PROCEDURA NR.2: SENTINŢA CURŢII DE APEL BRAŞOV ÎN DOSARUL 730/P/F/2002 AL CURŢII DE APEL BRAŞOV.
Proceduri juridice interne iniţiate de Agache - Plângerile penale împotriva procurorilor

Sentinţa Curţii de Apel Braşov privind a doua procedură juridică
    

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAŞOV

Secţia penală

Dosar Nr.730/P/F/2002


 ÎNCHEIERE

Şedinţă publică din 4 octombrie 2002

PREŞEDINTE - Simona Franguloiu

GREFIER - Viorica Gubernat

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror IOAN CÂRLAN de la parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov


Pe rol fiind soluţionarea plângerii formulate de petentul AGACHE AUREL DIONISIE împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale dată de Parchetul de pe lângă de pe lângă Curtea de apel Braşov.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică s-a prezentat petentul Agache Aurel Dionisie.

Procedura îndeplinită.

Se constată că a fost ataşat dosarul de cercetare penală nr.107/P/2002.

Petentul declară că nu mai are alte cereri de formulat şi având cuvântul în susţinerea plângerii sale, precizează că aceasta este îndreptată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul ce a fost astăzi ataşat, care conţine elemente de natură să justifice concluzia că rezoluţia nu este corectă, ba chiar că este una politică. În sprijinul acestei afirmaţii invocă declaraţia făcută de procurorul Fabian Károly la data de 5 martie 2002 – aflată în dosarul ataşat –,  din care rezultă că asupra sa s-au exercitat presiuni politice pentru ca urmărirea penală să nu fie finalizată, relevându-se în acest sens şi numele personajelor care au determinat aceasta şi care făceau şi fac şi în prezent parte din UDMR. În rest, această declaraţie cuprinde mai multe date nereale şi inexacte atât cu privire la relaţiile dintre procurorul anchetator şi familia victimei Agache Aurel – tatăl său –, cât şi cu privire la fondul cauzei. Devine astfel evident faptul că procurorul anchetator a tergiversat soluţionarea plângerii penale în urma presiunilor politice exercitate asupra lui, căci din dovezile existente la dosar rezultă fără urmă de dubiu că tatăl său, Agache Aurel a fost ucis cu ocazia evenimentelor din 22 decembrie 1989.

Încercările de a demonstra că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este rezultatul convingerilor sale şi nu a unor presiuni politice trebuie considerate eşuate, mai ales că argumentele folosite sunt încărcate de date inexacte, de contradicţii între susţinerile făcute şi probe cu acte de la dosar. Astfel arată că nu este reală afirmaţia că familia victimei ar fi primit suma de 10.000.000 lei cu titlu de sprijin material pentru a formula această plângere penală de la o formaţiune politică, căci ea a fost predată mult după formularea plângerii în două tranşe de câte 5.000.000 în vederea angajării unui apărător pe măsura celui ce-i reprezenta pe cei 5 inculpaţi şi anume senatorul György Frunda - personalitate de seamă a UDMR-ului, chiar membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Cere a se constata că, aşa cum rezultă dintr-un raport aflat la dosar, chiar din verificările făcute de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov cercetările penale au fost întrerupte din anul 1993 şi că, deşi sau dat dispoziţii pe linie ierarhic superioară pentru elaborarea unui plan de efectuare a urmăririi penale, această indicaţie nu a fost respectată, iar urmărirea penală a fost, practic „îngheţată".

Tot din dosarul astăzi ataşat rezultă că cei doi procurori împotriva cărora s-a îndreptat cu plângerea penală de faţă nu au raportat organului ierarhic superior - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov -, despre situaţia dosarului de anchetă ce-l aveau în lucru, excluzându-l din rapoartele statistice şi neprezentându-1 la controalele de fond şi tematice efectuate de procurorii inspectori, ceea ce dovedeşte că au dorit să tergiverseze cercetările, cauzând astfel familiei victimei importante daune materiale şi, în mod indubitabil, daune morale.

Ulterior, când procurorul Kiss Alexandru a fost delegat cu continuarea cercetărilor, o parte dintre cei vinovaţi şi dintre martorii ce puteau fi ascultaţi erau deja plecaţi din ţară – facilitându-li-se aceasta prin tergiversarea despre care a dovedit că a fost o strategie politică iar procurorul anchetator nu a mai putut decât să asculte câteva persoane.

Consideră că este pe deplin dovedită atitudinea celor doi procurori împotriva cărora se îndreaptă plângerea, adică Fabian Károly şi Lupingger Attila şi că aceasta poate fi încadrată ca abuz în serviciu contra intereselor personale şi respectiv favorizarea infractorului.

Cere admiterea plângerii aşa cum a fost formulată şi susţinută.

Reprezentantul parchetului cere a se constata că în această plângere, petentul nu a făcut decât să reia motivele şi să reitereze cererile formulate în plângerile anterioare ce au făcut obiectul dosarelor nr.495/P/F/2001 şi respectiv 362/P/F/2002 ale acestei curţi de ape1. Cum în primul dosar, soluţia de respingere a cererii a rămas definitivă prin respingerea recursului, iar în cel de al doilea, petentul şi-a retras plângerea, urmează a se constata că în cauză acţionează principiul autorităţii lucrului judecat şi pentru acest motiv cere respingerea, plângerii.

În replică petentul precizează că nu poate fi reţinută autoritatea lucrului judecat deoarece plângerea din dosarul nr. 495/P/F/2002 a fost retrasă nu s-a renunţat la ea. pentru a se putea parcurge toate fazele procesuale din faţa organelor parchetului - ceea ce s-a şi întâmplat, în sensul că numai după ce a făcut plângere la Parchetul General şi a primit o rezoluţie, a fost îndreptăţit legal să formuleze prezenta plângere.

CURTEA
Asupra plângerii penale de faţă,

Prin plângerea înregistrată la această instanţă la numărul de mai sus, petentul Agache Aurel Dionisie a solicitat Curţii de Apel Braşov să supună controlului şi să verifice temeinicia rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov din data de 06.03.2002, pronunţată in dosarul nr. 107/P/2002.

În considerentele plângerii petentul a arătat că a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva procurorului Fabian Károly şi a fostului prim-procuror Lupingger Attila, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de articolul 246 Cod penal şi favorizarea infractorului prev. art.264 Cod penal, motivat de faptul că cei doi procurori au tergiversat urmărirea penală împotriva celor care la evenimentele din Decembrie 1989 i-au ucis tatăl.

Petentul a arătat că după o perioadă mare de timp dosarul a trebuit să fie încredinţat altui procuror care a finalizat urmărirea penală fără a mai administra alte probe sau a mai face vreo cercetare suplimentară, că acest dosar a început să fie cercetat cu adevărat abia în momentul în care Parlamentul României a început audierile în ceea ce este cunoscut sub numele de Raportul Harghita - Covasna, cu o amplitudine maximă cuprinsă în perioada dintre prezentarea în Parlamentul României a respectivului raport şi adoptarea de către Parlament a acestuia.

Petentul a mai arătat că datorită contextului în care s-au întâmplat aceste fapte, al sprijinului politic al UDMR pentru autorul linşajului al cărui victimă a fost tatăl său, urmărirea penală a fost tergiversată, o perioadă de câţiva ani nefiind efectuate nici un fel de acte.

Verificând rezoluţia atacată, se constată ca plângerea este nefondată pentru următoarele considerente

În cursul anului 1990 Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a declanşat cercetările în vederea identificării şi tragerii la răspunderea penală a persoanelor care în data de 22 decembrie 1989 au exercitat acte de violenţă asupra victimei Agache Aurel, soldate cu decesul acestuia.

În fapt, în dimineaţa de 22 decembrie 1989 după ce posturile de televiziune au difuzat ştirea că Nicolae Ceauşescu a fugit cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central, în centrul oraşului Tg. Secuiesc s-a adunat o mulţime de oameni, iar în faţa librăriei din centrul oraşului s-au dat foc la cărţi. Anumite grupuri de persoane erau foarte agitate şi la vederea victimei Agache Aurel - fost maior de miliţie, spiritele s-au încins, fiind asediată clădirea fostei Miliţii orăşeneşti unde mulţimea după ce a pătruns pe poartă, după ce a cedat, a aruncat pe fereastră acte şi documente, iar lucrătorii de miliţie au fost agresaţi de mulţime astfel încât aceştia au părăsit instituţia pe rând in cele din urmă sediul fiind incendiat. Deşi victima a încercat să fugă din sediul miliţiei a fost ajuns în stradă de un grup de agresori care au lovit-o cu cozile de steaguri, cu diverse alte obiecte contondente, cu pumnii şi picioarele, însă urmare a intervenţiei a doi martori a reuşit să scape şi s-a îndreptat în fugă spre centrul oraşului.

Ajungând în centru, victima a fost lovită din nou, însă a încercat să scape refugiindu-se în farmacia din clădirea maternităţii însă a fost scos de acolo şi lovit în continuare de un grup mare de persoane, iar martorul Keb Mihail(medic ginecolog) văzând ce se întâmplă cu victima a cerut telefonic o salvare care a sosit în scurt timp, victima a fost urcată în salvare de către doi martori însă mulţimea a împiedicat plecarea maşini, victima a fost scoasă din salvare de o parte din inculpaţii care i-au aplicat multiple lovituri, şi în timp ce victima se afla căzută la pământ a fost bătută cu violenţă deosebită de o parte din persoanele din mulţime, identificate ulterior ca fiind inculpaţii Hejja Dezideriu, Paisz Octavian, Reiner Anton şi Filip Orban Daniela Kamila, aceasta din urmă dovedind o agresivitate deosebită, a lovit victima cu tocul cizmei şi s-a urcat cu picioarele peste trupul acestuia lovind-o în zona toracelui.

Ca urmare, medicul Keb Mihail a mai solicitat o salvare, încercând împreună să urce victima în maşină însă nici de această data nu au reuşit, fiind ameninţaţi de mulţime, astfel că s-au retras.

Către finalul agresiunii a apărut şi intervenit o altă martoră care, după ce a luat pulsul victimei şi a constatat că încă mai trăieşte, a solicitat celor din jur ca ofiţerul să fie transportat la spital însă în acel moment a  apărut numitul Konrad Ioan care a lovit victima în zona gâtului şi piept afirmând că nu mai este nevoie să fie dus la spital pentru că este mort. Urmare multiplelor leziuni suferite, victima Agache Aurel a decedat pe loc.

La data de 15 decembrie 1997 Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a încheiat urmărirea penală şi prin rechizitoriu a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor Filip Orban Daniela Kamila, Paisz Octavian, Hejja Dezideriu Iuliu, Reiner Anton, Konrad Ioan, aceştia fiind condamnaţi prin sentinţa penală nr.70/1999 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr.1603/2000 a Curţii Supreme de Justiţie.

În ceea ce priveşte efectuarea urmăririi penale este de observat că s-au efectuat acte premergătoare încă din luna decembrie 1989, procesul verbal fiind încheiat la data de 27 decembrie 1989 de către procurorul Fabian Carol, care fiind sesizat în aceeaşi zi de către Direcţia Spitalului Tg. Secuiesc cu privire la faptul că la morga acestui spital se află cadavrul numitului Agache Aurel, fost ofiţer de miliţie din cadrul miliţiei Tg. Secuiesc, s-a deplasat la acest spital.

Se consemnează în procesul verbal că, la data de 23.12.1989 a fost depus cadavrul la morgă, dar din cauza evenimentelor şi a împuşcăturilor din partea elementelor teroriste medicul legist nu a efectuat autopsia, după care au fost demarate cercetările în ceea ce priveşte identificarea grupului de agresori.

Este de observat că, persoanele audiate fie în calitate de învinuit sau inculpat, fie în calitate de martori declarau un număr diferit de persoane participante la agresiune; astfel, inculpatul Hejja Dezideriu a relatat că a văzut grupuri masive de persoane adunate în jurul Consiliului popular şi că în jurul unei salvării oprite se afla un grup de peste 50 de persoane şi s-a apropiat şi el, în salvare aflându-se maiorul Agache Aurel. Acesta purta ură împotriva victimei şi aflând că se află în salvare s-a înfuriat şi s-a apropiat de grup, a observat că victima era în salvare şi acolo era agresat de un grup de femei şi atunci s-a apropiat şi 1-a lovit şi el cu piciorul, relatând că femeile care-1 agresau strigau, una dintre ele că a fost violată de către victimă ca soţul ei să nu ajungă la puşcărie şi o alta striga că victima i-a smuls cerceii din urechi.

Acesta a relatat că nu cunoştea persoanele care se aflau în grupul respectiv.

Referitor la aceeaşi împrejurare, inculpatul Paisz Octavian a declarat că grupul era format din cca. 300- 400 persoane şi că a văzut şi auzit pe inculpatul Hejja care striga în sensul „să fie lăsată transportarea lui Agache la morgă" şi că a auzit dar nu a văzut pe fiica av.Orban (inculpata Filip Orban Kamila) să fie agresat victima; de altfel acest inculpat a relatat că datorită stării emoţionale în care s-a aflat nu a observat persoane cunoscute şi nu poate nominaliza pe nimeni din acel grup, cu excepţia inculpatului Hejja.

Inculpata Filip Orban Kamila a declarat că nu a participat la agresiune, că a văzut doar grupuri de persoane format aproape 80% ţigani şi că nu cunoştea pe nimeni din acel grup, cu excepţia unei persoane pe nume Varză(Vardo – notă AAD) şi a inculpatului Paisz, care-i incita pe cei prezenţi să lovească victima. Şi această inculpată a declarat că ura victima deoarece în 1982 victima în exercitarea atribuţiilor de serviciu împreună cu un alt ofiţer de poliţe, a efectuat o percheziţie imobiliară la locuinţa sa, ocazie cu care tatăl său a fost arestat.

Sunt de observat declaraţiile contradictorii cu privire la aceleaşi împrejurări ale inculpaţilor, care au încercat să se apere şi să inducă în eroare organul de urmărire penală, dar şi depoziţiile martorilor care, fie din considerente etnice, fie din alte considerente, nu au declarat adevărul cu privire la împrejurările în care a avut loc bestiala agresiune a victimei. Astfel, martorii care au încercat să ajute victima au fost ameninţaţi; martorul Finta Bartha Attila a relatat că a ajuns în centrul oraşului în jurul orelor 14 a văzut victima la pământ, dezbrăcat de haine, învelit cu o manta, dar un cetăţean 1-a întrebat dacă vrea să ia şi el bătaie, astfel că a plecat şi că, în centrul oraşului avea loc o manifestaţie fiind multă lume; martorul Ilieş Emerik a relatat că nu a fost de faţă la agresiune, aflându-se la domiciliul din Ghelinţa, însă cunoaşte despre aceasta de la vărul său Bucur Jozsef care in seara acelei zile a venit la el acasă foarte speriat spunându-i că maiorul Agache Aurel a fost bătut şi în final omorât de unii dintre cetăţeni şi că a văzut cum Reiner Anton a lovit victima şi după deces i-a pus un şobolan în gură şi că printre ceilalţi agresori se afla şi fiica avocatului Orban; martor Vancsa Gyula a declarat că la agresiune a participat o mulţime de persoane dar nu a cunoscut pe nimeni şi nici nu are cunoştinţă cine sunt aceştia; martorul Bardo Arpad a vorbit tot despre un grup de persoane fără a preciza câte persoane au fost şi că nu poate nominaliza pe nimeni; martorul Bara Ludovic a relatat că în centru se aflau cca. 1000 persoane şi că abia a reuşit, datorită mulţimii, să intre în curtea din spatele clădirii farmaciei, de unde a luat medicamente şi s-a întors la spital şi că nu cunoaşte pe nimeni din cei care erau în mulţime dar, că dintre persoanele pe care le cunoştea ca de exemplu av.Orban sau inculpatul Paisz Octavian, acestea nu se aflau in mulţime; martorul Szava Otto Ştefan (şoferul salvării) a observat mulţimea de oameni care a ocupat centrul oraşului şi care nu i-au permis deplasarea până la maternitate, înconjurându-i maşina şi strigând că nu are ce căuta in acel loc, însă nu a recunoscut pe nimeni din mulţime şi că îi cunoaşte pe Paisz şi Orban, dar că aceştia nu se aflau în acel loc; martorul Kele Mihail a relatat că în centrul oraşului se aflau 2000 persoane şi că un grup de 10 - 15 persoane 1-au tras de pe targă pe maiorul Agache şi 1-au agresat, nepermiţând transportarea sa la spital şi când a încercat împreună cu un alt medic să ajute victima, au fost ameninţaţi cu moartea de către persoanele din jur, care au făcut referire la masacrul ce a avut loc la Timişoara legătura cu comportamentul fostului ofiţer de miliţie, al victimei faţă de populaţia din oraş. Acest martor a declarat că nu cunoştea pe nimeni din grupul agresorilor, iar Paisz Octavian, pe care-1 cunoştea, nu a fost în mulţime.

O stare de fapt deosebită descrie martorul Lote ludovic care a declarat că în jurul orelor 14 1-a văzut pe maiorul Agache Aurel care venea dinspre sediul miliţiei spre centrul oraşului, era îmbrăcat în uniformă, fără caschetă şi când a ajuns la fântâna arteziană s-a întâlnit cu două persoane, martorul a dedus că între aceştia a avut loc o conversaţie şi a observat la un moment dat că victima a lovit cu piciorul spre persoana cu statură mică, iar cel mai înalt a lovit victima în piept, acesta a fugit, a traversat parcul din centru îndreptându-se spre maternitate, însă când a ajuns în dreptul farmaciei, în jurul său s-au strâns mai multe persoane şi mulţimea s-a strâns în jurul său, aplicându-i lovituri cu cozi de steaguri, cu pumnii şi cu picioarele. Dintre agresori martorul a spus că pe cei mai mulţi nu-i cunoştea, că erau foarte mulţi ţigani şi români, că 1-a observat pe Hejja, dar nu a observat dacă acesta a lovit victima şi că în mulţime a mai văzut şi pe Paisz Octavian, Orban Alexandru şi fiica acestuia care exercita acte de violenţă asupra victimei.

Relevantă este şi depoziţia martorei Vardo Vilmoş care a văzut agresiunea exercitată asupra victimei, când aceasta era lovită de mulţimea din jurul său cu cozi de drapeluri, victima avea în mână un pistol însă a fost lovit peste aceea mână şi a scăpat pistolul, după care mulţimea s-a năpustit asupra lui. Martorul arată dintre cei care au agresat victima martorul a recunoscut-o pe Filip Orban care era cu tatăl ei, că Hejja Dezideriu, Reiner Anton, Sterter Sandor, Kalanyos Jeno ultimii doi lovind victima după ce a decedat, Paisz Octavian, iar cu privire la acesta din urmă a arătat că revine asupra declaraţiei deoarece 1-a confundat cu o altă persoană.

De altfel, toţi martorii audiaţi au relatat împrejurări diferite, datorate dorinţei de a-şi proteja prietenii sau rudele ori urii pe care o nutreau faţă de victimă ori datorată stării profund tensionate caracteristică acelor zile.

În această situaţie, procurorii  erau datori, potrivit principiului aflării adevărului - unul din principiile fundamentale care guvernează procesul penal - să stabilească în mod exact şi să identifice persoanele care se aflau în mulţime, persoanele care au agresat victima şi contribuţia fiecăreia dintre acestea. Nu este de neglijat nici împrejurarea că victima, în calitate de ofiţer de miliţie, urmare a exercitării acestei profesii şi-a atras ura persoanelor pe care le-a cercetat pentru săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală, iar aceste persoane au încercat să ascundă adevărul, îngreunând astfel urmărirea penală.

De asemenea, mulţi dintre agresori fiind de etnie maghiară, au fost protejaţi de unii martori care au negat prezenţa acestora la locul comiterii agresiunii. Cel mai exemplificativ în acest sens este aspectul prezenţei sau nu a inculpatei Filip Orban Daniela Kamila, despre care s-a stabilit că a dovedit o violenţă deosebită, activitatea violentă a acesteia dar şi prezenţa sa fiind infirmate de unii martori.

În aceste condiţii, procurorul care a instrumentat cauza a întocmit o listă cu 59 de martori a căror audiere se impunea şi s-au întreprins acte de stabilire a identităţii exacte a acestora, cu date de stare civilă, precum şi căutarea lor în vederea audierii.

Nu se poate reţine reaua credinţă a procurorului care a instrumentat cauza şi a procurorului şef, atât timp cât ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, precum şi ordonanţele de arestare preventivă a inculpaţilor au fost emise de către procurorul Fabian Carol şi confirmate de către procurorul şef Luppinger Attila; dacă aceşti procurori ar fi dovedit rea - credinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu nu ar fi procedat la audieri amănunţite ori la luarea acestor măsuri de prevenţie.

Este de observat că în perioada in care petentul susţine că nu s-au efectuat acte de procedură, s-au efectuat totuşi acte de căutare în ceea ce priveşte martorii prezenţi, rapoarte de investigaţii, dosarul a fost trimis Parchetului General, unde a stat o perioadă după care a fost retrimis la Parchetul Covasna.

O dovadă în acest sens o reprezintă şi adresa emisă de către procurorul şef către petent, la data de 14.07.1992, prin care i se comunică acestuia că în cauză se efectuează urmărirea penală şi că deşi au fost ascultate şi confruntate un număr mare de persoane, în calitate de martori şi inculpaţi, declaraţiile acestora nu au contribuit la stabilirea certă a persoanelor care au comis faptele de agresiune, cercetările fiind în curs şi se procedează la identificarea şi audierea altor persoane care pot contribui la rezolvarea temeinică şi legală a cauzei, iar în cazul in care petentul ar putea furniza noi indicii privind identitatea agresorilor solicită comunicarea acestui lucru cât mai urgent, această adresă reprezentând un răspuns la solicitarea petentului de a-i fi comunicat stadiul cercetărilor.

Procurorul care a instrumentat cauza - Fabian Carol - a întocmit şi un plan de măsuri în ceea ce priveşte soluţionarea cauzei, plan care dovedeşte efectuarea unei urmăriri penale temeinice pentru stabilirea şi identificarea făptuitorilor, cu măsurile necesare.

Este adevărat că, modul de derulare al evenimentelor, modalitatea concretă în care s-au exercitat agresiunile asupra victimei care au condus la decesul acesteia, profanarea cadavrului său, devastarea locuinţei victimei, justifică pe deplin dorinţa petentului de a se stabili adevărul, de pedepsire a celor vinovaţi, cu atât mai mult cu cât acesta a dovedit că tatăl său, victima Agache Aurel nu a avut un comportament reprobabil faptele reclamate ca fiind săvârşite de acesta nu au fost confirmate, astfel că s-au dispus neînceperea urmăririi penale faţă de maiorul Agache Aurel prin rezoluţia Procuraturii militare Braşov din 03.06.1987. Mai mult, caracterizarea depusă la dosar eliberată la 09.04.1988 de Inspectoratul de Miliţie Covasna, relevă că victima s-a remarcat ca un ofiţer bine pregătit profesional, corect şi principial, decorat cu medalia " Meritul Militar" clasa a II a şi a I, precum şi cu ordinul Meritul Militar clasa a II a.

În aceeaşi perioadă cei doi procurori au avut de soluţionat şi alte cauze, volumul de activitate al acestora fiind destul de mare şi fiind vorba de cauze complexe din care cele mai multe vizau infracţiuni grave, contra vieţii.

În ceea ce priveşte îngreunarea cercetărilor în dosarul privind decesul maiorului Agache Aurel, urmărirea penală a fost îngreunată datorită faptului că unii inculpaţi după ce au fost puşi în libertate au plecat din ţară.

Relevant este că, în perioada sept.1990 - septembrie 1997, dosarul nr.129/P/1990 nu a stat în nelucrare fiind adunate probe care au permis procurorului căruia i s-a repartizat dosarul după ce a fost luat de la procurorul Fabian Carol şi care au permis acestuia ca într-un termen relativ scurt să finalizeze urmărirea penală şi să dispună trimiterea în judecată a persoanelor care au şi fost condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă, aşa cum corect s-a constatat şi în rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, din 6.02.2002.

Mai mult, prim - procurorul Luppinger Attila nu i se poate reproşa tergiversarea soluţionării cauzei, cu atât mai mult cu cât rechizitoriul a fost întocmit sub mandatul său.

Analizând toate aspectele de mai sus, instanţa constată că urmărirea penală deşi a durat mult în timp, creând o nemulţumire justificată petentului, nu a fost tergiversată cu bună ştiinţă de către procurorii împotriva cărora s-a formulat plângerea, motivele ce au determinat prelungirea in timp a acestei faze procesuale nefiind imputabilă celor doi procurori, astfel că nu există indicii sau probe care să conducă la concluzia că aceştia ar fi comis infracţiunile în legătură cu care s-a formulat plângerea, ci dimpotrivă au încercat să stabilească adevărul în cauză, faţă de modul bestial în care victima a fost agresată şi faţă de cele ce s-au întâmplat după decesul victimei; împrejurarea că unii martori au refuzat să dea detalii referitoare la persoanele care au participat la agresiune, din diverse motive, nu poate fi imputabilă procurorului care trebuie să acţioneze în vederea aflării adevărului

Faţă de aceste împrejurări Curtea de Apel constată că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov din data de 6.02.2002 în dosarul nr.107/P/2002, este legală şi temeinică şi văzând şi dispoziţiile deciziei nr.486/1997 a Curţii Constituţionale, se va respinge plângerea formulată de către petentul Agache Aurel Dionisie.

Pentru aceste motive,

DISPUNE


Respinge plângerea formulată de petentul Agache Aurel Dionisie, împotriva rezoluţiei parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov pronunţată la 6 martie 2002 în dosarul nr.107/P/2002.

Cu recurs in 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 14 oct.2002.

 


PREŞEDINTE                                                                          Grefier

Simona Franguloiu                                                        Viorica Gubernat



 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel