PROCEDURA NR.2: PLÂNGEREA PENALĂ depusă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov pe data de 15 februarie 2002 (Dosarul 107/P/2002)
Proceduri juridice interne iniţiate de Agache - Plângerile penale împotriva procurorilor

Plângere penală depusă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov
    
Domnule Prim Procuror al Parchetului de pe Lângă Curtea de Apel Braşov,


  
          Subsemnatul Agache Aurel Dionisie domiciliat în municipiul Codlea, str. Nouă nr.99 prin prezenta depun o plângere penală împotriva fostului prim-procuror Luppinger Attila al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna  şi împotriva procurorului Fábián Károly de la acelaşi parchet.

Motivele pentru care depun prezenta plângere penală pe data de 13 februarie 2002 sunt:

Deoarece nu cunoşteam instituţia competentă să soluţioneze o astfel de plângere penală am depus pe data de 29 noiembrie 1999 plângerea penală la Parchetul de pe Lângă Curtea Supremă de Justiţie în speranţa că aceasta va trimisă  către organul competent conform articolului 285 din Codul de Procedură Penală. Această plângere penală iniţială  a fost înregistrată sub nr.34041 la Secţia relaţii cu publicul, secretariat şi economico-administrativă. Din motive necunoscute mie această plângere penală a fost îndreptată către Secţia de Analiză, Studii, Control şi Perfecţionare Profesională a Parchetului de pe Lângă Curtea Supremă de Justiţie de unde am primit pe data de 22 noiembrie 2000 un răspuns oficial care a fost reconfirmat pe data de 25 ianuarie 2001 în urma unei cereri de reexaminare. Cu alte cuvinte o plângere penală a fost soluţionată sub forma unei cercetări administrative pe baza legii 92/1992 pentru organizarea judecătorească. Această concluzie a reieşit în urma procedurii juridice în care am încercat, fără succes, controlul juridic al ordonanţei procurorului, procedură juridică care s-a finalizat pe data de 12 februarie 2002 la Curtea Supremă de Justiţie. În momentul în care am atras atenţia Curţii Supreme de Justiţie că o plângere penală a fost soluţionată ca o plângere administrativă, onorata Curte Supremă de Justiţie mi-a adus la cunoştinţă că nu acesta este obiectul cererii mele de control juridic al ordonanţei procurorului şi că nimeni şi nimic nu mă poate opri ca să redepun această plângere penală de această dată direct la organul competent, respectiv Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Braşov.

Întrucât doar pe data de 12 februarie 2002 am primit  confirmarea juridică finală a modului în care a fost soluţionată plângerea penală iniţială redepun astăzi, 13 februarie 2002  plângerea penală împotriva celor doi procurori de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna de această dată direct la  Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.

PLÂNGERE PENALĂ

Prin prezenta plângere penală îi acuz pe procurorii Luppinger Attila şi Fábián Károly de săvârşirea în timpul efectuării anchetei penale în dosarul 129/P/1990 a infracţiunilor de  abuz în serviciu în interesul persoanelor prevăzută de art.246 şi de favorizarea infractorului  prevăzută de art.264.

 Favorizarea celor cinci infractori este demonstrată de faptul că cei doi procurori, în exerciţiul atribuţiilor lor de serviciu, nu au îndeplinit actul încheierii urmăririi penale în perioada cuprinsă de la data de 11 iunie 1992 până  în octombrie 1997, când dosarul a fost preluat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov care prin adresa nr. 420/P/1997 din 14 octombrie 1997 restituie dosarul 129/P/1990 şi ordonă ca până pe data de 10 noiembrie 1997 să se ia toate măsurile necesare pentru finalizarea cercetărilor şi soluţionarea cauzei. Dosarul a ajuns astfel din nou la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna unde domnul procuror Kiss Alexandru a finalizat actul urmăririi penale prin trimiterea în judecată a cinci inculpaţi. Motivul pentru care s-a dat ordinul pentru finalizarea cercetărilor este determinat de faptul că preşedintele de atunci al României  domnul Emil Constantinescu a exercitat presiuni asupra instituţiei Parchetului pentru ca „Dosarele Revoluţiei” să fie finalizate, implicit şi dosarul Agache.

Date şi indicii  în ceea ce priveşte favorizarea celor cinci infractori:

Procurorul Fábián Károly prin modalitatea în care a înţeles “ să încheie urmărirea penală” a favorizat pe cei cinci infractori, practic în perioada iunie 1992-octombrie 1997 urmărirea penală a fost zădărnicită.

Trebuie subliniat că prin sentinţele celor trei instanţe care au soluţionat acest dosar, instanţa de fond, Curtea De Apel Bucureşti şi Curtea Supremă de Justiţie au stabilit fără echivoc că materialul probator existent în dosarul 129/P/1990 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna este suficient pentru ca cei cinci infractori să fie condamnaţi. Aici iese în evidenţă faptul că acest dosar putea fi finalizat de către procurorul Fábián Károly încă din anul 1992.

În momentele cheie ale urmăririi penale, atunci când unii martori ar fi fost dispuşi să facă recunoaşteri după unele fotografii, ar fi fost dispuşi să releve noi date care ar fi dus la identificarea cu precizie a autorilor asasinatului, procurorul Fábián Károly a amânat în mod inexplicabil cercetările, iar în unele cazuri nu a făcut acele cercetări.

Cele mai flagrante aspecte care arată favorizarea infractorilor sunt următoarele:

·   Procurorul Fábián Károly nu l-a audiat pe martorul Duka Eugen, cel care fusese audiat de către poliţie pe data de 06 noiembrie 1991. Martorul Duka Eugen a fost audiat în calitate de martor de către procurorul Kiss Alexandru abia pe data de 11 noiembrie 1997. Cum este posibil ca un martor cheie să nu fie audiat de către procurorul Fábián Károly timp de 6 ani ? Prin neaudierea acestui martor cheie, care în data de 06 noiembrie 1991 a declarat că ar putea recunoaşte unele persoane, procurorul Fábián Károly i-a favorizat pe criminalii tatălui meu.

·   Martora Kozma Gizella a fost audiată pe data de 04 noiembrie 1991 de către procurorul Fábián Károly. Tot pe data de 04 noiembrie 1991 a fost întocmit un proces verbal prin care martora Kozma Gizella a recunoscut pe baza fotografiilor prezentate pe Reiner Anton, unul din cele cinci persoane inculpate mai târziu. În mod inexplicabil procurorul Fábián Károly nu l-a audiat pe  Reiner Anton, prin aceasta favorizându-l în mod flagrant pe acest infractor care ulterior a fost condamnat definitiv. Lui Reiner Anton i s-a luat o declaraţie de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna abia pe data de 13 noiembrie 1997.

·   Martorul Vardo Vilmos este audiat de către poliţie pe data de 03 decembrie 1991, unde dă o declaraţie completă si edificatoare asupra identităţii persoanelor responsabile pentru uciderea tatălui meu. Procurorul Fábián observând  că deja se adună suficiente dovezi pentru încheierea rechizitoriului în viitorul apropiat, amână pentru data de 24 martie 1992 audierea acestui martor cheie. Astfel s-a lăsat suficient timp ca ampla campanie de presiune exercitată de UDMR prin presă, prin strângeri de semnături, să-si facă efectul. Şi astfel pe data de 24 martie 1992 obţine o declaraţie de martor în care Vardo Vilmos retractează o parte a declaraţiei din 03 decembrie 1991.

·   Aceeaşi situaţie s-a întâmplat şi în cazul martorului Orbán Alexandru căruia i s-a luat o declaraţie pe data de 03 decembrie 1991 de către poliţie, iar procurorul Fábián binevoieşte a-l audia abia pe 24 martie 1992.

·   La dosarul 129/P/1990 în perioada 11 iunie 1992-7-11 noiembrie 1997 nu s-a adăugat nici măcar o singură virgulă în plus. Astfel dosarul nr.129/P/1990 prin întocmirea rechizitoriului pe data de 15 decembrie 1997 şi trimiterea în judecată a cinci inculpaţi, a devenit dosarul nr. 4/98.

Aşadar un dosar care ar fi trebuit finalizat  de către procurorul Fábián Károly încă din anul 1992 a fost finalizat în 1997 de către un alt procuror.

Responsabili pentru săvârşirea acestui abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sunt procurorul Fábián Károly şi prim procurorul Luppinger Attila.

Motive pentru care cei doi procurori au comis faptele penale.

Ø     O aliniere la practica anilor 1992-1997, practică prin care mare parte din dosarele revoluţiei au zăcut prin sertarele diferitelor parchete de pe cuprinsul României. Un exemplu elocvent este şi cazul similar de la Cugir unde instituţia  Parchetului de pe lângă Tribunal a tergiversat în mod inexplicabil dosarul acesta intrând pe rolul tribunalului abia în anul 1998.

Ø     Presiunile politice exercitate de către reprezentanţii Uniunii Democrate Maghiare din România, de către ziarele maghiare controlate cu autoritate de către acest partid (Háromszék, Brassoi Lapok, etc.)

Ø     Date si indicii: Pe data de 11 decembrie 1991 procurorul Fábián Károly a fost convocat la o întrunire cu reprezentanţii locali ai UDMR-ului unde a prezentat un raport asupra arestărilor preventive ce avuseseră loc în luna noiembrie 1991, precum si despre modul în care decurge urmărirea penală (Sursa de informare : Iochom István - Fantoma trecutului pe pământ secuiesc, istoria aşa numitului caz Agache, pagina 28). Procurorul Fábián Károly a acordat pe data de 09 decembrie 1991, un interviu ziarului Háromszék în care a declarat:…am luat la cunoştinţă despre faptul că în momentul de faţă opinia publică consideră că se pregăteşte un proces contrafăcut. Despre asta nici nu poate fi vorba. Şi dumneavoastră ştiţi că acest caz a provocat reverberaţii pe plan  naţional. Şi acest lucru concentrează asupra noastră răspunderea cercetării…”. Care răspundere? Acest procuror a putut să tergiverseze în mod premeditat finalizarea cercetării penale fără ca nimeni să ia vreo măsură.

Ø     Lipsa de etică profesională a procurorului Fábián Károly:

Procurorul Fábián Károly nu a avut de gând vreodată să încheie această cercetare. În anul 1991 m-am dus la domnul procuror Fábián şi i-am reproşat faptul că dosarul trenează nepermis de mult. Mi-a aruncat în faţă faptul că principalul instigator şi făptuitor, Paizs Octavian are un alibi perfect, iar în încheiere mi-a spus că în opinia lui acest caz nu o să fie finalizat niciodată

Ø     Date si indicii: f memoriu către prefectura judeţului Covasna din data de 12 ianuarie 1994.

Ø     În interviul pe care l-am dat ziarului Naţiunea (nr.90.24 martie – 3 aprilie 1992), am declarat si faptul că atâta timp cât procurorul Fábián se va ocupa de cazul tatălui meu, ucigaşii nu vor fi pedepsiţi.

Ø      Prin modul în care cei doi procurori au înţeles să “finalizeze” încheierea urmăririi penale, au arătat în mod evident că pot fi cadre de nădejde ale noului regim instaurat în judeţul Covasna. Astfel ei au mulţumit ambele părţi. Atât Parchetul General cât şi autorităţile UDMR-iste covăsnene au fost mulţumite de modul în care se cercetează dosarul 129/P/1990. Acest conglomerat de interese a făcut ca procesul ce a rezultat în urma acestui dosar să fie finalizat abia pe 26 martie 2001.

Ø      Motivul pentru care cei doi procurori, care după ce au servit cu loialiste regimul comunist şi care acuma trebuiau să fie loiali noului regim UDMR-ist covăsnean, sub privirile îngăduitoare ale Bucureştiului, sunt relevate de  Raportul Harghita-Covasna întocmit de Parlamentul României: “Uneori motivaţia înlocuirii unor persoane cu funcţii de conducere a fost explicată aşa cum s-a întâmplat la Tribunalul Judeţean Covasna: <Menţinerea în funcţie a celor în cauză - preşedintele tribunalului, procurorul şef  nu se mai justifică întrucât judeţul a devenit secuiesc. Această explicaţie , consemnată în acte oficiale….>”.

Audierea cu întârziere de luni de zile a unor martori ştiindu-se faptul că aceşti martori sunt supuşi unei campanii de intimidare de către UDMR, neaudierea unor martori cheie, neaudierea lui Reiner Anton, ţinerea dosarului dosit prin sertare, tergiversarea premeditată a încheierii urmăririi penale între iunie 1992 – octombrie 1997 de către procurorul Fábián Károly, având supervizarea procurorului Luppinger Attila, care declara în mod oficial pe data de 14 iulie 1992 că declaraţiile martorilor “nu au contribuit la stabilirea certă a persoanelor care au comis fapte de agresiune de natură să provoace moartea”, arată cu certitudine faptul că cei doi procurori se fac vinovaţi de săvârşirea unor fapte penale cum sunt abuzul în serviciu si favorizarea infractorului.

Pe baza declaraţiilor date în perioada 1990-1992 s-au putut finaliza cercetările în decembrie 1997. De ce domnul procuror Fabian Károly nu a întocmit rechizitoriul aşa cum era firesc, încă din anul 1992?

De ce Prim Procurorul Luppinger Attila declara în mod oficial în anul 14 iulie 1992, că declaraţiile martorilor nu au contribuit la stabilirea certă a făptaşilor, când pe baza aceloraşi declaraţii, făptaşii au fost condamnaţi la închisoare atât de către instanţa de fond cât şi de către Curtea de Apel şi de către Curtea Supremă de Justiţie?

În încheiere, vă rog să-mi permiteţi să fac o scurtă recapitulare a acestui caz:

1990 – se întocmeşte dosarul 129/P/1990 şi se fac unele cercetări de către poliţie.

1991 – Sub presiunea psihologică, datorată activităţii comisiei parlamentare Harghita-Covasna, se hotărăşte în fine şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna să facă audieri si cercetări.

1992 – În afara audierilor din 24, 25 martie si 11 iunie, nu se mai face nimic.

1993 – 1997 nu se mai face nici o cercetare.

1997 – Se fac reaudieri, iar în 15 decembrie 1997 se întocmeşte rechizitoriul.

Trebuie remarcat şi faptul că acest dosar are unele consecinţe juridice şi după finalizarea sa de către Justiţia Română întrucât patru infractori condamnaţi reprezentaţi de avocatul Frunda György care printre altele este şi vicepreşedinte al comisiei juridice al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cât şi toţi cei 6 membrii ai familiei Agache au depus plângeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg invocând printre altele şi durata extrem de mare a procedurii juridice, durată care depăşeşte cu mult practica consacrată la nivel european, durată care nu poate fi explicată şi justificată nici măcar în termeni birocratici.

Un alt aspect care poate fi pus în evidenţă este cum au motivat în mod public cei doi procurori întârzierea cu atâţia ani a finalizării urmăririi penale.

Astfel în cotidianul Transilvania Jurnal din data de 06 decembrie 1999 domnul procuror Fábián Károly susţine că întârzierea întocmirii rechizitoriului are un aspect administrativ din lipsă de personal fapt pe care tot domnia sa îl contrazice printr-un alt interviu dat cotidianului Kronika în care declară că a fost împiedicat în aşi face datoria şi tot în acest articol din Transilvania Jurnal domnul procuror Fábián Károly declară că s-a solicitat „repartizarea dosarului unui colectiv de 2-3 procurori sau delegarea unui procuror din afara judeţului”. Vă rog să constataţi că în dosarul de casă 129/P/1999 nu există nici cea mai mică dovadă că s-ar fi cerut un asemenea lucru de la vreo instituţie superioară.

în “Monitorul de Covasna” din 15 decembrie 1999 scrie negru pe alb că “Întârzierea cu care s-a operat dosarul privind moartea colonelului Agache Aurel este motivată de prim procurorul Luppinger Attila şi prin numărul mare de dosare din perioada la care face referire Agache Aurel, precum şi prin numărul mic de procurori”.

În ceea ce priveşte această motivare aceasta nu este logică şi nu poate fi acceptată deoarece statistic vorbind este imposibil ca din cauza numărului mare de dosare şi a numărului mic de procurori să nu fi fost finalizat acest dosar pe o perioadă atât de mare de timp întrucât în acest dosar nu trebuia decât întocmit rechizitoriul fără ca să mai fie necesare alte cercetări ceea ce de altfel s-a şi întâmplat în 1997 după intervenţia energică a Parchetului de pe Lângă Curtea de Apel Braşov care pur şi simplu a ordonat prin adresa nr. 420/P/1997 din 14 octombrie 1997  ca până pe data de 10 noiembrie 1997 să se ia toate măsurile necesare pentru finalizarea cercetărilor şi soluţionarea cauzei. Este drept că rechizitoriul a fost finalizat cu o lună întârziere dar esenţial este faptul că dosarul a fost soluţionat la ordinul direct al parchetului superior ierarhic.

Iar în ziarul “Kronika” din 08 decembrie 1999 : “ Procurorul Fábián Károly a spus şi că în aceea perioadă nu şi-a mai asumat continuarea urmăririi  în acest caz deoarece a fost obstrucţionat în munca sa. Dacă era după el nu cinci(5) oameni ci treizeci (30) ar fi fost condamnaţi şi nu în 1999 ci mult mai repede. Dar în împrejurările de atunci a considerat că continuarea urmăririi penale nu poate fi asumată”

Întreb şi eu la rândul meu: Cine a obstrucţionat urmărirea penală? Care sunt împrejurările în care nu a putut fi asumată continuarea urmăririi penale?

Pentru că procurorul Fabian Károly vorbeşte de obstrucţionare justiţiei, de împrejurări care nu au fost decât de natură de a provoca blocarea finalizării urmăririi penale situaţie care este în mod evident în afara legii!

Domnule prim procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov,

Solicit în mod respectuos soluţionarea acestei plângeri penale ca o plângere penală pe baza prevederilor din Codul de Procedură Penală. Solicit ca în acelaşi timp să fie aplicată şi prevederea din articolul 285 conform căreia să consideraţi valabilă ca depunere a plângerii penale data de 29 noiembrie 1999 deoarece motivele pentru care plângerea mea penală din data de 29 noiembrie 1999 nu a ajuns la dumneavoastră nu mi se datorează mie ci Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.

În acelaşi timp precizez că în momentul de faţă dosarul de casă nr.129/P/1990 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna se află ataşat la dosarul 4996/2001 Secţia Penală a Curţii Supreme de Justiţie şi întrucât acest dosar a fost soluţionat vă rog să solicitaţi trimiterea dosarului 129/P/1990 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna către instituţia dumneavoastră  în vederea soluţionării plângerii mele penale.

Totodată menţionez că sunt conştient de faptul că depunerea acestei plângeri atrage pe lângă drepturile care decurg din ea şi eventuale repercusiuni de natură penală în sensul că este posibil ca în eventualitatea în care acuzaţiile nu se confirmă eu să fiu dat în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de denunţ calomnios şi arăt că îmi asum acest risc şi sunt dispus ca în orice moment să răspund, pentru eventualele infracţiuni comise, în faţa justiţiei în măsura în care situaţia ce va decurge din prezenta plângere  va determina o astfel de abordare juridică.

Cu deosebită consideraţiune

Agache Aurel Dionisie

Braşov

15 februarie 2002



Documentele anexate al această plângere penală:


1. Sentinţa penală nr. 70 din 15 februarie 1999 emisă de către Tribunalul Municipiului Bucureşti în dosarul nr.1775/1998 (ANEXA A)

2. Decizia penală nr. 544 din 18 noiembrie 1999 emisă de către  Curtea de Apel Bucureşti în dosarul 1702/1999 (ANEXA B)

3. Decizia penală nr.1603 din 26 martie 2001 emisă de către Curtea Supremă de Justiţie  în dosarul nr.939/2000 (ANEXA C)

4. Adresă a domnului prim procuror Luppinger Attila către Agache Aurel Dionisie în care se specifică faptul că la data de 14 iulie 1992 declaraţiile din dosarul 129/P/1990 nu sunt în măsură să contribuie la stabilirea certă a persoanelor care l-au omorât pe tatăl meu. Justiţia Română avea să constate peste 7 ani că declaraţiile respective pot contribui la stabilirea certă a persoanelor vinovate. (ANEXA D)

5. Adresa nr. 420/P/1997 din 14 octombrie 1997  prin care se ordonă ca până la data de 10 noiembrie 1997 să se ia toate măsurile necesare pentru finalizarea cercetărilor şi soluţionarea cauzei în dosarul 129/P/1990. (ANEXA E)

6. Xerocopie după un fragment original din raportul  cunoscut sub denumirea de Raportul Harghita-Covasna. (ANEXA F)

7. Fragmentul din  interviul pe care l-am dat ziarului Naţiunea şi în care am arătat că procurorul Fábián Károly nu are de gând să finalizeze urmărirea penală.

8. Articolul de ziar trimis prin e-mail, articolul a apărut în  ziarul “Kronika” din 08 decembrie 1999. (ANEXA G)

9. Articol din Transilvania Jurnal din data de 06 decembrie 1999. (ANEXA H).


 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel