PROCEDURA NR.1: PLÂNGEREA PENALĂ NR. 34041 (plângere penală depusă la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie pe data de 29 noiembrie 1999)
Proceduri juridice interne iniţiate de Agache - Plângerile penale împotriva procurorilor

Plângerea penală depusă în 29 noiembrie 1999
PLÂNGERE
DOMNULE PROCUROR-GENERAL AL ROMÂNIEI,


 
Subsemnatul Agache Aurel-Dionisie, fiul lui Aurel şi Ileana, domiciliat în oraşul Codlea,str. Nouă nr. 99,jud. Braşov,parte civilă în dosarele 4/98 la Tribunalul Covasna, ulterior dosarul 1775/98 la Tribunalul Municipiului Bucureşti, ulterior dosarul 1702/99 prin prezenta petiţie formulez o plângere penală împotriva procurorului Fabian Károly şi a superiorului său prim procuror Luppinger Attila, al Parchetului Covasna.
Mă prevalez şi de prevederile art. 275 alin. 1 şi a art. 278 din Codul de Procedură Penală.
Eu, Agache Aurel-Dionisie îi acuz pe Procurorul Fabian Károly şi pe prim procurorul Luppinger Attilla de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246) şi de favorizarea infractorului (art. 264).
Domnule procuror-general,
Dovezile sprijinitoare afirmaţiilor mele sunt:
           1. Sentinţele penale din 15 februarie 1999 a Tribunalului Municipiului Bucureşti secţia I Penală şi din 18 Noiembrie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia I Penală din dosarele 1775/98 respectiv 1702/1999.
           2. Adresa Prim Procurorului Luppinger Attila către Agache Aurel Dionisie datată 14 iulie 1992, în care acesta declară în mod oficial că cercetările întreprinse în dosarul 129/P/1990 nu au dus la stabilirea certă a persoanelor care au comis faptele de agresiune ce au dus la decesul tatălui meu Col.(P.M) Agache  Aurel pe data de 22 decembrie 1989.
Pe data de 22 decembrie 1989 un grup de persoane 1-a agresat pe tatăl meu colonel post mortem Agache Aurel. În urma leziunilor provocate acesta a decedat ulterior fiind profanat şi incendiat corpul acestuia.
Procurorul Fabian Károly de la procuratura jud. Covasna a început să cerceteze evenimentele întocmind dosarul 129/F/1990.
Au fost audiate în perioada 1990-1992 mai multe persoane. Pe baza declaraţiilor acestora trei persoane au fost arestate preventiv pe o perioadă de treizeci de zile.
Familia Agache observând îngheţarea bruscă a cercetărilor s-a decis să formuleze petiţii către Procuratura generală a României secţia urmărire penală şi a primit prin adresele nr. 20869/3491/1992 din 21 aprilie 1992 şi nr. 47419/6951/1992 asigurări că cercetările din dosar continuă şi că s-au luat toate măsurile ca acest caz să fie finalizat.
Ce s-a întâmplat în realitate a depăşit şi cele mai sumbre previziuni. Rechizitoriul a fost întocmit abia pe data de 15 decembrie 1997 de către procurorul Kiss Alexandru. Acesta nu a făcut decât să cheme la procuratură martorii audiaţi în anii 1990-1992, i-a întrebat dacă îşi mai menţin  depoziţiile şi pe urmă a inculpat cinci persoane.
Deci pe baza declaraţiilor date în perioada 1990-1992 s-au putut finaliza cercetările în decembrie 1997. De ce domnul procuror Fabian Károly nu a întocmit rechizitoriul aşa cum era firesc,încă din anul 1992?
De ce Prim Procurorul Luppinger Attila declara în mod oficial în anul 1992, 14 iulie, că declaraţiile martorilor nu au contribuit la stabilirea  certă a făptaşilor, când pe baza aceloraşi declaraţii făptaşii au fost condamnaţi la închisoare atât de către instanţa de fond cât şi de către Curtea de Apel, urmând ca anul viitor dosarul să fie soluţionat de către Curtea Supremă de Justiţie?
Nu s-a adăugat nici măcar o virgulă în plus în perioada anilor 92-97. Din cauza domnilor procurori Fabian Károly şi Luppinger Attila, care au tergiversat în mod premeditat dosarul,făcându-se vinovaţi de faptele penale prevăzute de art. 246 şi 264, soţia colonelului Agache şi cei cinci copii au avut de suferit enorme prejudicii morale şi judiciare.
Domnule Procuror – General al României, îmi exprim speranţa că această plângere v-a fi cercetată temeinic iar rezultatul cercetărilor v-a fi comunicat şi acelora care au avut de suferit de pe urma abuzurilor celor 2 procurori, care în loc să aplice legea cu fermitate, în loc să continue mai departe cercetările, să caute şi pe ceilalţi făptaşi, să găsească şi să îi inculpe şi pe cei care au profanat cadavrul tatălui meu au considerat de cuviinţă (împotriva celor mai elementare obligaţii etice şi profesionale), să tragă de timp şi să aştepte prescrierea faptelor, pentru a menţine un status-quo convenabil, atât celor care au încălcat legea cât şi anumitor forţe politice, stare de fapt incompatibilă cu statutul de procuror.
Atât timp cât va exista un stat de drept în România, aceste abuzuri de pe urma cărora suferă oameni nevinovaţi, vor trebui să dispară, iar în soluţionarea celor comise până acum, aveţi şi dumneavoastră, ca Procuror General al României, toate prerogativele necesare ca spiritul legii şi a dreptăţii justiţiare să triumfe.
 
 
29 noiembrie 1999.
                                                         Cu stimă şi respect
                                                                Agache Aurel Dionisie


 

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Acest site îşi propune să prezinte opiniei publice informaţii despre uciderea colonelului post-mortem Agache Aurel, procesul care s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 09 februarie 1998 şi 26 martie 2001, procesele de revizuire dintre anii 2007-2013, precum şi aspectele ce au apărut în ultimii 24 ani, atât în ceea ce priveşte latura politică, juridică, a executării sentinţei atât pe latura penală cât şi civilă pe teritoriul României şi Republicii Ungaria, cât şi procedurile juridice desfăşurate la CEDO şi nu în cele din urmă în ceea ce priveşte manipularea practicată de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali.

Cazul Uciderii Colonelului Post Mortem Agache Aurel