PROCEDURA NR.2: DOSARUL NR.730/P/F 2002 AFLAT PE ROLUL CURŢII DE APEL BRAŞOV. Cerere de control juridic al ordonanţei procurorului privind neînceperea urmăririi penale împotriva celor doi procurori de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna.
Proceduri juridice interne iniţiate de Agache - Plângerile penale împotriva procurorilor

A doua procedură de control juridic la Curtea de Apel Braşov

Către Curtea de Apel Braşov,

Domnule preşedinte,

Subsemnatul Agache Aurel Dionisie, domiciliat în municipiul Codlea, Str. Nouă nr. 99, jud. Braşov prin prezentul document solicit ca onorata instanţă a Curţii de Apel Braşov să supună controlului si să verifice temeinicia rezoluţiei de neîncepere a urmării penale, rezoluţie care a fost formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.

Pe data de 15 februarie 2002 am depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, plângere penală care a format obiectului dosarului 107/P/2002 si care a fost  formulată împotriva procurorului Fábián Károly si fostul prim procuror Luppinger Attila ambii aparţinând de Parchetul de pe lângă Tribunalul Judeţului Covasna. (Anexa 1)

Pe data de 07 martie 2002 a fost emisă o rezoluţie prin care se dispunea neînceperea urmăririi penale.( Anexa 2)

Am depus o cerere de reexaminare la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, de unde mi s-a comunicat faptul că plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a fost trimisă către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov unde în raport de rezultatele cercetărilor se vor lua măsurile corespunzătoare.(ANEXA 3)

Pe data de 20 iunie 2002 am primit răspunsul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov în care se consideră că plângerea mea nu este întemeiată si se expun o serie de motive.(ANEXA 4)

Întrucât am îndeplinit si ultima etapă a procedurii la nivelul instituţiei Parchetului si deoarece soluţia dată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov nu-mi oferă certitudinea unei analize obiective si imparţiale, ba mai mult în opinia mea motivaţiile date pentru dispunerea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sunt construite pe nişte premize false si coroborat cu  Decizia 486/1997 (Monitorul Oficial al României nr.105 din 06 martie 1998), decizie definitivă si obligatorie a Curţii Constituţionale care arată că:

Potrivit art.278 din Codul de Procedură Penală, plângerea împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror se rezolvă de prim procurorul Parchetului, iar atunci când măsurile sau actele sunt ale acestuia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior. Împotriva soluţiei date plângerii de către prim procurorul sau procurorul ierarhic superior, legea nu prevede nici o cale de atac. Or fiind vorba de acte si măsuri luate de procuror în cursul procesului penal, acestea trebuie să fie supuse nu numai controlului ierarhic, în cadrul Ministerului Public, dar si controlului din partea instanţelor judecătoreşti. De aceea persoana nemulţumită de soluţia dată plângerii sale în cadrul Ministerului Public are dreptul, potrivit articolului 21 din Constituţie, de a se adresa justiţiei, pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor si a intereselor sale legitime, iar dispoziţia alin.(2) al aceluiaşi articol din legea fundamentală precizează că:<” Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”>. Aşa fiind, dispoziţiile art.278, din Codul de Procedură Penală sunt neconstituţionale, în măsura în care închid calea persoanei nemulţumite  de soluţia dată plângerii sale de către Ministerul Public, de a se adresa Justiţiei. Acest drept al persoanei este evident în cazul actelor prin care procurorul pune capăt conflictului de drept penal, real sau aparent cum sunt rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, art.228 alin. 6 din Codul de Procedură Penală, scoaterea de sub urmărirea penală sau încetarea urmăririi penale, art.11 pct.1 lit.b) si c) din Codul de Procedură Penală. Fiind vorba de acte prin care se înfăptuieşte justiţia este firesc ca acestea să fie verificate si confirmate ori infirmate de instanţele judecătoreşti, singurele autorităţi prin a căror activitate se realizează justiţia [art.125 alin(1) din Constituţie. Desigur ar fi necesar o intervenţie a legiuitorului, prin care să se reglementeze dreptul persoanei de a se adresa instanţei de judecată competente, atunci când este nemulţumită de soluţia dată plângerii sale contra actelor procurorului.

Ca atare solicit onoratei instanţe a Curţii de Apel Braşov să supună controlului si să verifice temeinicia rezoluţiei de neîncepere a urmării penale, rezoluţie care a fost formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov

Anexez alăturat la Anexa 1 plângerea penală care a format obiectului dosarului 107/P/2002 si care a fost  formulată împotriva procurorului Fábián Károly si fostul prim procuror Luppinger Attila ambii aparţinând de Parchetul de pe lângă Tribunalul Judeţului Covasna si ale cărei idei, principii, date si indicii mi le asum în totalitate si în fata onoratei instanţe a Curţii de Apel Braşov.

Onorată instanţă, în primii ani de după linşarea tatălui meu am aşteptat ca instituţia Parchetului, indiferent de nivelul acesteia, să ia măsuri ca actul urmăririi penale să fie finalizat.

A trebuit ca în final acest dosar să fie încredinţat unui alt procuror de la Parchetul Covasna care fără să mai facă vreo cercetare suplimentară a finalizat urmărirea penală.

Există prea multe coincidente între activitatea unor instituţii ale statului între care amintesc pe de o parte Parlamentul României si Preşedinţia României si pe de altă parte ritmul si durata în care a fost soluţionat cazul uciderii tatălui meu colonel post mortem Agache Aurel cu urmări evidente si asupra felului în care procurorul Fábián Károly si fostul prim procuror Luppinger Attila au acţionat pentru ca urmărirea penală să fie finalizată. As aminti doar faptul că dosarul tatălui meu a început să fie cercetat cu adevărat abia în momentul în care Parlamentul României a început audierile în ceea ce este cunoscut sub numele de Raportul Harghita-Covasna, cu o amplitudine maximă cuprinsă în perioada dintre prezentarea în Parlamentul României a respectivului raport si adoptarea de către parlament a respectivului raport. Iar faptul că domnul preşedinte al României din perioada 1996-2000. domnul Emil Constantinescu pentru a-si tine promisiunea din timpul campaniei electorale, prin pârghiile avute la dispoziţie a impulsionat instituţia Parchetului să rezolve ceea ce generic sunt cunoscute ca  „dosarele revoluţiei” a determinat si scoaterea din sertarul Parchetului Covasna a dosarului uciderii tatălui meu si finalizarea urmăririi penale de către domnul procuror Kiss Alexandru, la ordinul direct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.

Trebuie privit si contextul în care s-au întâmplat aceste fapte, sprijinul politic al UDMR-ului pentru autorii linşajului abominabil căruia i-a căzut victimă tatăl meu, puterea absolută pe care o deţine UDMR-ul la nivelul judeţului Covasna, ramificaţiile acestuia în interiorul unor instituţii precum Parchetul si Tribunalul Covasna.

Si în judeţul Harghita s-au întâmplat linşaje aproape identice si ca aşezare în timp si ca modalitate de acţiune. Dar în judeţul Harghita procurorii si-au făcut datoria si ucigaşii au fost condamnaţi la ani grei de închisoare si acest lucru s-a întâmplat într-o perioadă rezonabilă ca durată în timp.

Totodată nu pot să nu remarc premizele false pe care este construit punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel. Astfel se spune că „Efectuarea urmăririi penale a presupus un volum mare de activitate, procurorul audiind foarte mulţi martori(circa 100). Urmare activităţii respective, în perioada 1990-1996, nu s-a reuşit strângerea dovezilor necesare”.

Dovezile pentru trimiterea în judecată a celor cinci persoane care au fost condamnate definitiv în 2001 au fost instrumentate la sfârşitul anului 1991 si începutul anului 1992, cât priveşte activitatea procurorului care chipurile ar fi audiat circa 100 de martori nu corespunde adevărului întrucât numărul audierilor executate de procurorul Fabian Károly este de 23 (martori + inculpaţi) , ba mai mult chiar, procurorul nici măcar nu s-a sinchisit să-l audieze pe Reiner Anton, care ulterior a fost condamnat în acest dosar pe baza mărturiilor strânse în anul 1991 si începutul anului 1992.  Este inadmisibil ca o instituţie de un asemenea nivel cum este Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov să amestece si să-si asume munca poliţiştilor din cadrul IJP Covasna, să afirme că nu s­-a reuşit strângerea dovezilor necesare de parcă instanţele de judecată ar fi condamnat pe ucigaşii tatălui meu cu dovezi din alt dosar. Totodată este de-a dreptul ridicol să vorbească de o activitate a procurorului în perioada 1990-1996 când de fapt procurorul Fabian Károly a avut o activitate în acest dosar în perioada cuprinsă între ianuarie 1990- iunie 1992, după care până la mijlocul anului 1997 nu a existat nici un fel de activitate a domniei sale, în această perioadă înregistrându-se doar un denunţ (în februarie 1993) al unei persoane urmată de o audiere, ambele la nivelul instituţiei Politiei, si o tentativă nereuşită de percheziţie, cerută tot de politie, pentru aflarea de date în vederea identificării domiciliului unuia din inculpaţi(în ianuarie 1996). În rest nu s-a făcut absolut nimic. Nu există nici măcar o singură filă în dosarul 129/P/ 1990 care să arate că domnul procuror Fabian Károly si-a mai exercitat în vreun fel atribuţiile în acest dosar  începând cu anul 1992.

Consider că o asemenea ambiguitate, o generalizare construită pe un eşafod de informaţii incorecte aşa cum se prezintă în punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov prin care se consacră o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale pune sub o gravă îndoială corectitudinea acestui punct de vedere. Eu am văzut cu ochii mei cum în alte dosare procurorii acestei instituţii remarcau cele mai mici amănunte pentru a-si proba punctul de vedere, iar în acest caz să existe un asemenea grad de camuflare sub un amalgam de idei si fapte lipsite de suport probatoriu .

Numai dacă privesc aceste cifre: minim 1600 de zile, minim 38400 de ore si nu se poate să nu ajung la concluzia că aceşti doi procurori nu au îndeplinit un act, cel al încheierii urmăririi penale, si prin acest lucru mi-au cauzat o vătămare gravă a intereselor legale.

Nu se poate să nu ajung la concluzia că au îngreunat, chiar au zădărnicit urmărirea penală si judecata. Exact ceea ce stipulează si Codul Penal în articolele 246 si 264.

Onorată instanţă, eu ca simplu cetăţean am aşteptat ca actul de justiţie să fie făcut în spiritul si litera  legile juridice ale României. Nu s-a făcut acest lucru.

Timp de 2900 de zile am suferit foarte mult si am asistat neputincios cum cei care trebuiau să facă cercetările si să administreze probele pentru ca să dea posibilitate singurei instanţe si anume instanţei de judecată să stabilească adevărul si să facă dreptate, si-au bătut joc de ceea ce tehnic se numeşte finalizarea urmăririi penale.

Semnificativ pentru ceea ce s-a întâmplat în dosarul privind soluţionarea uciderii colonelului post mortem Agache Aurel este si faptul că onorata Curte Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, Camera a Doua, prin dosarul 9812/2002 a hotărât să accepte plângerea noastră împotriva statului Român care se referă chiar la modul în care instituţiile abilitate ale statului român si-au făcut datoria si urmează ca în aproximativ doi ani să pronunţe o decizie în acest sens.

Mă adresez dumneavoastră, onorată instanţă a Curţii de Apel Braşov cu solicitarea să analizaţi toate probele si actele care există în acest dosar si să pronunţaţi o hotărâre conformă cu realitatea.

Onorată instanţă eu nu urmăresc să obţin vreun profit material de pe urma vreunui posibil proces în care ar putea fi judecaţi cei doi procurori. Nu doresc altceva decât să am certitudinea absolută că aceşti domni procurori, care timp de ani de zile au ţinut dosarul dosit prin sertare, nu au săvârşit fapte penale si nu au adus atingere prin vreun abuz drepturilor mele prevăzute de Constituţie, de legile în vigoare în România precum si de prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Îmi exprim speranţa că prin soluţionarea acestei plângeri împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel se va putea face o analiză obiectivă si imparţială a obiectului acestei proceduri.

Cu deosebită consideraţiune

Agache Aurel Dionisie

Braşov

24 iunie 2002


 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel