PROCEDURA NR.2: DOSARUL NR.436/P/F 2002 AFLAT PE ROLUL CURŢII DE APEL BRAŞOV. (cerere de control juridic al ordonanţei procurorului privind neînceperea urmăririi penale împotriva celor doi procurori de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna).
Proceduri juridice interne iniţiate de Agache - Plângerile penale împotriva procurorilor

Tentativă de control juridic a rezoluţiei Parchetului

Din păcate procedurile juridice din România sunt neclare şi nu dau posibilitatea ca un petent să-si rezolve doleanţele în mod rapid. Astfel pe rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nu este trecută posibilitatea de a face un recurs efectiv către instanţa ierarhica superioară. Astfel în momentul în care am trimis plângerea mea împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel am cerut în mod expres ca dacă este necesar un recurs la această plângere atunci să nu pună pe rol aceasta plângere şi să mi se trimită documentaţia înapoi pentru a face recursul efectiv. În caz contrar să fiu citat pentru a mă putea prezenta la proces. Am fost citat şi m-am prezentat la proces, dar spre surprinderea mea, domnul preşedinte mi-a pus în vedere faptul că plângerea este prematură până la soluţionarea efectivă în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie. Astfel am fost nevoit să retrag plângerea care este pe rolul Curţii de Apel Braşov până ce se îndeplineşte procedura la nivelul Parchetului. Şi aşa s-a mai pierdut o lună şi jumătate în mod inutil.


Către Curtea de Apel Braşov,

Domnule preşedinte,

Subsemnatul Agache Aurel Dionisie, domiciliat în municipiul Codlea, Str. Nouă nr 99, jud. Braşov prin prezentul document solicit ca onorata instanţă a Curţii de Apel Braşov să supună controlului şi să verifice temeinicia rezoluţiei de neîncepere a urmării penale, rezoluţie care a fost formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.

Pe data de 15 februarie 2002 am depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, plângere penală care a format obiectului dosarului 107/P/2002 şi care a fost  formulată împotriva procurorului Fábián Károly şi fostul prim procuror Luppinger Attila ambii aparţinând de Parchetul de pe lângă Tribunalul Judeţului Covasna. (Anexa A)

Pe data de 07 martie 2002 a fost emisă o rezoluţie prin care se dispunea neînceperea urmăririi penale.( Anexa B)

Deoarece soluţia dată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov nu-mi oferă certitudinea unei analize obiective şi imparţiale şi coroborat cu  Decizia 486/1997 (Monitorul Oficial Al României nr.105 din 06 martie 1998), decizie definitivă şi obligatorie a Curţii Constituţionale care arată că:

" Potrivit art.278 din Codul de Procedură Penală, plângerea împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror se rezolvă de prim procurorul Parchetului, iar atunci când măsurile sau actele sunt ale acestuia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior. Împotriva soluţiei date plângerii de către prim procurorul sau procurorul ierarhic superior, legea nu prevede nici o cale de atac. Or fiind vorba de acte şi măsuri luate de procuror în cursul procesului penal, acestea trebuie să fie supuse nu numai controlului ierarhic, în cadrul Ministerului Public, dar şi controlului din partea instanţelor judecătoreşti. De aceea persoana nemulţumită de soluţia dată plângerii sale în cadrul Ministerului Public are dreptul, potrivit articolului 21 din Constituţie, de a se adresa justiţiei, pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, iar dispoziţia alin.(2) al aceluiaşi articol din legea fundamentală precizează că:<" Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept">. Aşa fiind, dispoziţiile art.278, din Codul de Procedură Penală sunt neconstituţionale, în măsura în care închid calea persoanei nemulţumite  de soluţia dată plângerii sale de către Ministerul Public, de a se adresa Justiţiei. Acest drept al persoanei este evident în cazul actelor prin care procurorul pune capăt conflictului de drept penal, real sau aparent cum sunt rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, art.228 alin. 6 din Codul de Procedură Penală, scoaterea de sub urmărirea penală sau încetarea urmăririi penale, art.11 pct.1 lit.b) şi c) din Codul de Procedură Penală. Fiind vorba de acte prin care se înfăptuieşte justiţia este firesc ca acestea să fie verificate şi confirmate ori infirmate de instanţele judecătoreşti, singurele autorităţi prin a căror activitate se realizează justiţia [art.125 alin(1) din Constituţie. Desigur ar fi necesar o intervenţie a legiuitorului, prin care să se reglementeze dreptul persoanei de a se adresa instanţei de judecată competente, atunci când este nemulţumită de soluţia dată plângerii sale contra actelor procurorului.

Ca atare solicit onoratei instanţe a Curţii de Apel Braşov să supună controlului şi să verifice temeinicia rezoluţiei de neîncepere a urmării penale, rezoluţie care a fost formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov

Anexez alăturat la Anexa A plângerea penală care a format obiectului dosarului 107/P/2002 şi care a fost  formulată împotriva procurorului Fábián Károly şi fostul prim procuror Luppinger Attila ambii aparţinând de Parchetul de pe lângă Tribunalul Judeţului Covasna şi ale cărei idei, principii, date şi indicii mi le asum în totalitate şi în faţa onoratei instanţe a Curţii de Apel Braşov.

Onorată instanţă, în primii ani de după linşarea tatălui meu am aşteptat ca instituţia Parchetului, indiferent de nivelul acesteia, să i-a măsuri ca actul urmăririi penale să fie finalizat.

A trebuit ca în final acest dosar să fie încredinţat unui alt procuror de la Parchetul Covasna care fără să mai facă vreo cercetare suplimentară a finalizat urmărirea penală.

Există prea multe coincidenţe între activitatea unor instituţii ale statului între care amintesc pe de o parte Parlamentul României şi Preşedinţia României şi pe de altă parte ritmul şi durata în care a fost soluţionat cazul uciderii tatălui meu colonel post mortem Agache Aurel cu urmări evidente şi asupra felului în care procurorul Fábián Károly şi fostul prim procuror Luppinger Attila au acţionat pentru ca urmărirea penală să fie finalizată. Aş aminti doar faptul că dosarul tatălui meu a început să fie cercetat cu adevărat abia în momentul în care Parlamentul României a început audierile în ceea ce este cunoscut sub numele de Raportul Harghita-Covasna, cu o amplitudine maximă cuprinsă în perioada dintre prezentarea în Parlamentul României a respectivului raport şi adoptarea de către parlament a respectivului raport. Iar faptul că domnul preşedinte al României din perioada 1996-2000. domnul Emil Constantinescu pentru a-şi ţine promisiunea din timpul campaniei electorale, prin pârghiile avute la dispoziţie a impulsionat instituţia Parchetului să rezolve ceea ce generic sunt cunoscute ca  „dosarele revoluţiei" a determinat şi scoaterea din sertarul Parchetului Covasna a dosarului uciderii tatălui meu şi finalizarea urmăririi penale de către domnul procuror Kiss Alexandru, la ordinul direct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.

Numai dacă privesc aceste cifre: minim 1600 de zile, minim 38400 de ore şi nu se poate să nu ajung la concluzia că aceşti doi procurori nu au îndeplinit un act, cel al încheierii urmăririi penale, şi prin acest lucru mi-au cauzat o vătămare gravă a intereselor legale.

Nu se poate să nu ajung la concluzia că au îngreunat, chiar au zădărnicit urmărirea penală şi judecata. Exact ceea ce stipulează şi Codul Penal în articolele 246 şi 264.

Trebuie privit şi contextul în care s-au întâmplat aceste fapte, sprijinul politic al UDMR-ului pentru autorii linşajului abominabil căruia i-a căzut victimă tatăl meu, puterea absolută pe care o deţine UDMR-ul la nivelul judeţului Covasna, ramificaţiile acestuia în interiorul unor instituţii precum Parchetul şi Tribunalul Covasna.

Şi în judeţul Harghita s-au întâmplat linşaje aproape identice şi ca aşezare în timp şi ca modalitate de acţiune. Dar în judeţul Harghita procurorii şi-au făcut datoria şi ucigaşii au fost condamnaţi la ani grei de închisoare.

Onorată instanţă, eu ca simplu cetăţean am aşteptat ca actul de justiţie să fie făcut în spiritul şi litera  legile juridice ale României. Nu s-a făcut acest lucru.

Timp de 2900 de zile am suferit foarte mult şi am asistat neputincios cum cei care trebuiau să facă cercetările şi să administreze probele pentru ca să dea posibilitate singurei instanţe şi anume instanţei de judecată să stabilească adevărul şi să facă dreptate, şi-au bătut joc de ceea ce tehnic se numeşte finalizarea urmăririi penale.

Semnificativ pentru ceea ce s-a întâmplat în dosarul privind soluţionarea uciderii colonelului post mortem Agache Aurel este şi faptul că onorata Curte Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, Camera a Doua, prin dosarul 9812/2002 a hotărât să accepte plângerea noastră împotriva statului Român şi urmează ca în aproximativ doi ani să pronunţe o decizie în acest sens.

Mă adresez dumneavoastră, onorată instanţă a Curţii de Apel Braşov cu solicitarea să analizaţi toate probele şi actele care există în acest dosar şi să pronunţaţi o hotărâre conformă cu realitatea.

Onorată instanţă eu nu urmăresc să obţin vreun profit material de pe urma vreunui posibil proces în care ar putea fi judecaţi cei doi procurori. Nu doresc altceva decât să am certitudinea absolută că aceşti domni procurori, care timp de ani de zile au ţinut dosarul dosit prin sertare, nu au săvârşit fapte penale şi nu au adus atingere prin vreun abuz drepturilor mele prevăzute de Constituţie, de legile în vigoare în România precum şi de prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Îmi exprim speranţa că prin soluţionarea acestei plângeri împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel se va putea face o analiză obiectivă şi imparţială a obiectului acestei proceduri.


Cu deosebită consideraţiune

Agache Aurel Dionisie

Braşov

19 martie 2002


 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel