PROCEDURA NR.1: DOSARUL NR.495/P/F/2001 AFLAT PE ROLUL CURŢII DE APEL BRAŞOV. (cerere de control juridic al ordonanţei procurorului din plângerea penală şi cererea de reexaminare)
Proceduri juridice interne iniţiate de Agache - Plângerile penale împotriva procurorilor

  DOSARUL NR.495/P/F 2001 AFLAT PE ROLUL CURŢII DE APEL BRAŞOV
   

După o tentativă nereuşită la Curtea Supremă de Justiţie de a înscrie plângerea împotriva celor două rezoluţii în cele din urmă am înscris această plângere la judecătoria Braşov, dosarul având nr. 1145/2001, dosar în care pe data de 30 mai 2001 instanţa şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Braşov. Astfel s-a format dosarul 495/P/F2001.


    Plângerea propriu-zisă şi ce s-a întâmplat la fiecare termen


Către Judecătoria Municipiului Braşov

Domnule preşedinte,

 Subsemnatul Agache Aurel Dionisie, domiciliat în municipiul Codlea, Str. Nouă nr 99, jud. Braşov prin prezentul document solicit ca onorata instanţă a Judecătoriei Municipiului Braşov să supună controlului şi să verifice temeinicia rezoluţiilor de neîncepere a urmării penale, rezoluţii care au fost formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.

Pe data de 29 noiembrie 1999 am depus o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, plângere penală cu numărul 34041, formulată împotriva procurorului Fabian Karoly şi fostul prim procuror Luppinger Attila ambii aparţinând de Parchetul de pe lângă Tribunalul Judeţului Covasna. (Anexa A)

În perioada de un (1) an de zile în care nu am primit nici un răspuns la această plângere penală am atras atenţia printr-un memoriu din 09 noiembrie 2000 asupra faptului că în cadrul cercetării acestei plângeri penale s-au comis grave nereguli care au impietat în mod decisiv corectitudinea acestei cercetări. (Anexa B)

Pe data de 22 noiembrie 2000 am primit prin adresa nr.3497/1999 un răspuns prin care se dispunea neînceperea urmăririi penale. (Anexa C)

Conform legilor în vigoare am urmat calea legală de atac şi  pe data de 05 decembrie 2000 am formulat o cerere de reexaminare (Anexa D) la care pe data de 25 ianuarie 2001, am primit din nou o rezoluţie de neîncepere a urmării penale. (Anexa E)

Deoarece eu nu sunt mulţumit de modul şi de corectitudinea cu care a fost soluţionată această plângere şi conform Deciziei 486/1997 (Monitorul Oficial Al României nr.105 din 06 martie 1998), decizie definitivă şi obligatorie a Curţii Constituţionale care arată că:

 “ Potrivit art.278 din Codul de Procedură Penală, plângerea împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror se rezolvă de prim procurorul Parchetului, iar atunci când măsurile sau actele sunt ale acestuia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior. Împotriva soluţiei date plângerii de către prim procurorul sau procurorul ierarhic superior, legea nu prevede nici o cale de atac. Or fiind vorba de acte şi măsuri luate de procuror în cursul procesului penal, acestea trebuie să fie supuse nu numai controlului ierarhic, în cadrul Ministerului Public, dar şi controlului din partea instanţelor judecătoreşti. De aceea persoana nemulţumită de soluţia dată plângerii sale în cadrul Ministerului Public are dreptul, potrivit articolului 21 din Constituţie, de a se adresa justiţiei, pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, iar dispoziţia alin.(2) al aceluiaşi articol din legea fundamentală precizează că:<” Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”>. Aşa fiind, dispoziţiile art.278, din Codul de Procedură Penală sunt neconstituţionale, în măsura în care închid calea persoanei nemulţumite  de soluţia dată plângerii sale de către Ministerul Public, de a se adresa Justiţiei. Acest drept al persoanei este evident în cazul actelor prin care procurorul pune capăt conflictului de drept penal, real sau aparent cum sunt rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, art.228 alin. 6 din Codul de Procedură Penală, scoaterea de sub urmărirea penală sau încetarea urmăririi penale, art.11 pct.1 lit.b) şi c) din Codul de Procedură Penală. Fiind vorba de acte prin care se înfăptuieşte justiţia este firesc ca acestea să fie verificate şi confirmate ori infirmate de instanţele judecătoreşti, singurele autorităţi prin a căror activitate se realizează justiţia [art.125 alin(1) din Constituţie. Desigur ar fi necesar o intervenţie a legiuitorului, prin care să se reglementeze dreptul persoanei de a se adresa instanţei de judecată competente, atunci când este nemulţumită de soluţia dată plângerii sale contra actelor procurorului” şi coloborată cu Articolul 1- Cod procedură civilă - Judecătoriile judecă: 1. în primă instanţă, toate procesele şi cererile în afară de cele date de lege în competenţa altor instanţe), solicit onoratei instanţe a Tribunalului Municipiului Braşov să supună controlului şi să verifice temeinicia rezoluţiilor de neîncepere a urmării penale, rezoluţii care au fost formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.

Onorată instanţă, în primii ani de după linşarea tatălui meu am aşteptat ca instituţia Parchetului, indiferent de nivelul acesteia, să i-a măsuri ca actul urmăririi penale să fie finalizat.

Deşi prin acte oficiale am primit asigurări ferme chiar de la Parchetul General al României că se vor lua toate măsurile ce se impun pentru ca să fie finalizată urmărirea penală, aceste măsuri nu s-au luat.

Astfel din 11 iunie 1992 până în noiembrie 1997 urmărirea penală nu a fost finalizată. (practic din martie 1992 – noiembrie1997 deoarece declaraţia luată pe 11 iunie 1992 nu aduce nici o informaţie nouă în dosar).

Datorită ecoului pe care l-a avut în presa locală faptul că am depus o plângere penală împotriva celor doi procurori am avut posibilitatea să aflu de la aceşti doi procurori care ar fi motivele pentru care nu s-a putut finaliza urmărirea penală.

Astfel în “Monitorul de Covasna” din 15 decembrie 1999 scrie negru pe alb că “Întârzierea cu care s-a operat dosarul privind moartea colonelului Agache Aurel este motivată de prim procurorul Luppinger Attila şi prin numărul mare de dosare din perioada la care face referire Agache Aurel, precum şi prin numărul mic de procurori”. (Anexa F).

Această informaţie este pur şi simplu puerilă şi nerealistă şi nu rezistă la o analiză mai elaborată deoarece în decembrie 1997 dosarul a fost finalizat de un singur procuror.

Iar în ziarul “Kronika” din 08 decembrie 1999 în articolul dedicat acestei plângeri penale apare următoarea frază care este extrem de concludentă în  ceea ce priveşte faţeta tenebroasă şi ilegală a mecanismului de blocare a încheierii urmăririi penale: “ Procurorul Fabian Karoly a spus şi că în aceea perioadă nu şi-a mai asumat continuarea urmăririi  în acest caz deoarece a fost obstrucţionat în munca sa. Dacă era după el nu cinci (5) oameni ci treizeci (30) ar fi fost condamnaţi şi nu în 1999 ci mult mai repede. Dar în împrejurările de atunci a considerat că continuarea urmăririi penale nu poate fi asumată”. (Anexa G).

Întreb şi eu la rândul meu: Cine a obstrucţionat urmărirea penală? Care sunt împrejurările în care nu a putut fi asumată continuarea urmăririi penale?

Pentru că procurorul Fabian Karoly vorbeşte de obstrucţionare justiţiei, de împrejurări care nu au fost decât de natură de provoca blocarea finalizării urmăririi penale situaţie care este în mod evident în afara legii!

Dacă scădem sâmbetele şi duminicile, concediile legale de odihnă si sărbătorile legale şi tot rămân la un calcul sumar cel puţin 1600 (una mie şase sute) de zile în care această urmărire penală putea fi finalizată. Cel puţin 38400 (treizeci şi opt de mii patru sute) de ore de muncă în care  acest dosar putea fi finalizat.

A trebuit ca în final acest dosar să fie încredinţat unui alt procuror de la Parchetul Covasna care fără să mai facă vreo cercetare suplimentară a finalizat urmărirea penală.

Numai dacă privesc aceste cifre: minim 1600 de zile, minim 38400 de ore şi nu se poate să nu ajung la concluzia că aceşti doi procurori nu au îndeplinit un act cel al încheierii urmăririi penale şi prin acest lucru mi-au cauzat o vătămare gravă a intereselor legale. Nu se poate să nu ajung la concluzia că au îngreunat, chiar au zădărnicit urmărirea penală şi judecata. Exact ce stipulează şi codul penal în articolele 246 şi 264.

Trebuie privit şi contextul în care s-au întâmplat aceste fapte, sprijnul politic al UDMR-ului pentru autorii linşajului abominabil căruia i-a căzut victimă tatăl meu, puterea absolută pe care o deţine UDMR-ul la nivelul judeţului Covasna, ramificaţiile acestuia în interiorul unor instituţii precum Parchetul şi Tribunalul Covasna.

Şi în judeţul Harghita s-au întâmplat linşaje aproape identice şi ca aşezare în timp şi ca modalitate de acţiune. Dar în judeţul Harghita procurorii şi-au făcut datoria şi ucigaşii au fost condamnaţi la ani grei de închisoare.

Onorată instanţă, eu ca simplu cetăţean am aşteptat ca actul de justiţie să fie făcut aşa cum spun legile juridice ale României. Nu s-a făcut acest lucru.

Timp de 29000 de zile am suferit cumplit şi am asistat neputincios cum cei care trebuiau să facă cercetările şi să administreze probele pentru ca să dea posibilitate singurei instanţe şi anume instanţei de judecată să stabilească adevărul şi să facă dreptate, şi-au bătut joc de ceea ce tehnic se numeşte finalizarea urmăririi penale.

Mă adresez dumneavoastră, onorată instanţă a Tribunalului Municipiului Braşov cu solicitarea să analizaţi toate probele şi actele care există în acest dosar şi să pronunţaţi o hotărâre conformă cu realitatea.

Prin memoriile pe care le-am adresat de a lungul timpului, prim cererea de strămutare a dosarului , cerere care a fost considerată ca fiind temeinică de către Curtea Supremă de Justiţie (Anexa H), am arătat faptul că s-au comis fapte penale  şi că cei care le-au comis ar trebui să răspundă în faţa legii.

Onorată instanţă eu nu urmăresc să obţin vreun profit material de pe urma vreunui posibil proces în care ar putea fi judecaţi cei doi procurori. Suma simbolică pe care aş cere-o ar fi de 1989 (una mie nouă sute  opt zeci şi nouă) de lei.

Nu doresc altceva decât ca cei care au încălcat legea să răspundă în faţa acesteia.

Dar în momentul în care justiţia română ar considera că nu s-au comis fapte de natură penală, că nu s-au adus prejudicii intereselor mele legale sunt ferm hotărât  să mă adresez Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg unde nu voi ezita să dau în judecată statul român.

Pentru-că am suferit mult prea mult de pe urma morţii tatălui meu, pentru că cei mai frumoşi ani ai vieţii mele au fost distruşi de către acest grup  de interese creat în mod ad-hoc  în judeţul Covasna, pentru-că statul român prin instituţiile sale nu a făcut nimic pentru a repara abuzul la care am fost supus, pentru că în mi-a fost încălcat dreptul de a avea un proces echitabil şi într-o perioadă rezonabilă de timp.

Vă mulţumesc.

Cu deosebită consideraţiune

Agache Aurel Dionisie


08 august 2001 – PRIMUL TERMEN –

Pe data de 08 august 2001 a intrat pe rolul Curţii de Apel Braşov, având nr.495/P/F 2001,  plângerea împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie , ordonanţă care a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva procurorului Fabian Karoly şi a superiorului său, fostul prim – procuror Luppinger Attila.

Am intentat această acţiune în justiţie pe baza Deciziei 486/1997 (Monitorul Oficial al României nr. 105 din 6 martie 1998) arătând faptul că art. 278 Cod procedură penală este constituţional numai în măsura în care nu opreşte persoana nemulţumită de soluţionarea plângerii împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta şi care nu ajung în fata instanţelor judecătoreşti să se adreseze justiţiei în temeiul art. 21 din Constituţie, ce urmează să se aplice în mod direct. .

Această Decizie a Curţii, este definitivă şi obligatorie:

" Potrivit dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală, plângerea împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror se rezolvă de prim-procurorul Parchetului, iar atunci când măsurile sau actele sunt ale acestuia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior. Împotriva soluţiei date plângerii, de câtre prim-procurorul sau de procurorul ierarhic superior, legea nu prevede nici o cale de atac. Or, fiind vorba de acte şi măsuri luate de procuror în cursul procesului penal, acestea trebuie să fie supuse nu numai controlului ierarhic, în cadrul Ministerului Public, dar şi controlului din partea instanţelor judecătoreşti. De aceea, persoana nemulţumită de soluţia dată plângeri sale în cadrul Ministerului Public are dreptul, potrivit art. 21 din Constituţie, de a se adresa justiţiei, pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, iar dispoziţia alin. (2) al aceluiaşi articol din legea fundamentală precizează că: "Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". Aşa fiind, dispoziţiile art. 278,din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care închid calea persoanei, nemulţumite de soluţia dată plângerii sale de către Ministerul Public, de a se adresa justiţiei. Acest drept al persoanei este evident în cazul actelor prin care procurorul pune capăt conflictului de drept penal, real sau aparent cum sunt rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, art. 228 alin. 6 din Codul de procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, art. 11 pct. 1 lit. b) şi c) din Codul de procedură penală. Fiind vorba de acte prin care se înfăptuieşte justiţia, este firesc ca acestea să fie verificate şi confirmate ori infirmate de instanţele judecătoreşti, singurele autorităţi prin a căror activitate se realizează justiţia [art. 125 alin. (1) din Constituţie] . 

Astfel pe data de 08 august 2001  a avut loc primul termen din acest dosar.

Înainte de a intra în fondul problemei am atras atenţia onoratei instanţe de judecată asupra unei erori a grefierului Curţii de Apel Braşov,  care în citaţia pe care mi-a trimis-o a omis să treacă camera, ziua, luna şi anul  în care urma să mă prezint la acest proces. Am motivat această intervenţie prin dorinţa mea de a se atrage atenţia grefierului sef  în vederea evitării pe viitor a unor asemenea incidente care pot provoca grave vicii de procedură  unor oameni care  fiind săraci şi locuind la distante îndepărtate de Curtea de Apel nu au posibilitatea de a repara în timp util astfel de erori.  Onorata instanţa de judecată a luat act de sesizarea mea în vederea evitării unor asemenea incidente.

După clarificarea etapelor care s-au parcurs până acum în această procedură juridică ( plângere penală, cerere de reexaminare a plângerii penale), a luat cuvântul doamna procuror de şedinţă care a sesizat instanţa asupra faptului că lipseşte din dosar documentaţia prin care  Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a efectuat verificările. Pe baza adreselor pe care le-a emis ca răspuns la plângerea mea penală neputându-se  constata modalitatea prin care Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a ajuns la concluzia de neîncepere a urmăririi penale.

La rândul meu am spus că şi eu doream să supun această solicitare în atenţia onoratei instanţe, cu precizarea că solicit în acelaşi timp şi aducerea dosarului de casă  nr. 129/P/1990 al Parchetului de pe Lângă Tribunalul Covasna pentru a se putea analiza în paralel toată documentaţia pentru ca onorata instanţă să pronunţe o decizie pe baza întregii documentaţii .

Onorata instanţă a hotărât să emită adrese către cele două instituţii pentru a fi adusă toată documentaţia pe baza căreia să se poată lua o decizie corectă şi imparţială.

În încheiere am depus o copie a deciziei Curţii Supreme de Justiţie în cazul Agache, decizie care va fi folosită la viitoarele termene ca argument juridic.

Onorata instanţă a  primit documentul respectiv pentru a fi studiat şi a decis ca următorul termen să fie pe data de 05 OCTOMBRIE 2001, considerând necesar acest termen mediu ca durată în timp pentru a fi adus tot materialul probatoriu.

Ca primă impresie, aş remarca profesionalismul desăvârşit al acestei instanţe, respectarea cu stricteţe a ordinii  şi liniştii în sala de şedinţe, o tendinţă accentuată spre acurateţea detaliilor ( fapt pe care nu l-am mai remarcat în cadrul altor instanţe de judecată în cei trei ani de când străbat holurile tribunalelor).


05 OCTOMBRIE: AL DOILEA TERMEN.

Pe data de 05 octombrie a avut loc al doilea termen din procesul intentat Parchetului de pe Lângă Curtea Supremă de Justiţie.

În perioada dintre cele două termene, a sosit de la Sfântu Gheorghe, dosarul de casă al Parchetului Covasna, nr.129/P/1990 privind uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel. Dosarul conţine două volume şi urmează să fie studiat de onorat instanţă în parale cu documentaţia prin care Parchetul de pe Lângă Curtea Supremă de Justiţie a dispus neînceperea urmăririi penale.

Însă în mod surprinzător  Parchetul de pe Lângă Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de Analiză, Studii, Control şi Perfecţionare Profesională refuză să pună la dispoziţie acest dosar invocând faptul că acest dosar nu se supune controlului justiţiei.

Onorata Instanţă de Judecată a sesizat faptul că nu a fost trimis acest dosar şi m-a întrebat care este poziţia mea. Am răspuns domnului judecător că eu nu văd nici o contradicţie în cererea pe care a adresat-o  instanţa de judecată Parchetului de pe Lângă Curtea Supremă de Justiţie.

 Secţia de Analiză, Studii, Control şi Perfecţionare Profesională şi am solicitat instanţei să emită o decizie executorie pentru ca acest dosar să fie adus pentru examinare, în acelaşi timp am depus şi o concluzie scrisă în legătură  cu acest aspect.

Domnul preşedinte al completului de judecată , Alexandru Vasiliu care este  şi Preşedintele Secţiei Penale a Curţii  de Apel Braşov a solicitat şi opinia domnului  procuror de şedinţă, care a solicitat la rândul său aducerea dosarului pentru examinare.

Onorata instanţă a deliberat şi a hotărât ca să ceară domnului Procuror General al Parchetului de  pe Lângă Curtea Supremă de Justiţie ca până la următorul termen  să fie adus dosarul în cauză, specificându-se că după examinarea acestuia va fi returnat înapoi. Totodată  s-a solicitat şi Parchetului de pe Lângă Curtea de Apel  Braşov să solicite Parchetului de pe Lângă Curtea Supremă de Justiţie să trimită dosarul în cauză prin posta secretă.

Următorul termen a fost stabilit pentru data de 09 noiembrie 2001.

Concluzia scrisă  depusă la instanţă în legătură cu netrimiterea dosarului este:

Onorată instanţă a Curţii de Apel Braşov

            Cu privire la adresa nr.3497/1999 datată 31 august 2001, a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de Analiză, Studii, Control şi Perfecţionare Profesională poziţia mea ca parte în actul procesual este:

Am depus o plângere penală împotriva procurorului Fabian Karoly şi a prim-procurorului Luppinger Attila..

Pe baza articolului 278 cu aplicarea în mod corespunzător a articolelor 275-277 din codul de procedură penală s-a luat în considerare  plângerea mea penală.

Doamna  Mariana Iordache, procuror sef de secţie la Secţia de analiză, Studii, Control şi Perfecţionare Profesională a refuzat să pună la dispoziţia instanţei Curţii de Apel Braşov lucrarea înregistrată la Secţia relaţii cu publicul, Secretariat şi Economico - administrativă sub nr.34041/1999 şi la Secţia de analiză, Studii, Control şi Perfecţionare Profesională sub nr.3497/1999, lucrare care a fost finalizată printr-o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale invocând faptul că actele întocmite în cadrul cercetării prealabile efectuate conform dispoziţiilor art.121-123 din legea nr.92/1992  pentru organizarea judecătorească republicată nu se supun prevederilor art.275-278 cod de procedură penală şi controlului instanţei judecătoreşti.

Doamna procuror sef de secţie face o confuzie deoarece eu în momentul de fată, în cadrul dosarului 495/P/F/2001 sunt nemulţumit de soluţia Parchetului de pe Lângă Curtea Supremă de Justiţie. Aşadar nu se mai pune problema articolului 278 şi a articolelor 275-277 aplicate în mod corespunzător, din codul de procedură penală.

Domnul Procuror - Inspector Titus Duţă de la  Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a îndeplinit actul cercetării prealabile a procurorului Fabian Karoly şi a dispus  printr-o rezoluţie neînceperea urmăririi penale. La cererea de reexaminare s-a menţinut rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale.

Şi cum sunt nemulţumit de soluţia dată plângerii  în cadrul Ministerului Public am dreptul, potrivit art. 21  din Constituţie, de a mă adresa justiţiei, pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor mele legitime, iar dispoziţia alin. (2) ale aceluiaşi articol din legea fundamentală precizează că: "Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”.

 Deoarece rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este un act prin care înfăptuieşte justiţia, este firesc ca acesta să fie verificată şi confirmată ori infirmată de instanţele judecătoreşti, singurele autorităţi prin a căror activitate se realizează justiţia [art. 125 alin. (1) din Constituţie], deci în mod automat şi actele prin care a fost emisă rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale trebuie verificate şi confirmate ori infirmate de către instanţa abilitată în acest sens.

            În sensul celor arătate mai sus, vă rog în mod respectuos să pronunţaţi o decizie executorie pentru ca să vă fie pusă la dispoziţie întreaga documentaţie pentru a putea fi examinată.

05 Octombrie 2001.                                                                     Agache Aurel Dionisie.


09 noiembrie 2001: AL TREILEA ŞI ÎN ACELAŞI ULTIMUL  TERMEN

Instanţa de judecată  a făcut cunoscut părţilor că la dosar există o nouă adresă a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie în care se arată că plângerea formulată nu a fost înregistrată la penal şi nu a primit o soluţie de neurmărire a urmăriri penale şi în raport cu adresa anterioară rezultă că s-a înregistrat ca o sesizare şi s-a administrat o sancţiune. Deoarece cercetarea administrativă a avut un caracter intern nu se supune reglementărilor din Codul de Procedură Penală.

Pe baza acestei informaţii instanţa constată că petentul Agache Aurel Dionisie a recurs la o cale de atac în justiţie care nu este prevăzută de lege în situaţia cazului de faţă. În raport de aceste considerente plângerea penală formulată de petent urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pe data de 19 noiembrie am depus recurs şi dosarul a fost trimis la Curtea Supremă de Justiţie unde primul termen a fost programat pentru data de 12 februarie 2002. Dosarul poartă numărul 4996/2002 şi a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiţie Secţia Penală.


 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel