întregii proceduri juridice. În timp ce există sute de declaraţii nesemnificative scrise, astfel de aspecte grave nu sunt consemnate şi raportate  în scris şi astfel nu pot fi dovedite.

4. Un alt amănunt care arată în mod clar intenţia prim procurorului Luppinger Attila şi a procurorului Fabian Károly de a ţine „îngheţată” urmărirea penală  este un fragment din raportul cu nr. 368/II/8/1996, în care  prim procurorul Nicolae  Mihail Balea raportează  Parchetului General  Secţia Urmărire Penală  şi criminalistică unul din cauzele pentru care nu a fost finalizată urmărirea penală în dosarul uciderii tatălui meu „… complexitatea cauzelor, raportat la condiţiile concrete determinând multiple greutăţi  în stabilirea unei stări de fapt  reale şi a vinovaţilor. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov nu a avut cunoştinţă de aceste cauze, neraportate în statistică de Parchetul Covasna şi neprezentate la controalele de fond  şi tematice  efectuate de procurorii inspectori, procurorul criminalist sau procurorul şef al secţiei de urmărire penală”. Deci reiese cu claritate faptul că procurorii  Luppinger Attila şi Fabian Károly s-au sustras ori de câte ori au avut ocazia de la prezentarea realităţii din dosarul pentru care nu s-a finalizat urmărirea penală iar rezultatul s-a văzut deoarece urmărirea penală a fost finalizată la mai bine de 8 ani  de la uciderea tatălui meu, cu consecinţele de rigoare.

Recitind cu atenţie raportul din data de 20 iunie 1996 al  Parchetului de pe lângă Curtea de Apel către Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de justiţie a mai ieşit în evidenţă un fragment relevant care se referă la cazul Agache şi anume: ►Şi în această cauză urmărirea penală a fost efectuată în perioada 1990-1992, ulterior mai efectuându-se activităţi de investigaţie nematerializate în dosar◄.

Cât priveşte faptul că dosarul 129/P/1990 a fost finalizat în timp ce procurorul Luppinger Attila era la conducerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, menţionez că acest fapt nu-l exonerează pe dânsul de responsabilitatea şi calitatea actelor de urmărire penală sau mai bine zis de neefectuarea acestora într-o perioadă rezonabilă de timp pentru a nu crea alte daune morale cât şi daune de altă natură familiei victimei Agache Aurel.

Pe mine nu mă interesează faptul că procurorii covăsneni implicaţi au avut foarte multe dosare de soluţionat, din partea mea puteau să aibă un milion de dosare, ei erau obligaţi de lege să finalizeze într-un timp cţt mai scurt cu putinţă acest dosar. Aveau la dispoziţie foarte multe pârghii juridice şi modalităţi concrete de a impulsiona finalizarea cazului. Aveau dovezile şi probele necesare. Nu au făcut acest lucru. Au trebuit să fie luate măsuri energice de către noul regim instalat după 1996 şi bineînţeles de către noul prim procuror de la Curtea de Apel Braşov pentru ca dosarul Agache să fie finalizat, lucru care s-a şi întâmplat la finele anului 1997 când în decurs de doar 3 luni fără noi cercetări, doar câteva reaudieri pentru a avea siguranţa că uzura condamnabilă a trecerii timpului, a trecerii atâtor ani nu a adus prejudicii ireparabile actelor de urmărire penale făcute la începutul deceniului.

5. La nivelul dosarului 107/P/2002 de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel cercetările s-au făcut fără ca dosarul 129/P/1990 privind uciderea colonelului Agache să fie ataşat acestui dosar. Pe data 06 septembrie 2002 am constat personal că, la arhiva penală a Curţii de Apel Braşov, dosarul 129/P/1990 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna  era ataşat dosarului 495/P/F/2001 al Curţii de Apel Braşov după acesta fusese soluţionat prin respingerea recursului petentului de către Curtea Supremă de Justiţie în dosarul 4996/2001. Cu toate că în plângerea penală depusă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov din data de 15 februarie 2002 am menţionat locul exact unde se află dosarul uciderii tatălui meu, acest dosar nu a fost solicitat pentru a se putea constata dacă acuzele mele se confirmă prin trimiterile exprese la documentele respectivului dosar. Cum a fost posibil să se facă o cercetare obiectivă fără ca dosarul incriminat să fie pe masa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov ?

6.  Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a selectat documentele aflate la dosar folosind nişte criterii neprofesionale. Astfel lipsesc documentele referitoare la punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna trimis parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie anexată adresei nr. 368/II/8/1196 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov (nu este corect şi etic ca să se ataşeze un raport şi să se „uite” a se ataşa şi anexele aferente), precum şi toate celelalte documente care să ateste întregul traseu parcurs de dosarul 129/P/1990 la nivelul instituţiilor Parchetului indiferent de gradul acesteia.

 De exemplu lipsesc copiile după următoarele documente:

        ordinul nr.1548/C/652/1996 din 06.03.1996 privind şi dosarul 129/P/1990 emis de către Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie (la care face trimitere  adresa nr. 368/II/8/1196 a  Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov),

ordinul nr. 3024/1996  privind şi dosarul 129/P/1990 emis de către Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie (la care face trimitere dispoziţia internă  nr.1/28.06.1996 a  Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov) ,

  ordinul  Parchetului General de pe lângă  Curtea Supreme de Justiţie Secţia a IV- a cu nr. 5614/29 septembrie 1992 localizată la sfârşitul volumului doi din cadrul dosarul 129/P/1990 (la care face trimitere o filă nenumerotată, datată 15 decembrie 1997). Deoarece nu există la dosar acest ordin sau măcar o copie a acestuia nu se poate stabili în ce a constat acest ordin care este în directă legătură cu dosarul 129/P/1990.  .

  actele de îndrumare emise de către „Serviciul de urmărire penală din cadrul direcţiei I-a a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie” la care face referire procurorul Fabian Károly în nota din 05 martie 2002.

Lipsa acestor documente face ca să nu se poate stabili cu certitudine mecanismul juridic al finalizării acestui dosar.

În ceea ce priveşte lipsa laturii subiective punctul meu de vedere este următorul: astfel deşi cei doi domni procurori consideră că nu au vrut să tergiverseze dosarul şi astfel să favorizeze pe cei cinci infractori şi să creeze familiei Agache daune morale  şi penale, între neefectuarea actelor de urmărire penale pe durata a aproximativ 5 ani aici cel mai important element fiind neanchetarea unor martori cheie în timp util şi a unui inculpat condamnat ulterior în acest dosar, ascunderea stării de fapt organelor superioare  şi rezultatul produs, adică întocmirea rechizitoriului de data de 15 decembrie 1997, există o legătură cauzală şi cei doi procurori trebuiau să prevadă şi să împiedice posibilitatea survenirii acestui rezultat. Ceea ce cei doi domni procurori nu au făcut.

Domnii procurori Fábián Károly şi Luppinger Attila au fost ferm convinşi că dosarul uciderii tatălui meu nu va fi finalizat niciodată, ca urmare a ostilităţii opiniei publice maghiare din judeţul Covasna şi aşa se explică modul în care au decurs cercetările în acest dosar.  

 Totodată doresc să fac unele precizări în ceea ce priveşte declaraţia din data de 05 martie 2002, a procurorului Fabian Károly, dată în dosarul 107/P/2002  care s-a aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, declaraţie care dovedeşte dacă mai era necesar ce fel de mentalitate are acest domn procuror,şi dovedeşte şi faptul că s-au exercitat presiuni de natură politică pentru ca urmărirea penală să nu fie finalizată, totodată declaraţia abundând în informaţii nereale sau inexacte atât în ceea  priveşte fondul cauzei cât şi natura relaţiilor domnului procuror Fabian Károly cu familia colonelului post mortem Agache Aurel.

Parlamentarii UDMR care l-au determinat pe domnul procuror Fabian Károly să solicite delegarea unui alt procuror, solicitare care nu a fost acceptată decât verbal sunt fostul deputat UDMR  Bajcsi Ákos, senatorul UDMR Király Károly, vicepreşedintele Senatului României la data declaraţiei politice, şi fostul senator de Covasna Kozsokár Gábor, actualmente judecător la Curtea Constituţională a României (ataşez la anexa A, declaraţiile din data de 11 decembrie 1991 apărute în cotidianul Háromszék  a celor 3 politicieni în limba maghiară). Partea declaraţiei în care  domnul procuror Fabian Károly arată puternica presiune politică exercitată de către UDMR reliefează dacă mai era necesar unul din motivele pentru care domnul procuror a tergiversat încheierea urmăririi penale. Dar acest motiv nu poate fi considerat decât ca o circumstanţă agravantă pentru domnia sa de vreme ce pârghiile juridice existente la îndemâna domnului procuror pentru finalizarea urmăririi penale  sunt extrem de clare şi nu permit ca interferenţa politicului să poată împiedica finalizarea urmăririi penale.

Următoarele informaţii din declaraţie sunt false sau în cel mai bun caz total inexacte fapt care pune multe semne de întrebare privind calitatea declaraţiei menţionate:

a)      „Cu privire la persoana victimei Agache Aurel arăt că am cunoscut-o încă din anul 1980 când răspundeam pentru Miliţia oraş Baraolt unde îndeplinea la aceea dată funcţia de comandant al acestui organ……..Personal nu am avut nici un conflict cu această persoană nici după ce a fost mutat disciplinar din anul 1986 în funcţia de şef al Biroului economic din cadrul Miliţiei oraş Târgu Secuiesc, unde anterior a lucrat din anul 1969 şi până la numirea sa în fruntea organului de miliţie din Baraolt . …..încă în anul 1990 am consultat arhiva Parchetului Militar Braşov şi am constat că există cca. 6 sau 7 dosare în care a fost cercetat în urma unor plângeri privind însuşirea abuzivă a unor bunuri şi metale preţioase de la diferite persoane , respectiv şi în legătură cu unele decese suspecte a unor persoane cercetate de acesta”.

 În realitate, conform caracterizării oficiale  a colonelului post mortem Agache Aurel care poartă nr. 73216 din data de 09.04. 1998 şi conform adresei nr. 73513 din 16.09.1998 emise de către Inspectoratul Judeţean de Poliţie Covasna  pentru clarificarea situaţiei reale existente  ca urmare a unor acuze şi zvonuri vehiculate la adresa tatălui meu reiese cu claritate faptul că tatăl meu „cu excepţia perioadei cuprinse între 15.10.1986-15.10.1988 când a îndeplinit funcţia de şef al poliţiei oraşului Baraolt, a lucrat numai în domeniul prevenirii şi combaterii infracţionalităţii economice, în raza de competenţă a Poliţiei oraşului Tg. Secuiesc.”( adresa nr. 73216 din data de 09.04.1998 ). Iar la Parchetul Militar Braşov există  doar 2 dosare penale în care s-a dat rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale pentru înlesnirea sinuciderii şi purtare abuzivă (adresa nr. 73513 din 16.09.1998). Totodată tatăl meu nu a fost mutat disciplinar întrucât „În ceea ce priveşte motivele mutării mr. Agache Aurel de la miliţia oraşului Târgu Secuiesc la miliţia oraşului Baraolt, iar ulterior din nou la miliţia oraşului Tg. Secuiesc, vă comunicăm că în anul 1986 ofiţerul a fost promovat în funcţia de şef al miliţiei oraş Baraolt, iar în anul 1988, la cererea sa, a fost mutat la miliţia oraş Târgu Secuiesc, motivele invocate fiind de ordin financiar şi familial” (adresa nr. 73513 din 16.09.1998).  –(ataşez la anexa B , cele  două adrese ale IJP Covasna precum şi cele două rezoluţii ale Parchetului Militar Braşov de neîncepere a urmăririi penale)

b)     ”În ceea ce priveşte relaţia mea cu familia decedatului arăt, că în lipsa organului de miliţie şi a altor organe în zilele următoare datei de 22. 12 1989, personal am fixat prin fotografiere, la data de 24.12.1989, stricăciunile provocate casei şi mobilierului rămas, şi care fotografii ulterior am predat la dispoziţie familiei în vederea obţinerii unor despăgubiri. De asemenea, la solicitarea familiei am redactat actul din care rezulta că victima a decedat în cadrul evenimentelor din 22.121989, în vederea beneficierii de către  urmaşii victimei de prevederile legii nr. 42 din 1990, act eliberat în noiembrie 1991, înaintea luării măsurii de arestare a inculpaţilor mai sus menţionaţi. ….. Într-una din articole susnumitul menţionează că în această acţiune a sa (este vorba de plângerea penală din anul 1999 – notă Agache Aurel Dionisie) a fost sprijinit material cu suma de 10.000.000 lei de o formaţiune politică”.

În realitate domnul procuror Fabian Károly nu a pus la dispoziţia familiei Agache nici o poză, nu există nici o astfel de cerere adresată Parchetului Covasna. Familia Agache a intrat în posesia unor fotografii ale casei devastate în urma unei audienţe în anul 1991  la Inspectorul şef  al IJP Covasna. Familia Agache nu a solicitat niciodată domnului procuror Fabian Károly vreun act în vederea obţinerii beneficiilor  prevăzute de legea 42/1990. Familia Agache deja beneficia în luna noiembrie de beneficiile prevăzute de legea 42/1990  ca urmare a certificatului nr. 005 din data de 15 iunie  1991. Documentul nr 347/VIII/1/1991 din data de 13 noiembrie 1991 emis de Procuratura Covasna şi la care domnul procuror Fabian Károly face referire a fost eliberat la cererea domnului Niţu Smarandache, preşedintele asociaţiei revoluţionarilor din Covasna care a fost intermediarul prin care ziarul Háromszék a reuşit să intre în posesia unor informaţii din interiorul actului de urmărire penală din dosarul 129/P/1990, domnul Niţu Smarandache fiind vecin cu ziaristul Domokos Péter cel care a publicat respectivul document pe data de 15 noiembrie 1991 sub pseudonimul „Zágoni Péter” .

Eu personal nu am primit 10.000.000 de lei de la vreo formaţiune politică ca sprijin material pentru această plângere penală. Suma de bani menţionată de domnul procuror fiind obţinută de la PUNR în vederea reprezentării familiei Agache ca parte vătămată în dosarul uciderii colonelului post mortem Agache Aurel, prin angajarea  unui avocat de valoare menit a ţine piept avocatului senator UDMR Frunda Gyorgy vicepreşedinte al comisiei juridice a  Adunării parlamentare a Consiliului Europei, care i-a reprezentat  pe cei cinci inculpaţi. Şi cele 10.000.000 de lei au fost date în două tranşe: 5.000.000 de lei în septembrie 1998 la Tribunalul Bucureşti  şi 5.000.000 de lei în iunie 1999 la Curtea de Apel Bucureşti. Deci suma respectivă neavând absolut nici o legătură cu plângerea penală împotriva domnului procuror Fabian Károly, plângere penală care a fost depusă în noiembrie 1999. ((ataşez la anexa C  copii după certificatul nr. 005 eliberat pe baza legii 42/1990, adresa nr. 347/VIII/1/1991 al Parchetului Covasna, precum şi articolul din Háromszék publicat pe data de 15 noiembrie 1991).

În încheiere consider că ar fi trebuit să mi se trimită şi mie rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din data de 06.03 2002 semnată de domnul procur Nicolae Vasilescu şi să se specifice faptul că am posibilitatea să exercit o cale de atac la organul ierarhic superior tocmai pentru a-mi putea exercita acest drept în mod corect. Ce s-a întâmplat ulterior în această procedură demonstrează cu prisosinţă necesitatea unor schimbării în modul de abordare a raporturilor dintre Parchet şi cetăţeanul român contribuabil .

Menţionez încă o dată că sunt conştient de faptul că depunerea acestei plângeri atrage pe lângă drepturile care decurg din ea şi eventuale repercusiuni de natură penală în sensul că este posibil ca în eventualitatea în care acuzaţiile nu se confirmă eu să fiu dat în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de denunţ calomnios şi arăt că îmi asum acest risc şi sunt dispus ca în orice moment să răspund, pentru eventualele infracţiuni comise, în faţa justiţiei în măsura în care situaţia ce va decurge din prezenta plângere  va determina o astfel de abordare juridică.

 

 

Cu respect

Agache Aurel Dionisie

Braşov

17 aprilie 2003


 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel